Nu fac prea des lucrul acesta, nu pentru că nu doresc, ci pentru că rareori mi se dă ocazia. De data aceasta, însă, am noroc ! 🙂 Ca să clarific ”Enigma miscellaneousiană”, mă refer la faptul că un comentator al acestui blog absolut MI-NU-NAT m-a întrebat ce părere am despre X, iar mie, când îmi vin idei bune de răspunsuri, le scriu într-un articol. Așadar, chestiunea era următoarea: ”ia zi ce parere ai despre cariera si femeile independente?”.
Se știe deja că sunt feministă. 😛 Și nu în sensul de misandră, a se vedea diferența. Nu am nimic împotriva bărbaților sau a băieților, dimpotrivă, am și prieteni băieți și relaționez fain cu ei, deci nu despre asta este vorba. Doar că nu suport sclavagismul și slăbiciunea femeilor în raport cu aceștia. Încurajez femeile să fie independente și să își facă o carieră sau, en fin, să aibă un serviciu, să facă ceva, să nu stea degeaba acasă. Da, știu, consumă mult timp și când apar copiii este și mai dificil, parcă nu mai e loc de vreme pentru nimic. Se poate rezolva, nicio problemă, iacă argumente strict din punctul meu de vedere ( cum altcumva ? ).
1. Lumea, în ciuda tuturor aparențelor care uneori ne trimit cu gândul la Neanderthal, a evoluat. Bărbații nu se pricep chiar la orice ( din nou, nu e o ofensă, dragilor ) și femeile s-au trezit nu știu prin ce minune la viață că hey, și ele sunt oameni și au drepturi și SUNT CAPABILE să facă și alte lucruri decât să fie soții de casă, să stea la cratiță, să frece podele și să nască odrasle doar pentru a asigura clișeica perpetuare a speciei. Așa că în lume, momentan, există femei inginer, femei scriitoare, femei arhitect, femei pilot și alte cele. Că dacă n-ar fi, n-aș mai povesti. Într-o altă viață, v-am spus că mi-ar fi plăcut și mie să fiu pilot. Nu reiau subiectul. 😀
2. Dependența, de cele mai multe ori, se leagă de partea financiară. Neavând serviciu ori o ocupație remunerată, femeia stă sub papucul bărbatului, ( mai rar al familie ) deh, copii, grijă, de unde bani, ”dacă mă părăsește, din ce trăiesc” ? etc. Mă rog, în opinia mea, concepții învechite cauzate lipsei de educației primite în familie sau la școală. Aspectul acesta s-a mai remediat oțără, deși încă mai există înrădăcinate în mintea multor femei rutina ”casă, bărbat, copii, eventual serviciu”. Eu nu văd lucrurile așa … nu trebuie să fie așa ! Și să fim realiști, în zilele noastre, din nefericire, s-a înmulțit numărul cuplurilor care divorțează. Dacă femeia nu lucrează, poate primi o pensie alimentară pentru copil, într-adevăr, până la 18 ani, mi se pare. Și apoi ? O să trăiască pe spinarea copilului crescut mare ? Care-i faza ? Nu, frate, ai un serviciu, faci ceva ca lumea, eventual o carieră, dacă vrem să mergem în ocean și să nu stăm într-un puț, și n-o să te mai frece gândul că ”ce faci dacă te lasă”.
