Cum ne păstrăm flexibilitatea aparatului gândirii, tinerețea fără bătrânețe a judecății, frăgezimea curiozității? Mă întrebam asta zilele trecute, în timp ce probabil făceam o omletă sau ceva. Nu știu cât de rapidă a fost modernizarea acum 200 de ani, pentru următorii 50 de ani care urmau la rând, sau cum a Citește mai mult
Perspective
Obsesii nordice
Pentru cine mă cunoaște câtuși de puțin sau mă citește aici, știe că sunt un pic cam prea fascinată de aproape tot ce înseamnă ”nordic”. Iar la Nordic nu mă refer doar la Nordul Europei, mă refer și la frig, la zonele Arctice, Alaska, Groenlanda, Islanda, sau Golfurile Canadei. Nu-i Citește mai mult
Universul nu ne vrea binele…
….dar nici răul, acestea două fiind niște concepte create de oameni, care să ne ajute să supraviețuim împreună aici pe Pământ. Fără a dori să par nihilistă sau pesimistă, cred că e mai degrabă o realitate pe care refuzăm să o admitem: anume că Universului nu îi pasă pur și Citește mai mult
Nici în lumile magice, iubirea nu poate exista la comandă
Stranii gânduri îmi trec uneori prin cap, iar zilele trecute am mai pescuit unul: anume că în nici o carte SF, sau fantasy, sau distopică, unde (aproape) orice e posibil, nu am întâlnit până acum – corectați-mă dacă greșesc – un scenariu unde iubirea se îndeplinea printr-o anumită formulă, o poțiune, Citește mai mult
Onkalo, sau Ascunzătoarea, sau lumea peste 100,000 de ani
„I’m radioactive, radioactive„, cântă cu patos cei de la Imagine Dragons, și mulțimea în cor cu ei. Dar dacă e să o luăm literal, în sens propriu … nup, nu e deloc dezirabil să fii radioactiv. Cu toate acestea, folosim energia nucleară ca sursă pentru a ne împlini rutina zilnică Citește mai mult
Cum se promovează știința
Îmi dau și eu restanțele de blog ca tot omul, și astăzi scriu un pic despre o altă parte a escapadei mele din iunie la Viena, și anume Muzeul de știință și tehnologie, sau, pe doici, Technisches museum. Poate vă gândiți: Da’ pitici, ce-o fi așa interesant la un muzeu de Citește mai mult
Despre ”finding The One”
Eram odată la metrou în București, într-o dimineață liniștită cu oameni grăbiți. Lumea era într-o forfotă în jurul meu, cu ochii mijiți, în ecranele telefoanelor, sau cu căștile în urechi, fiecare om adâncit în propriile gânduri și griji. Mergeam și eu într-o direcție, cu ei, și erau așa mulți oameni, Citește mai mult
Ce m-a învățat o oră de predat în Liban
Deseori mi s-a întâmplat ca lumea să îmi spună că aș fi o ”bună profesoară”, din motive … nu știu. Eu doar încerc să fiu un exemplu de urmat pentru copii în general și cam atât. Faptul că am răbdare cu copiii și sunt curioasă în legătură cu ce au de Citește mai mult
La bine și la … bine?
La ”rău”, mai puțin. 🙂 Ce mă aduce azi asupra subiectului ”la bine și la rău” e reflecția mea asupra unor evenimente, comportamente, atitudini din ultimele câteva săptămâni, și poate și aflate în mintea mea de ceva vreme. Doi oameni promit, într-adevăr, în ziua nunții, să fie alături unul de Citește mai mult
Lumea ca un sat olimpic mai mare
Am început să mă uit la Jocurile Olimpice la vârsta de 9 ani, pe când Andreea Răducanu, Maria Olaru, și Simona Amânar străluceau în gimnastică la Sydney, în 2000. Pe vremea când Marius Urzică lua aur la cal cu mânere, Gabriela Szabo fura ochii lumii la atletism, Diana Mocanu făcea performanță la Citește mai mult