Gramatică, dar nu prea

Dragi cocostârci, că altcumva nu-mi vine să vă spun. 🙂 Eu înțeleg că pe la școală … ori n-ați trecut, ori nu ați făcut mare lucru, profesorii fiind condamnabili în privința asta. Nu-i nimic. Dar dacă tot scrieți pe site-uri, pe blog și pretindeți vizite și alte cele, măcar aveți puțină grijă la cât de corect scrieți. N-aș vrea să jignesc pe nimeni, în obsesia mea gramaticală, însă așa-mi vine să dau bir cu fugiții din anumite locuri, și uneori chiar o fac și nu mă mai întorc … Cum era ? I’m a grammar Nazi ! Copiii au noroc că nu m-am făcut profesoară și că sunt prea tolerantă uneori. Altfel mi-aș fi făcut blog doar ca să-mi bat joc de lumea care scrie ca-n coteț. Chiar așa de mult cer ? Oțără atenție ?

Spre exemplu: NU EXISTĂ ”va-ți, ma-ți, nea-ți” ș.a.m.d. Corect este: m-ați, v-ați, ne-ați ș.a.m.d. La fel, nu e posibil ”a-ți venit, a-ți făcut” etc. Ce pana mea, conjugarea cu auxiliarul a avea este ”AM făcut, AI făcut, AȚI făcut, AU făcut” … de unde a-ți ??? Altă greșeală: ”v-a primi”. La fel, conjugările verbului auxiliar a vrea sunt ”VOI primi, VA primi, VOM primi, VEȚI primi, VOR primi”

Atenție și la verbele care la persoana a II-a se îngrașă cu un i. ”TU susții, menții, scrii, știi, deții”, dar același tu ”minți, adormi, apari”, cu un simplu i. Eu când scriu parcă și pronunț în același timp … cum sună SUSȚI față de SUSȚIIIIII ? Ha ? Cocostârcilor !


Încă ceva despre ”s-au” și ”sau”. Folosim SAU fără cratimă doar când poate fi înlocuit de ORI, dacă vă e mai simplă explicația asta, că să nu încep cu pronumele și cu verbele. Deci folosim ”s-au spălat pe dinți” și ”au cumpărat portocale sau banane”. E simplu ca bună ziua, măi flori, fete, și băieți, melodii și cântăreți. Sau cum era … 😀

Corect: NU FACE, NU ZICE și după titlu nu se pune punct, în mod normal. Dar noi suntem artiști, folosim punctul și pentru înlocuirea cratimei, așa cum foloseam eu apostroful, ca o handicapată, prin anul trecut.

Mai e și ”poi”-ul utilizat în loc de ”păi”, pe care l-am observat la foarte mulți și care mă distruge total. 🙁 Nu mai poci.

Cu conjunctivita nu-mi mai bat gura, sincer. Dă-o în mă-sa, adică hai să le dăm pe toate-n mă-sa, de ce să ne străduim să scriem corect ? Dăm sentința: Anca are paranoia și gata ! Nu pretind că eu scriu, vezi Doamne, incredibil de corect. Și mie îmi mai scapă uneori câte o formulare, câte o literă mâncată ( cam rar, dar se întâmplă ) și nu mă supăr absolut deloc dacă cineva mă corectează. Dar când repeți anumite greșeli elementare și poate îi citești pe alții și vezi că ei nu scriu pocit, ca tine, nu ți se aprinde un mic bec acolo ? Un ”trinkkk!!!”, ceva ? Nu, nu cred că exagerez, nu cer inteligență, creativitate sau umor, ci doar bunul-simț al limbii pe care o vorbești și o scrii. Celelalte sunt deja pretenții din partea mea, ar trebui să-mi fie rușine.

Oricum mi se pare că repet în gol, ca și când aș ciocăni niște dale de piatră, știind că sub ele nu se află nimic. Totuși …

Sursa pozei.