3. Odată ce femeia are un serviciu bun și vrea, poate, să se îndrepte spre o carieră, este într-adevăr puțin complicat să aibă alături și o familie și să le satisfacă tuturor nevoile: ale ei, în primul rând, ale soțului și ale copiilor. Depinde și de vârsta femeii, dar părerea mea e că bunicii ajută foarte mult în astfel de situații, sau orice alte rude apropiate ( și când zic apropiate i mean it ! ) ori chiar prieteni, care să stea cu copii când femeia e la serviciu. Există și alternativa serviciului acasă, asta simplificând cu mult situația, deși temporar, căci concediul de maternitate nu durează pentru totdeauna. Însă ce vreau eu să accentuez aici este sprijinul soțului. Dacă bărbatu’ pe care l-ai luat și pe care se presupune că-l iubești ( în ipoteza unei căsătorii din iubire, nu din interes, că nu mă interesează ) nu te-nțelege că ”și lucrezi și gătești și faci curat și crești copii = un pic imposibil în același timp și cu rezultate satisfăcătoare”, ar trebui să-ți sară în ajutor, ori cu treburile casnice ori cu copilul, nu să stea ca porcul și să aștepte totul să-i fie servit pe tavă, eventual să o și cârpească pe tanti dacă nu-i gata la timp. Oricum nu înțeleg căsătoriile de felul acesta. Dacă tot vorbim de cuplu și de familie, așa cred că ar trebui să fie în mod normal, soțul să-și ajute soția, să o înțeleagă, și soția să știe că soțul ei nu s-a transformat într-o femeie, subit, după căsnicie, și că rămâne și el cu niște dorințe acolo, un pic de atenție, te rog ? Înțelegeți ce vreau să exprim. Cheia stă în reciprocitate și într-ajutorare. Poate o să ziceți ”eh, ești mică și naivă, vezi lucrurile prea în roz”. Eu le-am văzut la mine în familie, comparativ cu alții. Nu vorbesc prostii, chiar cred în ceea ce afirm.
4. N-am militat și n-o să militez niciodată pentru plafonare. Un serviciu din care să înveți aproape mereu lucruri noi este ceva într-adevăr ideal. Din nefericire, secretarele sau femeile de serviciu nu pot spune același lucru cu atât entuziasm. Nu că le-aș discrimina, dar dacă nu îți face plăcere să faci ceva … să gătești, sex, să lucrezi și altele, ajungi și mai ranchiunoasă decât cum erai înainte, pentru că stresul și enervarea asta cauzată de nemulțumire se acumulează. O carieră îți poate oferi foarte multe, dar trebuie să fii pregătită să te-aștepți la ele, în cazul în care vrei să întemeiezi și o familie, cândva. Și asta să nici nu fie la 40 de ani. E foarte important să ai o idee când vrei să faci un copil și dacă ”e în grafic”, dacă crezi că te descurci etc. Altfel faci un copil degeaba dacă nu te ocupi de el și-l lași să crească precum buruiana. Vedeți cum am schimbat registrul de la ”general” la persoana a II-a singular ? Mereu mi se întâmplă așa, mă simt de parcă mă adresez mai ușor așa. :)) Revenind, carieră, carieră, dar să nu uităm lucrurile esențiale !
5. Independența unei femei se poate caracteriza și prin puterea de a spune ”NU”, unei persoane, în special unui bărbat. Nu vrei, soro ? Refuză naibii, ce, te obligă cineva să faci lucrurile forțat ? Dă-o încolo de familie care te obligă să te măriți cu X, ( mai există practici, nu vă temeți ) tu trăiești pentru tine sau pentru cine ? Și e doar un exemplu. Să fii în stare să-i spui ”NU”, să-i spui ”Adio” și toate cele. Mor când le văd pe-astea cu ”ce mă fac fără eeel, ioi ioi, hai să plângem”. Na, ce să te faci, dragă ? Aruncă-te de pe bloc dacă n-ai atâta minte să realizezi că trece și că, în primul rând, inima ta bate pentru că primește oxigen, nu pentru că tipul ăla idiot care te-a părăsit ți-a vrăjit-o. Se mai întâmplă, nu e nicio tragedie, asta e, neeext ! Simplu ! Și-acum o să-mi ziceți că n-am suflet … :))
6. Condiția de ”Barbie girl și mică târfuliță” ori ”top-model” n-o să reziste toată viața, așa că ceva trebuie să reprezinte planul de rezervă. Dacă nu … cu griji și fără bani la 50 de ani.
