Cum să te apuci de alergat (dacă vrei)

M-am gândit să mai scriu câte ceva și despre hrană pentru corp, nu doar pentru minte – și anume să vă povestesc cum m-am apucat de alergat, ce pregătiri am făcut, și, în caz că cineva ar vrea să facă asta, ”ce-urile” și ”cum-urile”. Încurajez alergatul de la mic la mare, și știu că nu e o activitate pe placul majorității – însă credeți-mă, oricine, oricând se poate apuca – indiferent de kilograme, vârstă, rezistență, ce vreți voi. Adică uitați-vă la Elena Pagu care e campioană la 91 de ani, în puii mei! 🙂 Dacă totuși vă face cu ochiul să încercați, sau sunteți curioși ce implică, citiți mai departe.

Poate mai știți că v-am spus, am urât toată viața mea să alerg, mai puțin ultimii 2 ani în care am început să alerg. :))) Și știți de ce a început să îmi placă – forțat? (în sensul că, natural, îți place înghețata, poate, dar nu neapărat să alergi)

• Nu m-am lăsat

• Am văzut rezultate

Cred că punctul 2 e cel mai important propulsor care m-a făcut să continui – dar e strâns legat de 1, că am putut culege roadele eforturilor doar pentru că am continuat și nu m-am dat bătută.

Dar aș vrea să fac mai puțin despre mine acest articol (pentru că v-am povestit cum am ajuns să alerg primii mei 10.5 km), și mai multe despre ”Ok, vreau să mă apuc de alergat … ce trebuie să fac?” Cele de mai jos sunt toate învățate în 2 ani de zile de când alerg să nu stau, nu chiar constant (iarna hibernez și eu), dar binișor de moderat. Din nou, nu-s expert, nu vreau să vă îndrum pe căi necurate și proaste, însă cred că ce zic mai jos e legitim. Unele lucruri sunt validate și de persoana cu care mă antrenez de vreo 7 luni, dar despre el în alt articol. 🙂

Pregătire înainte: ECHIPAMENT, APLICAȚII, OBIECTIV

1. Ca pantofi, eu am alergat atât cu Asics, cât și cu Nike (au curbură perfectă pentru forma piciorului și se simt comozi, confortabili), dar sigur sunt și alții buni. Eu mereu am găsit oferte bune de adidași de sport (pentru alergat) pe emag – de acolo mi-am luat 3 perechi de Asics și 2 perechi de Nike. :)) Ideea este să nu alergați în converși sau papuci plați, că nu vă ajută.
2. Dacă vă decideți să vă luați papuci de alergat și nu aveți deja, să vă luați cu măcar o jumătate de mărime mai mare, sau una. E important ca piciorul să aibă loc în casa lui când aleargă, fără să fie constrâns, dar să poată respira, și fără să înoate de ici colo.
3. Luați-vă pantaloni care nu cad de pe voi în timp ce alergați. Râdeți râdeți, din nou, dar așa e. La început mă chinuiam cu niște colanți fără elastic la brâu care, cum începeam să alerg, cum alunecau ușor în jos ca roua pe firul de iarbă. Era foarte deranjant și mă incomoda. La Decathlon găsiți o grămadă de haine specializate sport, dar și la producătorii originali, gen Nike sau, recent descoperiți, 4f și Shark Women (care par să aibă niște modele foarte faine mai ales pentru femei). Nu vă zic să cumpărați doar de dragul cumpăratului, dar e alt tip de confort când faci sport în haine specializate activității, chiar dacă sunt un pic mai scumpe, sunt o investiție bună în timp.
4. Recomand, de asemenea, tricouri / bluze care lasă pielea să transpire și sunt ”quick dry” – bumbacul e foarte bun material în general, dar pentru haine sportive, nu are capacitatea de uscare rapidă, trebuie alte fibre, alte proprietăți termice. Aici vă mai pot sugera, pe lângă cele menționate mai sus, hainele din lână merino – se fac și la noi, să știți, e vorba de Merinito (eu am două bluze de la ei, un tricou și unul cu mânecă lungă).
5. Încercați să folosiți o aplicație ajutătoare pentru început – cred că era ceva legat de ”Running for weight loss” (eu pe atunci aveam muuulte kilograme peste cât trebuia, față de azi, și voiam să și slăbesc), din păcate nu mai țin minte cum se numea. Ideea era că îmi zicea să alerg 1 minut, apoi să merg, apoi iar să alerg 30 secunde, și tot așa. Am pornit foarte ”basic”, dar la un moment dat, am ajuns în faza în care chiar dacă îmi spunea robotul să merg, eu voiam să alerg. Așa am știut că am depășit faza de novice și că pot mai mult. Am renunțat la această aplicație și am tranziționat către Endomondo/Strava, strict pentru tracking. Dar și cu alea am avut tot felul de baiuri, așa că acum mă bazez pe Huawei Health app, care vine default din telefonul meu. 😀
6. Stabiliți-vă un obiectiv (realist) și/sau alergați pentru o cauză nobilă. Întotdeauna omul face lucruri mai cu spor când are un obiectiv – sunt foarte multe curse de alergare ce se organizează pentru amatori, unele au în spate și scopuri caritabile. Puteți să vă alegeți cursa cea mai mică din respectivul eveniment și să o aveți în minte când vreți să începeți să alergați. O să vă dea alt boost. Știu, știu, ”alergăm pentru noi”, dar un anumit scop ajută, fie el intern (vreau să alerg măcar 5 km) sau extern (alerg pentru a sprijini vindecarea copiilor bolnavi de cancer).

