Desigur, dragilor, că aceasta nu e o transmisie live, doar că puteți fi siguri că mai mult de jumătate din rândurile de mai jos sunt gândite în timpul mersului ”live” cu bicicleta până la lucru sau în diverse ocazii. Pentru că… ei bine, mersul cu bicicleta a fost o aventură pentru mine aici la început, și în timp ce mă gândeam la toate acestea, mi s-a părut simpatic să încerc să redau monologul din capul meu. Așadar, începem. Sper să vă amuzați la fel de mult cum m-am distrat eu scriindu-l. Atenționez limbajul un pic licențios pe alocuri. 😛
”Ok Google Maps, să vedem… o iau la stânga, după ies drept pe strada asta… ok. Uh, cam friguț în această dimineață, dar probabil că așa va fi mereu, trebuie să te obișnuiești, dragă.
Ce interesant e să te uiți ce fel de oameni biciclesc dimineața, uite unii cu servieta, la costum, n-au nici o treabă, părinții cu copiii lor… ăsta da stil de viață. Alte tipe sunt cu tocuri, wow, aiiiii alea-s sandale cu talpă de 10 cm, că tocuri nu le pot numi! Ahhh… de când n-am mai purtat tocuri, dar oricum aici n-am nevoie de tocuri, sunt suficient de înaltă. Cu toate că și femeile de 2 m poartă tocuri în Olanda. Eh, noi să fim sănătoși.
Vai, uite câți bicicliști, Doamne, zici că e o haită, o armată. Cum ne adunăm noi toți la semafor așa să așteptăm verdele….tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit AI DE PUII MEI, un scooter, lua-l-ar naiba, ioi ce m-am speriat, f****** de scuteru mă-tii, ce trebe să te bagi așa ca măgaru, Doamne…
Urăsc scooter-ele. Sau scooter-ii nesimțiți. Cică de la anul nu-i mai lasă pe piste – PĂI FOARTE BINE!
Mă bucur că am mănuși, altfel mi-ar deveni mâinile aspre cu vremea asta, vântul, mânerele de cauciuc ale ghidonului, așa e ideal că îmi țin și de un oarecare cald.
Of, fuck fuck fuck, am luat-o greșit, habar n-am să mă orientez, of abia pot să merg cu o mână să țin telefonul, că mi-i frică să nu-l scap, no chiar tre să mă opresc undeva să îmi dau seama cum să o iau iară. Deci… așa, trebe să mă întorc, după asta iar la dreapta, și trec un pod. Bene, no hai-napoi la drum. Cum ii zice? Clercqstraat, ok reține.
Ah, ce faine sunt pistele astea, zbori aproape ca vântul când te duci la vale, mai apoi când urci poduri, ugh, ugh, respiră, respiră, încoardă mușchii, lucrează funduuuul ăla, n-ai fund, ai mușchi!! așa, ai trecut… hey, ești pe drumul cel bun, super!
Oare iubi ce face? Poate-i la lucru deja, dragul!
Acuma trebuie să trec pe lângă un magazin Asics îmi zice harta… hmm, ok, na fii antenă pe partea dreaptă.
Focus, focus, focus, ce stradă-i asta? Ooo, uite ce frumoasă-i clădirea de pe partea opusă, păcat că nu mă pot opri să-i fac o poză, poate când mă întorc diseară.
Hmm cred că biciclesc pe partea opusă de unde trebuie, deși nu am văzut nici un semn, bănuiesc că e gen legea nescrisă a sensurilor…cum vin ăștia din față, nici că le pasă, sigur își dau seama ce găină turistă sunt după cum mi-e frică de ei și ezit… ok, hai că trec aici la semafor, noroc că am piste peste tot să fac tranziția, nu trebuie să mă dau jos deloc. Haha! În Timișoara și pentru 2 m ești pus să te dai jos, groaznic.
Uite magazinul Asics, totul bine, așadar – hehe, și pantofii mei de alergat sunt Asics, trebuie musai să reiau alergatul în weekend aici, poate apuc să alerg cu ocazia Timotion cumva. Mai vedem.
Bailandooo, Bailandooo… suviendo y bajando… Hmm oare cum am ajuns să mă gândesc la melodia asta? Oh well, nevermind. Bailandoooo ….
Of, ce rău văd fără ochelari la distanță, dar măcar văd că e verde la semaforul pentru biciclete, bagă pedală, Anca, hai că-l prindem! Wooohoo, l-am prins, oai de mă-sa, eram așa aproape. Păi da, orice minut contează, vreau să ajung înainte de 9, să am timp să îmi fac cafeaua, să am un moment de respiro, toate cele.