Sunt suficiente cele 6 argumente pentru subiectul pus în discuție, independența femeilor și cariera, în viziunea mea ? Sper că da, iar voi sunteți invitați cu mult drag și cu enormă curiozitate să vă exprimați, bineînțeles, punctul de vedere, ca de obicei. Înainte de a face asta, totuși, vreau să reiau ideea principală. Să fie clar că nu toate femeile sunt făcute să reziste unei cariere sau unui serviciu puțin mai solicitant decât o muncă obișnuită, știu asta, deși am spus în al doilea paragraf că ”încurajez …”. Mi-ar plăcea doar ca femeile să pună și ele puțin piciorul în prag, în relație și cu alte femei, dar și cu bărbații. Să își deschidă mintea mai mult și să-și lărgească orizonturile posibilităților. Nu recomand nici alegerea vieții unei femei să fie doar cariera. Pentru că se trezește la aceiași 50 de ani, cu sau fără griji, însă mai mult ca sigur cu un car de bani. Nu e vorba de ce zice ”societatea”, ci de cum se va simți ea, trezită brusc de o realitate rece – singurătatea. Echilibru, echilibru, echilibru. Acesta este planul care va funcționa întotdeauna. Iar acum … liber la discuție.
Mai, se vede ca nici tu nu ai somn 😀
Eee, am un pic de treabă 😀 Și e singurul moment din zi ( noapte, în fine ) în care pot scrie pe blog, că sunt foarte ocupată și n-am timp în rest.
Si acu hai sa vin si eu cu parul:P. La vechiul loc de munca, politie, deh- mai gresesc oamenii, aveam colege care nu aveau ca face acolo. Una dintre ele era chiar curajoasa, dar restul aveau mereu nevoie de cineva care sa le protejeze. Inteleg cafemeia sa fie independenta, dar sa lase loc altora cand vine vorba de lucruri de care nu sunt in stare.
In schimb, independenta isi are radacinile in atitudine. O femeie cu atitudinea aceasta are sansa sa gaseasca si un barbat pe msura, care sa aiba grija pe unde calca. Stii vorba aia cu victima isi alege agresorul? Are adevar. Luand firul de la celalalt capat, daca agresorul vede in victima caracteristicile pe care le-ar dori la acea persoana, atunci s-a pus de-a „actiune”.
Tot asa si in familie. Daca se hotarasc niste granite si fiecare isi vede de lungul nasului, nu vor fi prea mult in situatia de victima.
Eh, cu parul, de ce ? Că sunt de-acord. Nici n-am zis altceva. 🙂 Mi se pare total firesc să nu ”te bagi unde nu-ți fierbe oala”. N-am zis că de-acuma gata, femeile sunt noii bărbați, să dăm cu pumnul în masă și să ne luăm la trântă cu toți, nu, chiar și femeile independente sau cu carieră au nevoie și vor protecție. 😀 Doar că e alt nivel de independență.
aaahh si sa nu uit asta cu protectie?vor un badyguard?asta sar 10 m in sus cand o aud?ce ii ofera ala la duduia x? protectie…pentru protectie cred ca exista BGS.siguranta pe care o femeie io poate oferi unui barbat sau un barbat unei femei e altceva.barbatul trebuie sa aiba ‘balls’ dar trebuie folosite cand trebuie, uneori intervine monotonia, probleme iubitei/sotiei si na..sau problemele lui.
habar nu am eu cu astea ca nu is casatorit si cu obligatii f. mari pe umeri, insa cand am o problema sau asa, probleme le las la usa, nu le duc si in camera, casa cand ajung acasa.
sau le duc si prefer sa fiu..cu mintea la probleme si fizic ..cam in romania aici se termina casatoria, la siguranta si probleme.
Pai ai scris foarte bine, nu prea ar mai fi de adaugat nimic, desi am impresia ca iei lucrurile cam in tragic. Acum depinde, dar in general eu am intâlnit in mediul in care ma invârt multe femei independente (mult mai multe decât cele dependente), iar mare parte din ele au reusit sa fie si mame si sotii si sa aiba si un serviciu. Plus ca mai aveau timp si de ceva miscare. Desigur, sarcinile in familie se impart, conceptia aia cu femeia doar la cratita si in pat e usor medievala.