Pregătire înainte: ALERGAT CORECT, STRETCHING

1. De învățat cum se aleargă corect. Toate pozele acelea cu alergătorii care întind picioarele înainte și zici că fac șpagatul în aer sunt exagerate. Am învățat și eu la rândul meu (de la antrenor) că există un mod mai bun de a alerga fără a pune atât de multă presiune pe genunchi și fără a ateriza în ”șoc”, adică pe călcâi. Uitați aici o parte dintr-un video explicativ despre kenyeni. La început o să pară că săltați ca niște căprioare, dar vă veți obișnui. Eu nici nu mai știu cum să alerg altfel. 😀 Deci NU cu călcâiul înainte!
2. Trebuie să faceți un pic de ”stretching” – indiferent dacă vreți să alergați 500 m, 1 km sau 5 km, e important să nu începeți brusc. Practic, nu pui lemnul să alerge din start, îl înviorezi nițel. Mișcați capul, umerii, bazinul, întindeți picioarele (5-10 minute maxim, nu o veșnicie), și abia apoi începeți alergarea.
3. Faceți pauze de alergat în timp. Nu alergați azi, mâine, poimâine. O dată, maxim de 2 ori pe săptămână e în regulă. Și de 3 ori pe lună e bine. Ideea e să nu vă supraepuizați, că nu are rost.
4. Singuri sau cu cineva? Habar nu am, cum credeți că vi se potrivește. Eu una mă antrenez singură, nu îmi place să alerg cu alți oameni, simt că ori mă încetinesc / ori eu îi încetinesc pe ei, și nu e pe filmul meu. Dar pentru alții treaba asta merge de minune, mai ales la motivație! 🙂 Încercați, încercați, încercați.

Pregătire înainte partea a II-a: NEVOI NATURALE

1. Să mergeți la toaletă înainte, și preferabil să nu mâncați cu vreo 2-3 ore înainte, sau dacă mâncați, radeți o banană sau ceva, nimic mai mult. Râdeți râdeți, a treia oară, dar nu-i de glumă. Când omul aleargă, i se aranjează un pic altfel intestinele, circulă niște treburi pe-acolo și numai te trezești după primul km că îți vine la baie. Nu se simte confortabil, vă zic din proprie experiență. :)) Mai bine terminați cu nevoile înainte. De altfel, nu recomand alergarea cu burta plină din motive asemănătoare / s-ar putea să doară ceva undeva din cauza asta. Mai bine alergați simțindu-vă ușori.
2. Beți apă. Evident, hidratarea e mega giga importantă. Trebuie să fiți hidratați corespunzător înainte să alergați, dar nici să beți apă prea multă că după… vedeți punctul 1. :))) Natura cheamă! Ideea e să nu alergați pe sec.

ALTELE:

1. Dacă simțiți că nu mai puteți, încercați să mai puteți oleacă, și dacă chiar nu merge, opriți-vă. Nu are rost să faceți cu heirupul. Totul în timp util. Orice progres e un câștig mic care se adună în câștiguri mari.
2. Alergați cu ceva muzică ce vă place sau un podcast, sau cu gândul liber, dacă asta merge pentru voi. Eu am ascultat diverse, inclusiv melodii de 20 de ori pe repeat. :))
3. Singurul lucru ce merită să îl rețineți din toată poliloghia de azi este SĂ EXPERIMENTAȚI și SĂ O LUAȚI TREPTAT. Alergatul e un ”acquired taste”, ca să zic așa, nu place din prima, poate nici din a doua. Însă, dacă chiar doriți să porniți pe acest drum (pentru sănătatea voastră, nu altceva), se poate, și e foarte ”rewarding”.

Eu am un motto pe care am început să îl folosesc când alerg: ”Don’t think, just run„. 🙂 Mai puține griji și gânduri, mai multă acțiune. Mai puțin tras pe cur, mai mult imbold de a FACE. Vă salut și sper că v-a fost util articolul!