Șiiii saga continuă, chiar și de 1 Mai! Sper să petreceți frumos, și că strângeți deșeurile în urma voastră. 🙂 Așa, ziua a doua în Berlin a fost destinată muzeelor și distracției. Asta e fain în Berlin, că ai ce face – evident, mna – că așa, în sine, Berlinul nu e un oraș chipeș. O să vă zic mai multe în partea a III-a despre estetică. 🙂
Odihnite bine, am luat-o la drum spre Museum Island – așa se numește zona cu multe muzee unele lângă altele, (trecând și pe lângă Domul din Berlin) și am început cu Altes Museum și Neue Museum, unde ne-am întâlnit cu civilizațiile antice romane, grecești, și egiptene, văzând de toate: de la sculpturi, bijuterii, vase de lut, sarcofage, fresce, papirusuri, la arme, și mai multe vase, și statui de tot felul, monede, și așa mai departe.
Două lucruri ne-au plăcut / amuzat mult:
1. fundurile bărbaților reprezentați în statui – sincer, erau superbombate și faine, de zici că tocmai au ieșit oamenii de la tras de fiare. Cu fundul. Ale tipelor nu erau chiar așa sculptate, să știți. Pe lângă asta, era o secțiune dedicată culturii nudității, erotismului în Antichitate, sau, mă rog, artei iubirii. Erotismul și sexualitatea erau integrate în viața anticilor, nu erau deloc tabu, ba chiar ceva normal, frecvent, prezente peste tot. Cred că grecii și romanii erau experți în sex, nu doar monogam, ci și poligam, în grup, bărbați, femei, poziții care mai de care. O fi fost Kamasutra scrisă în India, dar am o bănuială că și grecii și romanii nu erau mai prejos. Cel puțin așa reiese din desenele destul de pornache reprezentate pe atâtea vase de ceramică, drept decorații.
2. detaliile egiptene. Am văzut bustul lui Nefertiti – original – soția faraonului Akhanaton, acum hăhăăăă, mult înainte de Hristos. Glumeam cu Andrada că dacă mă chinui un pic, chiar semăn din profil cu Nefertiti, așa cu nasul ușor mare, și sprâncenele conturate – dar, desigur, vise. Mă uitam la fața ei și mi se pare că era o femeie foarte frumoasă, avea niște trăsături deosebite. Apoi am inspectat tot felul de papirusuri, cu simboluri din Cartea Morților, de exemplu, ritualul egiptenilor pentru pregătirea intrării în Vieții de Apoi, ba chiar și pietre prin care se plăteau taxele! Da, contabilitatea e o artă antică, și egiptenii (dar nu numai, însă aici am văzut multe exemple) foloseau ce găseau la îndemână pentru a-și nota datoriile, taxele, chitanțele – de la pergamente la pietre. Un singur lucru mai vreau să precizez aici – trecusem la un moment dat printr-o sală care avea cupole albastre. Și nu știu cum m-am poziționat în mijlocul uneia din ele, că subit am început să îmi aud ecoul și vocea amplificată. De îndată ce ieșeam de sub ea, nu mă mai auzeam. Mi s-a părut foarte dubioso-curios.
După muzee, ne-am dus să mâncăm, dar înainte de asta, Andrada a intrat la un showroom Mercedes-Benz, și eu, desigur, la Nivea-haus, un magazin numai cu produse Niveaaaaaaa. Și mi-am și cumpărat ceva de-acolo, că deh, slăbiciuni de fată. Așa, mâncare! Voiam să prânzim ceva tradițional german, așa că am găsit restaurantul Leon, în apropiere, unde Andrada și-a comandat șnițel cu cartofi, și eu un curry wurst cu cartofi – nici nu știu cum să-l traduc în românește bine. Că nu-i nici cârnat, nici crenvurst. În fine, se vede din poză. Eu în general nu mănânc așa ceva, dar a fost așa bun, ioi iștenem! Berea a fost subînțeleasă, dar ce nu știți e că am comandat și un mic desert – un ștrudel de mere cu sos de vanilie și frișcă. ȚINEȚI-MĂ, ȚINEȚI-MĂ vă roooooog, că a fost atât de delicios că nu știam cum să mă mai învârt pe scaun ca să nu mă ridic și să fug în jurul restaurantului numai așa, de nebunie. Su-per-de-li-cios. M-am lins pe buze, și, dacă aș fi putut, mi-aș fi lăsat permanentă o mustață de vanilie și frișcă drept amintire. Dar n-am putut. (în concedii nu prea fac rabat de la mici plăceri, mai ales că efortul depus e pe măsură, așa că totul se echilibreză. M-am întors exact cum m-am dus!)
Un pic pe repede-înainte, am mai dat o raită în Muzeul de Istorie German, dar din păcate nu am reușit să vedem foarte mult din zona Germaniei naziste, pentru că am stat destul de mult în aria istoriei Europei, și rolul poporului germanic în formarea diverselor regate și așa mai departe. Muzeul urma să se închidă, dar am aruncat o privire peste spațiile amenajate în sectorul celui de-al Doilea Război Mondial – care avea inclusiv o machetă care arăta cum intrau evreii în camerele de gazare. Oribil.
Seara, ne-am întors acasă cică să ne odihnim un pic înainte de turul de noapte în baruri ce ni l-am rezervat tot așa pe viator, și am lenevit oțără înainte să mergem la distracție. Ne-am întâlnit cu grupul în ceva bar, unde ni s-au alăturat alți turiști din toate colțurile lumii, cu care eram încurajați să socializăm. Apoi am tot mers din bar în bar, până ne-am oprit într-un loc de party care avea amenajate 2 săli: o petrecere de electro-swing, și una de muzică din anii 80-90. Câțiva din noi ne-am oprit în sala de electro-swing, că părea ok muzica, și lumea era chiar costumată stil Marele Gatsby, așa că am stat vreo oră și un pic acolo. Restul lumii plecase în ultimul club, dar noi nu am vrut să mai părăsim locația, că era chiar fain. Totuși, eu mă plictisisem la un moment dat de același ritm, așa că m-am dus să verific cealaltă sală cu muzică din anii 80-90. N-avea cum să dea greș.
Atâââââât mi-a fost! Muzica era așa faină dincolo, că am luat-o pe Andrada de la electro-swing și ne-am mutat, și am dansat până pe la 4 și ceva dimineața pe tot felul de melodii de la Prince, Michael Jackson, Backstreet Boys, și altele. Ne-am simțit așa bine, toată lumea dansa în jurul nostru, era o atmosferă foarte prietenoasă! Mai apoi, târându-ne picioarele, am ajuns pe la vreo 6 la apartament, înfrigurate, dar am prins răsăritul de la mansardă, așa că am adormit mulțumite, cu zâmbetul pe buze. 🙂 Așa cum închei și eu articolul acum.