0 comentarii

  1. Anca, in 2006-2007 eu am predat istoria un an de zile la o scoala generala. Prima lucrare de control a fost la clasa a VIII-a. Am murit si inviat in seara in care am corectat micile opere scrise. Am fost ca un Greuceanu care se rezboia cu zmeul sau ca un Harap Alb care a fos ucis de span. Nu stiu cine a aruncat cu apa vietii peste mine. Era un limbaj de mess atat de ciudat incat daca nu as fi stiut subiectele nu as fi inteles nimic din ce era scris. Parca era un exemplu de cum sa nu scrii corect.
    Din pacate, tragic!

  2. Oricat m-as stradui, nu inteleg de unde vine acest teribil poi. Nu-l suport! 😀 😛
    Da, recunosc, am mari probleme cu virgulele, astea mici ma omoara. Si cu unele verbe care primesc inca un i, niciodata nu sunt sigura ca am scris bine sau nu. Acum, ce ma deranjeaza pe mine e faptul ca vizitatorii mei nu imi fac niciodata observatie. Nu ma corecteaza. Nu pot sa cred ca nu remarca greselile. Cred ca le e frica de mine. 👿 :))

    1. Nice, mie imi plac blogurile care respecta cat de cat regulile gramaticale sau macar cele de exprimare. Personal, nu am observat greseli la tine. Daca sunt, inseamna ca sunt din neglijenta, cate una, caci daca erau repetitive le observam. Imi sar si mie in ochi, asemeni lui Miscellaneous 😛

      1. Nice, fii serioasă, draga mea. Exact cum zice și Colorbliss, nici eu n-am observat greșeli la tine, chiar deloc, eventual ”typo-uri”, dar atât. Dacă aș fi observat, ți-aș fi zis, crede-mă. Deci stai liniștită. 🙂

  3. Bravo! Bravo! Bravo!
    Chiar am văzut la foarte mulți (și la fete și la băieți) pe bloguri, pe twitter, facebook și celelalte, foarte multe greșeli gramaticale. Și se mai dau și mari bloggeri…. E penibil! Mai greșește omu’, dar nici așa.
    Spuneam eu mai demult într-un articol pe aceeași temă că se cunoaște clar diferența dintre greșeala făcută în grabă și greșeala gramaticală (pentru că unii, pentru a se scuza cumva, nu recunosc că au greșit ci dau vina pe grabă)…cel puțin eu o observ.

    1. Da, Roxana, mai observi uneori greșeli micuțe de neatenție, care mai târziu poate chiar sunt corectate de însuși autorul, dar erorile din prostie și neștiință sunt cele mai rele. Nu știu cum să explic că o iau razna când văd prea multe greșeli la un loc :)) Cam ca-n poză ! =))

  4. ,,Poi” vine, cred, de la ,,apoi”. Bunicul meu foloseşte des, în loc de ,,pǎi”, ,,Apǎǎǎǎi….’’. Altfel nu îmi explic nici eu. Pentru mine, cea mai insuportabilǎ greşealǎ gramaticalǎ e confuzia ,,s-au/sau’’. Nu pot pricepe ce e aşa greu de reţinut. Ai explicat şi tu frumos, au explicat şi învǎţǎtoarele şi profesoarele pânǎ li s-au epuizat cuvintele. SAU= ORI. Atât. Regulǎ simplǎ şi banalǎ.
    Am observat cǎ eşti un fel Nazi când vine vorba de gramaticǎ, însǎ mai avem nevoie şi de câte o persoanǎ aşa ca tine. Eu, din câte ştiu, fac exces de virgule. Le mai plantez şi unde nu trebuie…. 🙂

  5. Instaleaza-ti warcraft 3 si apuca-te de dota pe garena. O sa-ti schimbe complet viziunea asupra prostiei umane, greselilor gramaticale si…asupra vietii in general, sa moara MelcuTurbat (un fenomen de pe garena)

  6. Am prostul obicei ma macanc cate o litera si am avut si expresii gresite, pana mi-a dat cineva cu toporul in cap. La figurat, desigur, dar tot a picat prost. Asa ca, daca nu stiu vreo chestie cum vine, intru pe linkul urmator: http://dexonline.ro/ghid-exprimare .

