A Thousand Splendid Suns – MUST!

Dragii mei, se spune că în viața aceasta nu trebuie nimic, însă vă zic: TREBUIE să citiți această carte! În primul rând Khaled Hosseini este și autorul The Kite Runner, pentru cei care ați văzut și filmul – care oricum nu se compară DELOC cu superba carte. Dar A Thousand Splendid Suns… wow, wow, se rupea cerul de cât am plâns. Și da, măsor în plânset calitatea unei cărți, pentru că înseamnă că poate trezi niște sentimente puternice și așa este. (în română o găsiți Splendida cetate a celor o mie de sori – deși eu o recomand în engleză)

Cuvintele chiar sunt de prisos în această situație și deși mă dau mare scriitoare, degeaba, că n-am ce să fac ca să descriu cum se cuvine experiența. Este atât de bine scrisă și așa de misterioasă în felul ei, cu atâtea subtilități și subînțelesuri, încât își merită pe deplin titlul. Dar ca să nu o mai țin în fantasme fără sens, ca să înțelegeți: acțiunea se petrece în Afganistan, în timpul Războiului Rece. Pare-se că Universul a năpăstuit-o pe biata Mariam, copil din flori, a cărei mamă se sinucide și al cărei tată o căsătorește fără voia ei cu un pantofar slinos. Deși viața de cuplu este un chin, Mariam acceptă totul așa cum îi e sortit, cu atât mai mult cu cât, din nefericire, nu a putut să-i dăruiască odrasle soțului ei.

Până în momentul în care decide să-și ia destinul în mâini 🙂 Atunci este momentul în care avem în prim plan o fată din vecini, care și ea, la rândul ei, trăiește propria dramă din dragoste. Curând, ursitele celor două femei se întrepătrund și firul poveștii o ia la vale ca un râu învolburat, căruia nu-i poți depista cursul. Pentru că te surprinde mereu. Și ne arată atât de multe lucruri despre o țară puțin cunoscută – Afganistan – este o oglindă foarte frumoasă a acestei țări. Frumoasă prin durerea ei.

Nu v-am rugat niciodată nimic în viața mea, dar de data aceasta vă implor să citiți această carte. Nu o să vă schimbe viața, dar o să vă lase un semn pe suflet. Cu siguranță este una din cărțile mele preferate.

*am citit-o în engleză, așadar îmi pare rău, citatele sunt în engleză

“Nana said, “Learn this now and learn it well, my daughter: Like a compass needle that points north, a man’s accusing finger always finds a woman. Always. You remember that, Mariam.”

“Because a society has no chance of success if its women are uneducated.”

“In that week, Laila came to believe that of all hardships a person had to face none was more punishing than the simple act of waiting.”

“time is the most unforgiving of fires”

“she is the noor of my eyes and the sultan of my heart.”

“Perhaps this is just punishment for those who have been heartless, to understand only when nothing can be undone.”

“And the look, the myriad of looks, on Tariq: of apprehension, tenderness, apology, embarrassment, but mostly, mostly, hunger.”

” All day two lines of a poem by Saib-e-Tabrizi, about the city have been bouncing around in Babi’s head, “One could not count the moons that shimmer on her roofs, / Or the thousand splendid suns that hide behind her walls.”