Cam în tragic ? Hmm ! 😛
Mă bucur că ai întâlnit în mediul în care te învârți multe femei independente, care și reușesc toate cele. Dar deși concepția spusă de tine e medievală, există mulți bărbați și femei care se comportă ca atare, respectând-o. Cel puțin în România, și am repetat ideea doar pentru că am văzut-o de la mic la mare. La noi e foarte greu să schimbi valul de concepții și prejudecăți, mai ales tradiționalismele neîntemeiate. 😀
usor medievala sau medieval usoara? Cum e pan’ la urma? 😉
Ușor medievală :)) 😛
Problema cu feminismul si emanciparea este ca majoritatea femeilor nu le vor. E de inteles, nici eu nu m-as munci 9 ore pe zi daca as putea sa stau cu picioarele in sus 15 minute si gata. Sau le vor doar partial gen: vreau egalitate dar trebuie sa-mi suporti toate crizele, pentru ca asa sunt femeile si sa repari prizele din casa, ca eu sunt femeie si mi-e frica de electricitate .Evident aceasta atitudine le afecteaza grav ca persoane atat din punct de vedere intelectual cat si moral. Insa, ca pentru noi toti calea usoara e de multe ori preferata in fata caii grele care te ridica dar necesita efort si sacrificii.
Eu inca mai sper ca problema femeilor e o problema in principal de educatie, sau macar localizata in minunata noastra tarisoara si nu ceva genetic.
In rest sunt absolut de acord cu articolul tau.
Și eu sper exact același lucru, pentru că altfel n-ar fi logic, exemplele reușite există. 🙂 Dar, țin să și menționez ceva, că pe undeva, zici tu bine acolo. Da, emanciparea nu-i pentru toate femeile, unele preferă oricând confort și întreținere pentru muncă și realizare efectivă. Totuși, m-am referit mai mult la cele care au doar mintea închistată în prejudecăți induse de familie ori societate, care, să zicem, ar vrea, dar n-au destul curaj. Că nu prea ai ce să faci cu cele care nu vor. Nu putem avea doar femei de succes în jur. 🙂
Mulțumesc pentru link 🙂 Bun articolul tău, dar într-un fel, puțin prea feminist pentru mine. Eu nu cred în egalitatea asta dintre bărbat și femeie, dar nici nu consider că femeia musai trebuie să fie supusă. Trebuie să existe o moderație pe undeva.
Buna, Anca! Sunt de acord cu articolul tau. Dar Roxana are dreptate. Notiunea de femeie supusa nu prea exista nici in biblie, e prost interpretata de oameni.
Nici eu nu cred in egalitatea dintre barbat si femeie ci intr-o coeziune care tine de acel barbat si acea femeie. Adica, generalizarile sunt diicil de facut.
dar, da, la gunoi cu imaginea femeii care doar creste copii si face de mancare.
Nici eu nu cred în egalitatea între bărbat și femeie, sper că nu asta s-a înțeles din articol. Crezul meu e că există o completare între cei doi, moderată de … echilibrul pe care l-am tot strecurat pe-acolo. 😀 Numai că ”supărarea” mea era legată de, adevărat, poziția de ”supusă”.
nu, anca! textul tau a fost cat se poate de clar. si eu sunt mai mult decat de acord cu el. 🙂
Asa este, in mult cazuri barbatii si femeile simt diferit, gandesc si actioneaza diferit. dar asta e tot farmecul. sa se completeze si sa se sprijine reciproc. Nu trebuie sa existe competitie intre barbat si femeie. da, din pacate de aici deriva totul, de la ideea ca femeia nu are dreptul sa isi decida viata si sa spere la mai mult.
din puntul meu de vedere, nicio femeie nu trebuie sa se multumeasca cu mai putin decat merita. sa il caute pe EL, cel care o apreciaza pentru ceea ce este, cel care o incurajeaza sa isi realizeze visurile si sa isi implineasca dorintele. si cred ca si reciproca e valabila.
Total de-acord cu tine, vacitim, asta, după părerea mea, e partea cea mai grea … 🙂 The Hardest Part, cum le zice Coldplay 😛
Da, dar si cea mai frumoasa 🙂
@vacitim: Corect !
Vacitim, sunt femei care nu gasesc un amarat de barbat care sa se uite la ele, d-apai sa mai aiba pretentii la unu care sa le incurajeze in indeplinirea visurilor. Daca vreau sa merg in Europa sa vad cat mai multe lucruri frumoase, stii ce mi se raspunde? Dar ce, Romania nu iti mai place? Ce are tara asta si nu au altele? Nu ai pe ce arunca banii? Din pacate nu vorbim pe bloguri despre o lume ideala, realitatea ne pandeste la coltul strazii si e foarte diferita. Si foarte trista.
