După ce m`am întors ieri de la Straja, am dormit aproape 13 ore neîncetat – atât de obosită am fost. Urmează poveşti de adormit neinteresaţii, vă avertizez că scriu muuuult. Vă pun și poze, după cum am promis ( o să le mai adaug pe parcurs, în funcție de bilanțul final ). Deci…
“Adevărăciune”. Nu e doar un cuvânt inventat în excursia asta, dar reprezintă şi simbolul banchetului nostru mic … Sincer, dragilor, a fost foarte fain, sau “blană”, cum obişnuiesc câţiva colegi ai mei să spună. Am descărcat pozele, şi deja mi s`a făcut dor.
Va rămâne într`adevăr în amintirile noastre din liceu. Atât avem şi noi, 17 copii din clasă, pe lângă altele mai minore: banchetul mic. Cu aventuri, faxuri şi buzz`uri ( cine ştie, cunoaşte ), jocuri, băutură, muzică, glume, vânătăi, zăpadă multă, schi, săniuş, telescaun … etc. Nici măcar nu ştiu cu ce să încep .. O să încerc să fac un mic rezumat pe zile. So:
Day 1: Am plecat la 7:00 dimineaţa din Timişoara. Am ajuns în Petroşani pe la ora 12. Deşi iniţial vorbisem că toţi vom urca cu telescaunul, unii s`au răzgândit şi au preferat maşina până la Straja Astfel au rămas doar vreo 8 copii care au mers cu maşina până la Lupeni, apoi am urcat cu telescaunul. A fost prima dată când am mers cu “bărcuţa” zburătoare, şi mi`a plăcut la nebunie … Aşa se face că am mai mers de 3 ori în cele 4 zile :)).
Moi și Bughy ( colegul meu ) în telescaun, și cizmele mele de Yeti, la înălțime …
Am ajuns, în cele din urmă, la cabană ( Montana ), şi ne`am cazat în 3 camere. Am stat 3 fete, 3 băieţi ( o cameră avea doar 2 băieţi ). Nu a durat mult şi am ieşit toţi să ne închiriem schiuri / sănii. Au fost 3 băieţi care au venit cu schiurile proprii, schiori adevăraţi! :)) Eu una nu ştiu să schiez. Nu îmi e ruşine să recunosc, dar nu mă simt nici foarte confortabil cu ideea – în viitorul apropiat, însă, vreau să fac şi asta! Aşa că ne`am dat cu săniile, pârtieeeeeeeeeeeee, am avut noroc că, joi fiind, am fost aproape doar noi pe toată pârtia 4. Din nefericire, o colegă, Geana, şi`a scrântit glezna după ce a căzut Diana peste ea, când s`au dat cu sania, şi a plecat în cameră şchiopătând. După ceva timp, ceilalţi drăguţi colegi s`au cam săturat şi unii au plecat. Deşteapta de mine, însă, cu o colegă, Lorina … am hotărât să coborâm, prin zăpadă, luând drumul telescaunului, până “jos”, şi să ne întoarcem cu el. Părea simplu, dar vai, păcat că nu ne`a filmat nimeni! Lorina avea un fel de disc, sau “blid” de plastic, o farfurie roşie cu care mergea ca ozn`urile în zăpadă. Nu prea ne`a fost de folos, pentru că de fiecare dată când am încercat să ne dăm cu ea, alunecam mult mai rău şi mult mai departe decât ar fi trebuit. Aşa am reuşit eu să primesc o vânătaie uriaşă şi dureroasă pe fund. Au fost şi unele pante unde era atât de abrupte, că a trebuit să le coborâm cu posteriorul. Aşa mi`am şi rupt prima pereche de pantaloni, tot în fund. Nu vă spun cât de strâmte erau unele cărări, eram nevoită să mă prind de tot felul de crengi sau cioturi, pietre sau să mă sprijin în cot, ca să nu mă duc naibii, şi să controlez eu coborârea – vă zic, ca în filme.