Oh, Rijksmuseum, ce frumos că te voi vedea în fiecare dimineață! Poate apuc să te vizitez cândva pentru a doua oară … hmm, cine știe!
Eh, uite cum stau oamenii la coadă pentru Heineken Experience – păcat că nu pot să beau bere aici, altfel mi-ar fi plăcut și mie să vin.
Hmmm tanti din față pedalează cam încet, ia să o depășeșc oțără, de fapt, să-i depășesc pe toți zic!
Mna, numai bine am ajuns pe mal, iar pute a pește, dar măcar știi că-i autentic, oricum trece. Mai am vreo 25 de minute, pff, deja simt cum am transpirat, dar lasă, nu te gândi la asta, cu toate suișurile și coborâșurile astea și vremea umedă… ce vrei? Cică la Google mostly flat. Fuck you Google!
Ioi uită-te la ăștia cum ies dimineața toți cu părul ud și biciclesc cu capul gol în vânt, cum e posibil așa ceva? Chiar nu înțeleg ce-i cu moda asta… cum de nu se răcește nimeni? Pe mine mă biciuie vântul în față și ăștia n-au nimic. Halal!
Turning my head, up and down, turnin turnin turnin turnin turnin around, and aaall that I can see… is just another lemon tree… ta ra ra ra ri rap dap
Oooo, văd clădirile înalte de oțel în depărtare, începe districtul corporatist deci. Totuși, Google îmi zice că mai am vreo 20 de minute. Dubios, dar poate așa o fi, în orice caz nu am voie să mă mai opresc, cred că e destul de clar acum drumul. Mai las Maps pentru orice eventualitate.
Uite cum trec metrourile și trenurile pe deasupra, în stânga, oare se uită cineva la mine și mă vede? Fata cu geaca roz țipător. Nu știu ce-a fost în capul meu când am cumpărat-o, de fapt, ba, știu, voiam să îmi țină de cald (îmi ține) și să mă recunoască lumea dacă mă pierd. Rezonabil argument.
Hmmm ce câmp industrial aici… și oare de ce miroase a bălegar? Cică mai am 10 minute. Ah, uite că văd Arena în depărtare, dar of, chiar mai am un pic de mers deci. Last stretch, Anca, last stretch!
Doamne, ce super e să ai prioritate ca biciclist, să aștepte mașinile după tine, nu invers! Parcă de frică nu se bagă, heheheehehe…da, e fain să faci legea, nu zic.
Mna, uite clădirea ABN-Amro, ING … imediat aici fac stânga și am ajuns – am făcut 45 de minute zice Strava, numai bine, bravo! Acasă fac cam 4 km în 20 minute, deci 12 km în aproape 45 de min… merge. Un fel de mersul la sală de dimineață. Așa ceva sigur te trezește, dacă nu, are vântul grijă să te biciuiască să-ți amintească de faptul că ești afară și că te-ai trezit din pat. :))
Hmm unde să-mi leg bicicleta? A, aici în spate, perfect. Așa deci. Welcome, Anca, to the rest of your days here!”
************************************************************************************
Disclaimer: toate aceste aspecte au durat, în fapt, foarte puțin, deoarece în prima zi de lucru am reușit performanța să merg fără hartă, am reținut, instinctiv, cred, drumul, și nici nu a fost atât de complicat precum mi se părea. Am făcut un test cu Maps înainte în weekend și m-am rătăcit, e drept, dar tocmai de-aceea mi-am luat marja de eroare cu o zi înainte.
Acum, însă, m-am obișnuit cu sensurile, vântul, urcușurile, scooter-ele, străzile, am tupeu să mă bag, dacă e, și acum nici nu mă mai grăbesc. Zilele acestea sunt foarte însorite, și e superb să biciclești în soare în Amsterdam, chiar e o experiență frumoasă în sine, dar nu neapărat prin locurile aglomerate – unde, se înțelege, nu e așa liniștit. Bicicliștii fac ei legea, dar și ei se supun, totuși, regulilor de circulație și semafoarelor dedicate bicicletelor, ceea ce e foarte bine, desigur – ne păstrează ordonați într-un fel.
Cumva, însă, m-a amuzat procesul de adaptare, și încă în unele zile mai cânt melodii în cap care mă întreb cum au ajuns acolo sau mă uit la părul ud al olandezilor dimineața. :)))))) Bicicleta e ca o extensie a mea, am descoperit, și mă bucur enorm că aici o pot folosi cum trebuie, mă duce și mă duc peste tot cu ea. 🙂 Restul de gânduri le-ați citit mai sus.
Vă salut cu drag, și ne recitim curând!