*noi vorbim
*locuri
Nu te contrazic, dar in viata trebuie sa lupti pt ce vrei. sa crezi….de ce te incurci cu aceia care iti raspund asa, roaga-te si asteapta-l pe acela care te va lua de mana si te va duce acolo unde vrei fara sa ii spui tu dinainte. poate ca e trista, dar nu ne impiedica nimeni sa nu ne facem lumea noastra frumoasa si vesela.
Desigur, am sa-l astept mult si bine… Pana imbatranesc si nu se mai uita nici dracu la mine. 🙁
Sau tu ma trimiti dupa el intr-o tara civilizata? 😛 :))
nu…vei deveni din ce in ce mai tanara, mai frumoasa si mai draguta…..de ce nu? poate iubirea e dupa colt sau vietuiesti langa o fabrica de sangria…sau pe o straduta din paris. oricum, sunt convins ca este acolo….si la fel de sigur sunt ca o vei gasi
Si totul se duce pe fereastra din pricina sentimentelor…
🙂 Tiii… de ce spui asta ? 😛
ma simt onorat ca ai raspuns intrebarii pusa un pic si din gluma?conversatie sa facem..cat mai e timp ca dupa vine sesiunea :)) sau tezele.imi place ideea ta, consider ca esti o feminista, dar nu uita ca uneori pe „tinerele fete” gesturile astea le fac si mai feministe.sa iti faca un ochi :)) adica asta o face si mai independenta ca orice pitzi poate plm..sa isi ia un job tot de pitzi.nu e cazul tau, iti dai seama ce „meci ai face in casa” daca tanara fata/femeie ar tine cu politimisoara iar el cu steaua?cine ar duce gunoiu!? :))
astea cu casatoriile pe interes material le urasc si eu.scuip cand vad o pitzi care isi cauta iubitul intrun golan cu x5.habar nam.so , esti o fata decenta!scrie scrie scrie ca iti atragi cititori pasionati!go go go 🙂
Nu contează că a fost pusă și puțin în glumă, subiectul mi s-a părut unul serios și demn de tratat. 😀 Deci e în regulă !
Eu nu-s microbistă, decât ocazional, deci cu ce ar ține ”soțul”, aș ține și eu. :))))
Păi deocamdată zic și eu că-s decentă. Sper să rămân așa. De ce tot insiști pe ideea asta cu cititorii ? 😀
sunt curios cat de multi „te gadila” :)))regulat!
Stii cum mi se pare mie? Femeia a fost, in mare, dominata de barbat si fiindca ea s-a marginalizat de una singura…si inca se marginalizeaza. Adica uite, tot timpu vezi pe la cacaturi d-astea gen „reportaj special” sau asa, cum prezinta astia „femei de succes, independente”. Si se prezinta de parca ar fi mama-mama, cine stie ce. Pai tocmai, faptul ca femeile considera un mare lucru ca una de-a lor sa fie „de succes” transmite automat ideea ca „uite ba, suntem noi inferioare, da putem si noi un pic”.
D-asta urasc eu cand aud toate duduile cum se lauda ca sunt „femei independente” si „de succes”. Daca vrei sa pari cumva, trebuie sa te porti ca atare. Ca d-asta a dominat barbatul, pentru ca s-a comportat ca forta dominanta si n-a facut o mare scofala din asta.
Bine, existe si tutele alea de 25 de ani care au masini de zeci de mii de euro si se dau ca ce mari femei sunt ele, cand defapt ele sunt „angajate” in cel mai vechi domeniu de munca de pe lume…”Vampiritele” or sa existe tot timpu.
Si daca tot faci posturi pornind de la intrebarile altora, am si eu o intrebare…
Ce parere ai despre borcanele turbate? 😀
Măi, Gabi, tu aproape tot timpul vii cu chestii la care eu nu mă gândesc ! Îmi place asta de mor, pentru că ai dreptate în felul tău. Exceptând tutele, că acolo … e clară treaba. 😀
Pfai, borcanele turbate sunt turbate din cauza cocoșilor roz. Deci părerea mea este că sunt gustoase, dar nu prea. Mulțumit ? :))))
Ai atins o coarda sensibila cand ai zis de cocosi roz…COCOSII NU SUNT ROZ! ROZ E DE GAY!! Cocosii gay tre sa moara.
