Webstock 2019 – ”No bullshit”

Poate e momentul să vă povestesc cum a fost la Webstock 2019, și de ce continui să merg (asta e a doua oară), și îmi place. Dar înainte de asta, trebuie să fac o altă introducere. Am participat la un curs de „management al schimbării” zilele trecute (îl recomand, apropo), și am rămas cu o întrebare: What do I have to do not to age over change?

Pe mine mă sperie ideea de a rămâne în urmă, de a nu fi în pas, de a nu mai înțelege (iar faptul că sunt ”technologically challenged” nu mă ajută”. Și nu mă refer la modă, trenduri, ce se poartă, ce se face neapărat; eu percep o diferență între a știi direcția și a nu o urma, și a nu avea habar deloc. Una din preocupările mele, chiar și în sfera asta de blog/online, e să nu rămân (așa mult) în urmă. Poate dacă as avea mai mult timp la dispoziție, nu aș fi atât de în spate, dar cu asta defilăm momentan. Și atunci fac ce pot ca să nu „îmbătrânesc peste schimbare”. Ca de exemplu, mă duc la Webstock.

Webstock 2019 e o modalitate foarte bună de a vedea ce e nou, ce spun „brandurile”, care e povestea unor oameni, cine ce a mai făcut, ocazie să descoperi oameni interesanți care fac lucruri de care nu ai mai auzit. Cel puțin pentru mine asta înseamnă. „What’s in it for you?” (cititorii) Că dacă e ceva util sau fain ce aflu, împărtășesc. Și exact asta fac.

La Webstock nu am putut sta decât la primele 2 sesiuni mari, fără a intra și în ateliere, dar personal mi-a fost suficient. Primele sesiuni sunt mereu despre povești, și mi-au plăcut mult invitații aleși (scena propusă de cei de la Vodafone). Câteva rânduri despre ei mai jos. 

Andreea Bădală a fondat brandul de haine MURMUR, care e mult mai faimos în afară decât la noi. Conversația, moderată de Cristina Bazavan a fost mai puțin despre fashion în sine, ci mai mult despre discreția Andreei, munca ei, și câteva idei simple despre viață și adaptare în business. Întrebată de ce lumea știe mai puțin despre ea și mai multe despre hainele MURMUR, Andreea a răspuns simplu:

”Prioritatea mea nu e să mă expun, ci să fac un produs, să creez o lume pentru produsul meu.” 

Consideră că din punct de vedere al imaginii personale (multă lume ”vinde” imaginea lor), e mai bine să nu se consume, să nu se ardă azi, ci să se construiască mai eficient pe termen lung. 

”Să găsească echilibrul între ce simt ei autentic și ce simt ei pe piață. Dacă nu îți place ce faci, nu ai cum să te dedici de atâtea ori la același lucru atâția ani. Doar cu foarte multă pasiune poți face asta.”

De altfel spunea că avem, în ziua de azi, mai multe branduri decât avem noi nevoie, și evident e greu să te diferențiezi când toată lumea pare la fel. Ideea e să ”formezi o altă nevoie care să pornească din tine, din autentic.”

O întrebare foarte bună cu care ne-a lăsat Andreea este una care ar trebui să dea de gândit multora:

”Îți dorești să vinzi ceva timp de 1 an și să închizi, sau să creezi ceva relevant?”

Pe următorul invitat l-am așteptat cu foarte multă curiozitate – vloggerul Șelly, sau Andrei Șelaru, un puștan de 18 ani care face vlogging în România și e cel mai tare din parcare printre tineri momentan. Îi citisem interviul din Decât o Revistă și eram curioasă cum o să fie. Nu îl urmăresc, nu mă uit la vlogurile lui, dar știu că a creat atunci o reacție controversată și m-am uitat la câteva lucruri de pe canalul lui. Nu prea m-am amuzat, dar nu asta e important – pentru că eu nu fac parte din publicul țintă al lui. 

Prezența lui Șelly la Webstock a fost un fel de gură de aer proaspăt – supersimpatic și sincer, a demonstrat că așa cum e în vlog, așa e și în realitate. Poate și de aceea are atât de mult succes printre puști: spune lucrurilor pe nume, așa cum e el. Povestea despre părinții lui că i-au hrănit curiozitatea de mic, l-au stimulat să-și pună întrebări, așa că de la 13 ani, a început să experimenteze – în principal cu video. Momentan, consideră că face entertainment și asta e o muncă în sine deși nu ”pare”, așa cum îl judecă adulții. 

Vorbind despre ei, unul din sfaturile lui Șelly pentru ei/noi (mă încadrez și eu în această categorie oricât poate nu aș vrea :))) ) este să fim atenți la superficialitate. 

”Ne uităm 2 secunde la ceva și ne creem deja o primă impresie. Dar mereu e mult mai mult decât se vede la suprafață.”

Însă oamenii se opresc acolo după judecată, nu caută să afle mai mult. Și mai ales … e foarte ușor să respingi ideile tinerilor/copiilor (vezi focurile pentru Greta Thunberg). 