    Este un ghid de exprimare care m-a salvat de atatea ori. E numai bun de pus in bookmar.
    Si asa e, „gramakika” nu e o stiinta pentru toti 😀

    1. Manuel, tu ești un exemplu pozitiv. 🙂 Mă bucur că folosești acel ghid, așa ar trebui să facă toți cei care nu sunt siguri pe ei, uneori și eu mai consult surse când am dileme, nu-ți face griji. 😀

  7. Si eu – ca si mama dumitale: felicitari! Este EXCELENT – FAPTUL CA este tratat subiectul, ca mai sunt ‘trasi de maneca’ agramaţii sa se puna la punct cu exprimarea corecta in propria lor limba.
    FELUL IN CARE este tratat subiectul… Hm! Ai cam ‘bagat in aceeasi oala’ greseli gramaticale & ortografice cu caracteristici personale de exprimare si cu… erori de tastare (mistype-uri).
    Gramatica si ortografia limbii romane sunt singure, unice si unitare oriunde in lume, si este necesar sa fie respectate si folosite ţca atareţ.
    Acelasi lucru nu mai poate fi afirmat despre formele PERSONALE particulare de exprimare, asa cum (spre exemplu) dumneata folosesti – in ACEST articol, pe un blog care NU este regional – regionalismul ‘oţără’, sau cum este acel ‘poi’ (in loc de ‘pai’) pe care il critici, sau cum pana nu de mult dumneata folosisesi apostroful in locul cratimei (desi acest procedeu nu este intrutotul gresit (caci fusese procedeul ‘regulamentar’ in trecut) ci doar a iesit din uz. (A propos de referirea la folosirea apostrofului: atentie mare la ‘caracterizarile’ ignobile („ca o handicapata”) adresate cuiva, chiar si propriei persoane: sunt de evitat.) CEL PUTIN in privinta interjectiilor trebuie ceva mai multa ‘elasticitate’, toleranta: chiar daca (in general) ele AU forma obisnuita, general cunoscuta si folosita, aceasta (in principiu) nu este limitativa, nu exclude ‘inventarea’ unor interjectii noi – EXACT in acelasi fel in care – TOT in acest articol – dumneata ai ‘nascocit’ ‘trinkkk’ (sau aceasta este cumva o interjectie general folosita si nu stiam eu?) Este adevarat – pe de alta parte – ca SI ‘inventarea’ de noi forme personale de exprimare (chiar daca e vorba despre interjectii) este bine sa fie ‘tinuta sub control’ pt a nu fi folosita in mod exagerat. (Nu intentionasem sa sugerez ca dumneata ai folosi-o exagerat – o faci foarte bine, exact atat cat sa-ti ofere un stil personal de exprimare ‘cu un aer proaspat’ – ci dorisem sa subliniez ca nici nu gresisesi intrutotul criticand acest mod de a proceda.)
    Despre erorile de tastare cred ca nu mai e cazul sa insist: cam tuturor (cel putin tuturor care nu suntem perfectionisti si nu ne reverificam de cateva ori fiecare text scris) ne mai ‘scapa’ litere netastate (cand nu apasam suficient tasta), sau tastate ‘in plus’ in mod inutil (deobicei antrenand nu o singura tasta, ci doua, la o apasare cu degetul), sau alta litera in locul celei intentionate (deobicei apasand pe tastatura o tasta alaturata celei intentionate), sau multiplicarea (deobicei dublarea) unei litere (deobicei atunci cand ne tremura degetul cu care tastam), sau inversarea a doua litere, etc.
    Ar mai fi si faptul ca dupa titlu nu se pune punct (nici – as adauga eu – virgula). Marturisesc deschis faptul ca nu mai stiu CE anume prevede teoria limbii in aceasta privinta, dar – in ciuda faptului ca IN PRINCIPIU dumneata ai dreptate in ceea ce afirmi – parerea mea (neavizata) este ca atata timp cat nu e gresit ca un titlu sa se termine cu ‘semn de intrebare’ sau cu ‘semnul exclamarii’, nu poate sa fie greseala prea mare NICI daca se termina cu punct, la fel ca in cazul oricarui alt sfarsit de fraza. (Si consider ca aceasta afirmatie este cu atat mai valabila daca socotim drept ‘titlu’ SI adresarea de genul ‘Domnului director al…’, sau ‘Catre serviciul…’, sau intitularea unui inscris drept ‘Cerere’, sau ‘Declaratie’, etc – in cazul vreunui document.)
    Desi eu am pretentia ca folosesc si manuiesc limba romana in mod cat-de-cat corect, TARE m-am bucurat atunci cand (relativ recent) am ‘dat peste’ doua bloguri (oarecum) ‘de specialitate’: imi mai clarific si eu neclaritatile, imi mai constat (si – in general – corectez) greselile (in unele privinte totusi eu ‘staruiesc in greseala’, considerand ca – desi ‘regula’ e ‘de partea lor’, logica (mea) imi da dreptate mie: PT MINE exista atat ‘deasemenea’ cat si ‘de asemenea’, atat ‘niciun’ cat si ‘nici un’, etc, si uneori (atunci cand consider ca este cazul) folosesc (PE LANGA cratima) si apostroful (pt a sublinia elidarea uneia sau mai multor litere)… Te rog sa nu consideri ca spamez daca pun aici link spre aceste bloguri – poate le-or fi utile si altora, in ACELEASI scopuri:
    http://scri.ro/
    si (mai ales)
    http://diacritica.wordpress.com/