Îmi retrag cuvintele :)))
Detest si eu slabiciunea unor femei, mentalitatea de supus si inferior. In acelasi timp, observ si extremele, uneori penibile: femei fie prea ,,barbate”, vulgare, care isi pierd feminitatea dorind sa isi dovedeasca puterea (?) sau independenta (?), fie acele ,,femme fatale” care se amuza jucandu-se, manipuland masculii speciei. Echilibrul e cuvantul magic aici. Nu vom fi niciodata egali intre noi, caci ne completam reciproc. Insa, independenta de care aminteai tu, e necesara.
Singurul aspect de ,,moda veche” probabil spre care tind, sunt acei primi doi ani din viata unui copil, perioada in care consider ca prezenta mamei e absolut necesara pentru o buna dezvoltare afectiva a copilului. Bineinteles, e de dorit si prezenta si implicarea tatalui, dar mi se pare ca o buna perioada dupa nastere, copilul inca este ,,legat” de fiinta care i-a dat nastere si e recomandat ca aceasta sa fie prin preajma. Nu e obligatoriu sa facem copii, dar daca ii facem ar fi cazul sa le acordam atentie cat mai multa…
Așa e, Colorbliss, nici nu mă mai chinui să găsesc puncte în care nu suntem de-acord … 😀
Muncesc de la 19 ani cam in acelasi domeniu; de 5 ani sunt scriitor de lb Engleza. Ador ce fac si nu ma plang, de loc, financiar. Am facut si scoala, evident. Cred cu tarie ca o femeie inteligenta nu are ce sta sub papucul barbatului; nici financiar, nici emotional. Dragelor, se poate! Si cum ziceai si tu, conditia de Barbie oricum trece si dupa aia sa le vad io pe pitzi alea…muuaahhhaaa
Learn, live and be intelligent 🙂 Daca mai aratati si bine, rupeti gura targului 🙂
Clar sunt o femeie de cariera 🙂
Așa te vreau, Cristina ! :)) 😀
Dar femei care sa faca o cladire exista ? Eu n-am intalnit pana acum.
Astept ziua cand (doar) niste femei vor crea un Mall > MARE si FRUMOS.
Si nu ma lua cu chestii de forta barbateasca, caci te pot contra cu o alta „emancipare” gen „exista si femei culturiste chiar”.
„ar trebui sa-?i sara în ajutor, ori cu treburile casnice ori cu copilul, nu sa stea ca porcul ?i sa a?tepte totul sa-i fie servit pe tava” – „Cheia sta în reciprocitate ?i într-ajutorare” – Si daca nevasta e vreo vanzatoare de mall (un exemplu oarecare) iar sotul da cu tarnacopu/cara greutati etc in constructii, ti se pare ok sa treaca sotul la ajutor in de toate desi nevasta pana seara, avea momente cand nu aparea clientu la ea si statea degeaba pe scaun ?
Eu as zice ca ai si tu dreptate DAR intre timp mai conteaza si cum sta treaba intre parteneri. Caci daca e ca in ce exemplu am aruncat eu, cui ii mai arde de facut treburi peste treburi dupa ce omu e deja rupt si tot ce vrea e o tolanire in pat. Macar cateva ore dupa ce a ajuns acasa.
Dar daca aman2 si-au frecat fundu pe scaun la un birou ceva mai toata ziua.. asa mai merge. Hai dragule sa facem trebusoare impreuna prin casa.
Si asa per total.. si eu incurajez femeia independenta. Pe langa destule alte lucruri bune, mai aduce ceva, ceva gen macar asa stii ca nu te iubeste pt banii tai, ci doar pt cine esti. Iar despre echilibru toti ni-l dorim, dar
nu-i mereu usor de obtinut 🙂
Dragă Lusio, în ce sens să ”facă” ? Poate să o proiecteze, da, te asigur că sunt femei care fac asta. Și ce relevanță ar avea în cazul în care ar construi cu mâna lor o clădire … ? 🙂 ”Abia aștept ziua în care…” De ce ?