Al doilea sfat al lui Șelly a fost mai degrabă pentru părinți: să nu își lase copiii abandonați în fața tabletelor sau telefoanelor. Râdea: ”Dacă faceți asta, ei se uită la mine, mie îmi convine, dar pe termen lung nu e ok.” Într-o lume în care toată lumea se bate pentru atenția noastră (”nici măcar nu se mai bat oameni, se bat algoritmi”), dedicația părinților e esențială pentru dezvoltarea sănătoasă a copiilor. 

Șelly mi s-a părut atât matur, dar și copil haios, care vede lumea un pic altfel decât o vedem noi ”ăștia mari”. Cred că a fost o mișcare bună să-l invite la Webstock. Sper să-i fie bine și pe mai departe. 🙂

Ultimul, dar nu cel din urmă, a fost Pavel Bartoș, un om la fel de amuzant în viața reală cum e și la televizor. Întrebările Cristinei Bazavan s-au axat considerabil pe viața lui personală. Așa am aflat că și-a pierdut tatăl la vârsta de 16 ani și o primă figură paternă care i-a insuflat un model în viață a fost un profesor de la facultate care i-a împrumutat 5,000 de lei să își termine înscrierea la Actorie. 

Mi-a plăcut cum s-a raportat la greșeli, povestea că ”Nimeni nu se duce „Acum o să fac o greșeală!”, așa că nu ar trebui să ne cramponăm atât când greșim. Măcar să învățăm ceva din ele, asta e important. 

Când nu i-a ieșit ceva, a refuzat să se gândească la faptul că el nu e bun, ci că nu e omul potrivit la locul potrivit, a dat 37 de castinguri, dar numai pe al 38-lea l-a luat. Nu s-a dat bătut. Întrebat fiind ”Ce l-a făcut pe Pavel Bartoș să fie Pavel Bartoș de acum?” a spus simplu și modest:

”Enorm de multă șansă. Am făcut la un moment dat niște alegeri… puteam să rămân în status quo, dar nu am făcut-o, am vrut mai mult. Asta a mers pentru mine, poate pentru alții e bine altfel, ceea ce e ok.” 

Ce am înțeles eu: ca să ajungi să fii omul potrivit la locul potrivit trebuie să înveți prima dată cum să fii omul potrivit, să muncești pentru asta, și apoi să te înverșunezi dacă din ”primul loc” nu merge, mai sunt și altele. 

Acestea au fost primele 3 apariții la Webstock și cele mai inspiraționale, din punctul meu de vedere. În pauze, diverse branduri partenere au avut standuri cu jocuri, produse, și diverse experiențe – m-a încântat prezentarea celor de la BitDefender, mult mai interactivă decât anul trecut, chiar învățai niște lucruri despre tot felul de viruși (și în general, campaniilor lor online sunt foarte utile). Am mâncat o pâine cu unt extraordinară de la Cora România, care au venit cu un stand cu produse artizanale, și o înghețată delicioasă de la Siviero Maria. Poza din articol e făcută la standul celor de la HP, cu printerele lor cool. Au fost mai multe, dar cam atât am reușit eu să inspectez / atât m-a interesat. 

În partea a doua de sesiuni, l-am auzit vorbind pe Rareș Bogdan de la ”România, te iubesc!”, creatorii de la Mircea Bravo, însă cel mai mult mi-a plăcut de Zoso

Zoso poate fi un om foarte cinic și cum vreți voi, dar a venit cu niște lucruri foarte realiste legat de … cum să mă exprim frumos ăăăăă ignoranța brandurilor/companiilor de PR în unele campanii/cu unii influenceri? Am văzut câteva exemple de poze ”facepalm”, cu oameni care promovează produse pe care nu le consumă. :))) Doamne, mi se pare atât de stupid. Critica lui a venit ca un duș rece la atâta ”influencereală”: Cum să convingi pe cineva să cumpere dacă tu nu cumperi? 

”Se fac campanii doar ca să se spună că se fac campanii. Nu există rezultate, nu se cer rapoarte, nu se oferă rapoarte.” 

Eu nu am primit în viața mea o cerere de campanie, și ceva îmi spune că stilul meu care oricum nu vinde nimic nu prea se potrivește la asta, dar urmăresc și eu oameni din online. Și sincer, când îmi dau seama că mult e bullshit, ”unfollow”. Nu știu câți fac asta sau câtora le pasă, dar uneori deja te saturi. Zoso a fost chiar #nobullshit, chiar dacă poate pentru unii a fost inconfortabil. Nu știu, eu sper să-l mai invite. 🙂 

Cam așa s-a terminat incursiunea mea în Webstock de anul acesta, un pic scurtă, dar tare plăcută. Mulțumesc mult pentru acreditare și invitație, mi-a făcut o mare plăcere să fiu și eu acolo, mititică! 🙂 

Follow-up-ul pentru mine anul trecut după Webstock a fost să-mi fac un site mai calumea, adică să ies de pe wordpress.com. Sunteți aici deja, s-a întâmplat. 🙂 Cu ce am plecat anul acesta de la Webstock, sau cum m-a ajutat, să nu zic că am fost degeaba? Cum să fiu cât mai utilă celor din jur, îndeosebi prin scris. Nu pare că practic ce predic, considerând rata articolelor publicate în ultima vreme aici, dar nu înseamnă că nu mă gândesc la asta. Ne citim curând, săptămână faină să aveeeeți! 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.