    „…pretindeți vizite și alte cele…”
    Ei nu le pretind – dar le asteapta (si le si primesc – din partea celor la fel de agramati ca si ei, care nici macar nu le sesizeaza greselile; sau care (macar) nu le dau importanta).

    „…poate îi citești pe alții și vezi că ei nu scriu pocit, ca tine…”
    De regula (deobicei) cei care fac asemenea greseli nici macar nu-si dau seama ca ei scriu altfel decat ceilalti, in acelasi fel cum – in pronuntie – unii pronunta ceva gresit, ii corectezi, si ei se mira: „pai nu tot asta am spus si eu?” – si continua repetand forma gresita, nesesizand deosebirea intre cele doua forme (corecta si gresita).

    „…ca și când aș ciocăni niște dale de piatră, știind că sub ele nu se află nimic.”
    Nu neaparat – doar nu se afla ceea ce doreai.
    Dealtfel, cred ca aceasta este una dintre tragediile referitoare la limba romana: faptul ca pana si persoane ‘mobilate’, ‘dotate’ (‘la mansarda’) fac asemenea greseli – si ca acest lucru li se pare ca nu-i grav, ca n-are prea mare importanta.
    Sau – mai stii? – poate ca or fi avand ei dreptate si om fi gresind noi, accentuand atata importanta corectitudinii lingvistice; poate om fi ‘dat in’ manierism. 🙁

    1. Legat de băgatul în oală … de-aceea am formulat titlul ”Gramatică, dar nu prea”, dar să știi că n-am inclus greșelile de tastare. Strict cele făcute din prostie sau neștire.
      Cu oțără m-ați prins, și cu trink la fel, dar întrucât nu le folosesc des, ci doar ca să ”colorez” limbajul, cum ai spus și tu, mă iert. :))
      La punctul din titlu știu sigur că am dreptate, adică nu se pune și că încă e valabil acest lucru. Asta în caz că profesorii mei au fost îndrumați greșit și lucrurile nu mai stau așa. Dar m-am referit la titlurile de articol, mai mult, am observat mulți care pun punct. Semnele de întrebare și de exclamare sunt în regulă, cu ele nu-i nimic. Punct se pune doar dacă e intercalat, spre exemplu ”Pasărea Paradis. Copilul și copacul” ( titlu ales aiurea din mintea mea ), dar nu ”Alexandru Lăpușneanul PUNCT” și alte cele. Nu cred că am văzut nicio carte cu titlu cu punct la sfârșit.
      Mulțumesc pentru recomandări, cum să consider spam niște link-uri utile ? 🙂 Nici vorbă.