Exemplul al doilea mi se pare neclar exprimat, îmi pare rău. Poate reformulezi ? 😀 Deși cred că până la urmă înțeleg unde bați. Mi se pare normal să vrei să te odihnești după o zi de muncă fizică, dar un compromis, pe undeva, tot trebuie să existe, un minim de efort făcut chiar și după ce te odihnești. 😀 Apoi mai sunt week-end-urile. Există cazuri și cazuri, dar în situația cu vânzătoare, na, să zicem că se acceptă.
Îmi place penultima idee a ta, foarte tare. Certitudine. 😀
Sa faca cu mana tati, sa lucreze cu materialele. Nu doar sa proiecteze, ca de n-ar fi si mana, ar ramane doar foile 😉
De ce ? Pai era in postul tau ceva gen „si femeile pot face (tot) ce fac si barbatii”.. cand spune asta o femeie, suna a generalizare. Macar sa spuna ca puteti face si voi multe din ce pot barbatii.. dar sa nu veniti cu TOT. Asta ma deranjase pe mine.
Ce n-ai inteles ? aia cu „Si daca nevasta e vreo” ?
Unde era așa ceva în articolul meu, Lusio ? 🙂 Ia caută, te rog, și vezi dacă găsești.
Repet: și ce relevanță ar avea dacă ar construi cu mâna lor ? Nu văd legătura.
„Așa că în lume, momentan, există femei inginer, femei scriitoare, femei arhitect, femei pilot și alte cele.”
Am mai inflorit-o eu deh 😳
Lusio, te iert :)) 😀
„Si-acum o sa-mi zice si ca n-am suflet …” – Sau o sa zicem ca n-oi fi avut vreo iubire MARE, o super indragosteala.. sa-l ai mai toata ziua buna ziua prin creieras si cand ii auzi doar numele, sa incepi sa radiezi. 🙂
Eh, Lusio, eu mizez și pe rațiune. 🙂
Cand esti indragostita lulea, data peste cap, fluturi zbura in stomac si altele de genul.. „radiezi” tu a ratiune de numa poti.
Inima e mai strong decat capu de multe ori sa stii.. asa ca inima stie sa mai dea box bine si la brain.
:)))) Box, auzi ! Lusio, eu mă ghidez după alte principii, e clar că nu gândim la fel aici. 🙂
Ce fel de principii ?
Păi legate de rațiune și sentimente … 😛
Nu esti singura pe care o vad batandu-se cu d-astea in piept. Si cand apare „fat frumosu” yohohoho..
Dar mna.. bravo tie daca-ti lasi creierul sa fie FOARTE LUCID mereu.
Nu, Lusio, nu e vorba că îmi las creierul lucid mereu, altfel cum m-aș putea bucura sentimental de viață ? 🙂
„Nici eu nu cred în egalitatea între bărbat și femeie, sper că nu asta s-a înțeles din articol” – Aham.. pacat ca eu citindu-l la ora foarte matinala.. bagand si comentariul meu in txt document, am ramas cu ce-am dat mai sus 😆
Stai liniștit, Lusio, că de-aia există comentariile 🙂 Nu e nicio problemă, îți răspund imediat și ție.
Cariera, cariera, cariera… Daca nu-i cu suparare, cunosc cateva cazuri in care cariera femeii – incurajata de barbat, acceptata de copii, tolerata de apropiati si sprijinita de toti – a despartit familia. Pentru ca OCB-ul in principiu nu are varsta si emotia succesului poate orbi intr-atat de tare incat sa uiti de absolut de unde si de de ai plecat si de toti cei care te-au ajutat si sprijinit sa ajungi acolo unde ai ajuns…
Cariera zici…
Ei na, cum să fie cu supărare ? 🙂 În cazurile astea trebuie să rămâi rațional, să știi la ce ”te înhami”, sincer. Nu neg că există situații și situații, se mai întâmplă … e dificil, n-am zis că e ușor. 🙂
Mai fetita, unii sunt doar doua jumatati. NOI AM FOST UN INTREG, asta-i diferenta
E vero 🙂
Stau cu înțelepciunea în casă și nu știam 😀
intradevar