O luasem înainte, şi Lorina era undeva în spatele meu, mai sus. La un moment dat mă uit să văd cum se descurcă, şi doar ce aud un fel de :”Aaaaaaa uuuu aaaaa” … Lorina aluneca necontrolat înspre … mine, bineînţeles. M`am gândit repede ce să fac: nu mă puteam da la o parte nici în stânga, nici în dreapta, pentru că aş fi încurcat`o. Aşa că vizualizam deja imaginea Lorinei cum mă ia şi pe mine în zbor şi ne trimite pe amândouă departe în zăpadă. Ce`i drept, am crezut că acolo o să`mi găsesc sfârşitul. Dar Lorina n`a mai venit, nu ştiu cum a luat`o într`o parte, în dreapta mea, aproape de mine, şi a căzut într`un gol mic. Noroc că şi`a protejat capul cu mâinile şi apoi repede s`a prins de nişte crengi ce ieşeau din pământ, altfel sigur se lovea urât de tot, şi cine ştie unde şi cum s`ar fi oprit. M`am speriat, vă daţi seama, stăteam ca la spectacol. N`a păţit nimic, şi am reuşit să coborâm în siguranţă până la porţiunea de şosea ce se zărea. Îi zisesem Lorinei că noi nu mai putem să continuăm ( făcusem jumătate din drum ) şi că era mai bine să aşteptăm o maşină să ne ducă în staţiune. Bine am făcut, pentru că urmau porţiuni aproape imposibil de coborât, şi apoi de urcat, pentru noi, cel puţin. Mă rog, ziceam că suntem deştepte, pentru că nu ne`am gândit să ocolim prin pădure, pe un drum mai “amabil”, noi am luat`o în calea telescaunului, ca să nu ne rătăcim. Şi ca să fie totul şi mai “epic”, lângă şosea, acolo unde ne`am oprit, era Popasul 6: un fel de piedestal cu o imagine sculptată a lui Iisus Hristos şi o cruce de lemn lângă el. Singurul lucru pe care am simţit să`l fac a fost să îngenunchiez şi să mulţumesc.
Am ajuns, în cele din urmă, la cabană, vătămate puţin, dar întregi, spre fericirea colegilor, care erau oarecum îngrijoraţi. Seara a urmat cu tot felul de jocuri, şah, table, cărţi, până la un punct.
În camera mea, George şi Alex jucau şah deasupra mea, în patul suspendat, şi beau whisky. Au băut până când a ajuns regina să meargă în L`uri, ca şi calul. Râdeau ca nebunii şi făceau glume, şi nu prea reuşeam noi, fetele, să dormim. Eu mă amuzam, că nu aveam ce altceva să fac, dar colegele mele chiar voiau să doarmă. Băieţii au vrut să facă un “cutremur” ( zgâlţâi patul şi strigi “cutremur, cutremur” ) în camera cealaltă, şi am mers şi eu, ca să filmez faza. Nu ne`a reuşit, din păcate, dar am râs mai apoi din nimicuri. Fetele din camera noastră ne`au închis pe din afară, atunci, şi a trebuit să dormim fiecare cum poate, în camera cealaltă. Frigul a fost al meu, atât pot să zic.
Day 2: Dimneaţa, dejunul la grămadă, termoplonjonul pentru ceai şi conservele de peşte la cerere mică. ( eu am avut sanviş, dar am asistat, de drag, la îngrămădeală ) Mai târziu ne`am dat din nou pe pârtie, cu săniile, şi câţiva din noi am mai făcut o călătorie cu telescaunul, pentru că ne`a plăcut. La ora prânzului drăguţii colegi s`au dus să mănânce la un restaurant. Eu am mâncat în cameră pentru că mai aveam mâncare şi voiam să`mi conserv banii, şi apoi am dormit puţin, pentru că m`a lovit brusc somnul. Când m`am trezit, am mers cu Geana, cea cu piciorul bolnăvior, pe Platoul Soarelui, şi am admirat schiorii şi snowboarderi BUNOCI. Mai târziu, am hotărât şi noi să mergem la discoteca din staţiune, să vedem care`i treaba, mai ales că în timpul zilei veniseră destule grupuri de tineri. Ne`am dus în jurul orei 11, dar era destul de pustiu. Am mai stat noi puţin pe`acolo, am dansat când s`a mai umplut de lume, apoi s`a golit, dar noi tot am rămas, şi pentru că era destul de plictisitor şi gol, pe la 1 şi ceva, am plecat. Sar cu desăvârşire peste episodul din noaptea aceea, şi trec repejor la ziua a treia.