      1. „…să știi că n-am inclus greșelile de tastare.”
        „Și mie îmi mai scapă uneori câte o formulare, câte o literă mâncată ( cam rar, dar se întâmplă ) și nu mă supăr absolut deloc dacă cineva mă corectează.”

        „…m-ați prins […] cum ai spus și tu, mă iert.”
        1. Bine faci.
        2. Ar fi cazul sa fii mai consecventa. Nu stiu de ce numai anume pe mine ma ierti, daca ai constatat ca NOI te-am prins… 😛 😀

        „Punct se pune doar dacă e intercalat, spre exemplu ”Pasărea Paradis. Copilul și copacul” ( titlu ales aiurea din mintea mea ), dar nu ”Alexandru Lăpușneanul PUNCT”…”
        Sunt de acord ca „…”Alexandru Lăpușneanul PUNCT”…” NU – da’ poate ‘Cum sa imblanzesti o scorpie PUNCT’… ar mai merge.

        „…în caz că profesorii mei au fost îndrumați greșit…”
        ???

        „Semnele de întrebare și de exclamare sunt în regulă, cu ele nu-i nimic.”
        „Ele” – alaturi de punct – reprezinta cele mai uzuale/frecvente modalitati de a termina o fraza. Daca ele „sunt in regula” la sfarsitul titlului (ca si cand titlul ar fi o fraza), prin similitudine poate ca NICI punctul la sfarsitul titluluiu nu e taman gresit. Parerea mea… (Repet: nu stiu CE anume precizeaza teoria ‘oficiala’ a limbii in aceasta privinta.)

        1. Nu, Victor, n-am inclus greșelile de tastare în critica mea din articol. Nu scoate propoziția aia din context, pentru că urmează un ”Dar..” acolo … care face legătura.

          M-am iertat pe mine, nu pe voi … 😀

          Nu știu nici eu motivul principal pentru care NU SE PUNE PUNCT la sfârșit de titlu, dar cert e că așa am învățat la școală. Una din regulile principale când scriem un text: nu punem punct după titlu. 🙂

  8. Si eu sunt la fel, mai ales cand citesc art in Engleza. Si am tendinta sa ii corectez pe toti care vorbesc in Engleza…prost. Si in Romana ma apuca pandaliile , mai ales la greseli care sunt impardonabile. Am vazut bloguri in top 10 la Superblog pline de greseli . Pricep ca bloggingul nu e „ziar” but…pe bune, cum puteti sa va permiteti asa ceva? Plus ca la o recitire atenta – de cineva care NU a scris articolul – se vad una doua greselile

    1. În Engleză nici nu mai zic, am și eu specimene la facultate, că-mi vine să-mi smulg firele din cap unul câte unul. 🙂 Dar să zicem că au o scuză, nu e limba nativă. Însă în limba română n-au nici una.

