De aici, de pe un blog mic, voiam să vă scriu cum mi-am petrecut o parte din ziua de 8 martie, într-o librărie mică, povestind despre o editură mică.
În 8 martie, fetele de la Black Button Books au venit la Librăria La Două Bufnițe pentru a lansa traducerea cărții Americana, de Chimamanda Ngozi Adichie. Black Button Books, dacă nu ați auzit de ea până acum, e o încercare de a oferi ceva altfel pe piața de carte din România – și așa subdezvoltată, cu subiecte mai puțin abordate, neconvenționale, îndrăznețe chiar. Aflasem de noua editură din București anul trecut, pe Facebook, și pentru că îmi place să încurajez și să susțin, cât pot, diverse initiative care sunt bune și nu merg ”cu valul”, cumpărasem atunci două cărți traduse la ea: Feminist(ă), Feminiști – discursul tradus al Chimamandei de la TED (într-un format drăguț de carte mică), și Uite-așa o pierzi, de Junot Diaz (care, însă, nu mi-a plăcut așa mult, din păcate). Câștigasem, dar nu mai știu cu ce ocazie, și Îndrăzneața, pe care încă nu am citit-o – urmează.
Așadar, ținând minte promisiunea pe care am făcut-o la început de an, anume că în primele 3 luni nu voi mai cumpăra nimic nou până nu termin măcar o parte din ce AM DEJA și îmi luasem anul trecut, m-am aflat față în față cu tentația la eveniment, volumului Americana crescându-i ochi din copertă, holbându-se la mine. Mai degrabă, am ciulit urechile la poveștile fetelor, pentru că au vorbit despre cum e să încerci să fii diferit, dar nu chiar așa comercial, cum arată o zi din viața unor persoane care nu au un job clar definit, ci se ocupă de tot și de toate, și mai ales – ce îi împinge pe oameni înainte când pare că ”te pui cu munții”.
”-Și… cine vă finanțează pe voi, două femei? Care e ”bărbatul” din spatele business-ului vostru?”
Mi-a plăcut foarte mult că femeile acestea cred în ceea ce fac, pun multă pasiune și determinare, indiferent că ”sunt mici”, și că au multe provocări legat de asta. De exemplu, nu m-am gândit niciodată că librăriile merg la edituri pentru a primi prioritate la unele lansări de cărți, sau cum se acordă copyright-ul: și într-adevăr, pentru un autor străin, să aibă scoase 1,000 de volume în România, pentru care nu câștigă mai nimic, sau nesemnificativ, în orice caz, nu e foarte convingător. Unele licitații se pierd, altele se câștigă – dar mă bucur enorm că avem varianta Americanah tradusă în românește. E o carte pe care mi-a recomandat-o o prietenă dragă, și intenționez să o citesc și eu, și să o achiziționez: nu doar pentru a susține ceva ce consider că merită, dar și pentru că îmi place Chimananda, încurajez perspectivele noi, și cele care poate nu sunt mereu confortabile.
Cred că mi-am petrecut bucățica asta de 8 martie fiind foarte inspirată de eveniment, mi-a picat bine, și m-a făcut să mă gândesc din nou la partea asta de curaj, pasiune și determinare, ”grit”, când știi că trebuie să FACI CEVA să dai glasul tău lucrurilor. Pentru mine, ”mic” nu înseamnă decât ”potențial” – tot ce e mare azi, a fost mic cândva, să nu uităm. Și tocmai ca să existe un oarecare echilibru în lume, cred că trebuie să existe și cei mai mici, să aibă toți loc. Ca și simplu cetățean consumator, asta e îmi stă în putere să fac pentru a recomanda lucruri ”mici”, de calitate, măcar asta… POT. 🙂
Vă doresc un început de săptămână grozav și primăvăratic! De la ianca cu i mic.