Day 3: Dejunul de dimineaţă, unii s`au dus pe pârtie, iar 6 din noi am mers cu telescaunul până jos, unde am băut ceva cald, şi ne`am întors. Era destul de frig, vântul ne cam pedepsea faţa. Am mai stat puţin în camere, după aceea, şi ne`am dus să mâncăm de prânz. Eu personal am mâncat doar cartofi prăjiţi şi şniţel, pentru că nu mi`a fost cine ştie ce foame, dar alţii s`au delectat şi cu ciorbă de burtă şi de văcuţă. Mai târziu, băieţii au mers pe pârtie, cu săniile, şi s`au dus departe, iar câteva fete am rămas sus şi făceam poze. Ningea şi era foarte frumos. Am încercat să ne dăm cu sacul, dar nu am reuşit, aşa că am lăsat`o baltă. Voiam să ne batem cu zăpadă cu băieţii, şi asta am făcut, până ne`a cam prins seara.
Grămada cere … vârfff
Apoiiii …. Pentru că discoteca s`a dovedit a fi, seara trecută¸un mic dezastru, am zis că facem “bairam” la noi în cameră. Ca să fie puţin de atmosferă, eu cu George şi Florin ne`am pilit puţin ( de prea devreme, însă, pe la ora 7-8 ), am băut tequila stinsă cu lămâie. Au mai băut şi alţii, mai târziu şi ah, totul a fost atââât de amuzant ..:))) şi sar aici, din nou, peste detalii, până la ora 2 noaptea când m`am trezit pe sistem. Vreau să zic, m`am trezit cu chef de glume la adresa celorlalţi, care cam dormeau. Şi m`a ţinut aşa vreo oră şi ceva ( n`am fost într`o asemenea stare maximă niciodată )… şi cu întreruperi, până la ora 5, apoi am dormit definitiv până la ora 7 şi ceva. Mă mai trezeam din când în când să beau apă, pentru că muream de sete. Din fericire m`am simţit extraordinar şi nu m`a durut capul. M`am trezit lovită cu zăpadă dimineaţa, ca “răsplată” pentru gestul drăguţ de a le pune, la rândul meu, zăpadă în chiloţi, băieţilor care dormeau. Just for fun.
Day 4 ( continuare ): Păi ne`am cam trezit binişor, şi ne`am pregătit să facem bagajele, pentru că la ora 12 trebuia să eliberăm camera şi oricum venea un microbuz după noi. Nu o mai lungesc, pentru că oricum postul e deja foarte lung, dar vreau să vă spun că serios, chiar NE`AM DISTRAT. Nu mă gândesc la mici incidente poate mai neplăcute, pentru că de obicei eu ţin să iau tot ce e bun din ceva, ştiţi voi, “the little things”, şi nu doar atât, şi nu regret absolut deloc că am fost. A fost o “adevărăciune” de banchet mic şi mă bucur că am fost cu colegii MEI, şi că ne`am simţit bine împreună. Nu ştiu ce să mai zic, m`au cam năpădit emoţiunile şi melancoliile, gândindu`mă la toţi anii aceştia şi la evoluţia noastră. Îmi e pur şi simplu drag de tot. Drag, drag, drag.
faina poveste,pacat k s-a terminat…ai descris plimbarea noastra k in filme :)))….a fost un banchet TARE…ca stank :)))