  9. Oops si eu gresesc foarte mult, dar din prostie ca nu recitesc articolul cu atentie si prin urmare il public cu greseli, iar la unele chiar nu imi dau seama…dar sti cum e omul din greseli invata si totul se corecteaza si perfectioneaza in timp ;))
    Iar la alte bloguri atata timp cat nu scrie ”nu poate sa vorbesc” sau alt gen de dezacorduri, nu cred ca ma deranjeaza…

    1. Și care ar fi soluția, atunci ? 😀 Să reverifici articolul, nu-i așa ? ;)) Uite chiar și în comentariu ai scris ”ști” ( sper că e greșeală de mistyping )… deși am atras atenția asupra verbelor care au doi de i la sfârșit … prin urmare, cred că ai vrut să scrii ”știi” :D:D:D

  10. Sunt de acord cu dvs. in anumite privinte. Este adevarat, trebuie sa scriem corect si sa vorbim corect insa pe langa felul cum te exprimi ar trebui sa ai grija si ce exprimi, s-ar putea sa exprimi incultura cat se poate de corect gramatical. Nu inteleg de ce majoritatea celor care iau o atitudine in privinta corectitudinii limbii Romane nu privesc si inspre cum se exprima in ziua de azi romanul de rand. Sunt profund nemultumit ca nimeni nu spune nimic de faptul ca in mediul online la ora actuala gasesti cate o injuratura, efectiv la fiecare pas.
    Am sa va taxez si pe dvs. (puteti sa va suparati sau nu pe mine) dar injuraturile sau exprimarile vulgare nu au ce cauta in vocabularul unui om cat de cat educat, ma refer la ,,Dă-o în mă-sa”. Prefer si admir mai mult pe cineva care mai face o greseala gramaticala (oricum toti gresim in acest domeniu) dar are un vocabular civilizat decat, sa-mi bag si sa-mi scot, organe genitale, sfinti, altare si alte lucruri greu de exprimat. Rugamintea mea este sa luati atitudine si pe acest palier al limbii romane pentru ca marea problema in scolile din ziua de astazi nu este faptul ca copiii nu stiu sa scrie corect gramatical ci ca vorbesc vulgar si fara respect.
    Apropo exprimarea ,,spre exemplu” nu este corecta si trebuie inlocuita cu ,, de exemplu”

    1. Bună, Alexandru, și bine-ați venit 🙂
      Și eu sunt de-acord cu dumneavoastră aproaaape în totalitate. O să explic de ce.
      Da, așa e, limba română folosită de unii, orișicât de corect, conține multe vulgarități și la școală asta poate deveni o problemă, că ei, copiii, ( observați evitarea cacofoniei, spre deosebire de dumneavoastră ) nu se mai știu exprima frumos, nici oral, darămite în scris.
      Pe de altă parte însă, acest articol al meu este scris pe un ton foarte ironic și cu intenția de dojană ( ca atare și adresarea ”cocostârcilor” ). Dacă ați fi citit și alte articole, ați fi văzut că nu exprim ”incultură”, sau cel puțin așa îmi place mie să cred. În afară de ”dă-o în mă-sa” nici nu am folosit altceva – nu încerc să mă scuz, ci doar să arăt că totuși, am folosit, să-i zicem, o expresie mai ”colorată”, nicidecum am umplut de înjurături articolul.
      Nu m-am supărat că m-ați corectat, repet, dacă ați fi citit articolul poate, cu mai multă atenție, ați fi citit că ”Nu pretind că eu scriu, vezi Doamne, incredibil de corect. Și mie îmi mai scapă uneori câte o formulare, câte o literă mâncată ( cam rar, dar se întâmplă ) și nu mă supăr absolut deloc dacă cineva mă corectează.”.
      Din punctul meu de vedere sunt importante atât corectitudinea limbii vorbite ( încă o dată: da, toți greșim pe ici, pe colo, eu însă vorbeam de bazele de bun-simț ale gramaticii, acorduri, cratime și alte cele ), dar și folosirea ei în mod adecvat – cât mai puțin vulgar. Acum că ne mai scapă și nouă câte-o ”mamă”, mna, ce să-i faci 🙂

    1. Bună, Valentin 🙂 La fel de târziu răspund și eu. Foloseam pentru că aveam impresia că e cool, deși știam că nu e corect. După ce m-am ”trezit”, normal că nu l-am mai inclus niciunde. Limba noastră e frumoasă scrisă corect:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *