Aud uneori oameni care se plâng că deh, duc o viață de corporație,”sclavie pe plantație”, ar da orice să fie ”liberi”, să facă ce vor, să lucreze când vor. Și eu m-am gândit de multe ori la acest aspect, dar momentan continuă să îmi fie bine unde sunt. Încă de când am început munca aceasta (care, de altfel, îmi place enorm), am încercat să mă gândesc la avantajele a fi ”blocat” 8 ore la lucru, 5 zile pe săptămână. Adică dacă tot suntem aici, hai să vedem și partea bună, nu?
Deși nu am lucrat freelance vreodată și nu am fost antreprenor, tot am făcut ceva asemănător cel puțin din punct de vedere al orarului: am petrecut acel an într-un board național de conducere al organizației AIESEC în Liban, în 2015. Deși nu răspundeam ”legal” cuiva, aveam foarte mult de lucru, fără un orar anume, lucram și în weekend-uri uneori, pregătind conferințe, alteori mai mult de 8 ore pe zi. Mâncam dezordonat, ajungeam ruptă seara acasă și a doua zi o luam de la capăt. Chit că satisfacția de a lucra pentru un scop nobil era una mare, stilul meu de viață a avut foarte mult de suferit în acel an – în ceea ce privește disciplina, mai degrabă, și nu neapărat stilul legat de ”micile” plăceri, călătorind prin Liban sau ieșind în oraș.
Se pare că, personal, încă îmi e greu să fiu disciplinată dacă nu sunt într-un mediu propice pentru asta – și dacă fac ”home-office” din când în când, tot tind să trag mâța de coadă sau să fiu distrasă de cele mai mici lucruri. Așa, venind la birou, mi se pare că am descoperit câteva avantaje pe care merită să le scot în evidență:
- Mănânc de 3 ori pe zi la ore aproape fixe. Nu mănânc dezordonat, și, fiind într-un mediu în care cei din jur fac ȘI alegeri sănătoase, mă inspiră și pe mine să încerc să fac alegeri diferite, mă consult cu cei din jur dacă am probleme, testez rețete dacă e…
- Dar asta vine aici: faptul că sunt înconjurată de mulți oameni care-mi pot oferi punctual perspective pe diverse subiecte: nunți, sport, evenimente, mașini, telefoane, oricând am o dilemă mai serioasă, mă consult și cu colegii de la lucru pentru sfaturi. Recent, mi-am comandat o tigaie wok, pentru că un coleg vorbea despre ea că era la reduceri, și am dat numai 40 de lei pe ea. 😛 Știu, poate nu înseamnă nimic pentru voi, dar eu m-am bucurat, mai ales fiind în această fază de experimentare culinară.
- Știu exact, în proporție de 80%, cum o să arate săptămâna mea, iar asta mă face să mă pot bucura în liniște de evenimente sau de unde mă duc, nefiind stresată că ”nu am terminat ceva”. Îmi permite și să fiu spontană, dacă vreau, dar și liniară.
- Reușesc, de asemenea, să mă deconectez mai ușor, pentru că nu mă întrerup neapărat din ceva ca să fac altceva. Când plec de la lucru, plec de la lucru.
- Nu simt că serviciul e viața mea, e doar parte din ea. Îmi place foarte mult ceea ce fac, și cumva, în paralel, are impact și în viața personală această perspectivă a ”sustenabilității” domeniului în care lucrez, dar ce e profesional, e profesional și atât.
- Am timp să integrez activitățile sportive zilnic și organizat, iar asta îmi oferă un alt fel de tonus pe care înainte nu îl aveam. Între timp, am și învățat CUM să mă bucur de sport, dar despre asta într-un alt articol.
- Faptul că am ocazia să mă deplasez până la lucru – care e și în centru, norocul meu – mă rupe de lenea statului acasă sau statului într-un singur loc. Mobilitatea aceasta mă împinge să fiu și mai activă, mai ales când merg cu bicicleta la serviciu, adică aproape 9 luni din an.
- La serviciu am un birou propice nevoilor mele, cu un ecran adecvat și o masă lungă – acasă mă chinui cu statul în pat, ba la masă, ba la bucătărie, cu un laptop mic, nu foarte potrivit pentru ce trebuie să fac. V-am zis și mai sus, nu îmi place să fac home-office, și nici măcar să lucrez dintr-o cafenea. 1-2 h merge, dar 8 h… hmm.
- Am un număr de zile de concediu pe care mi le pot lua oricând, fără să depind de orarul altcuiva și, dacă mi se întâmplă ceva medical, Doamne ferește, zilele în care lipsesc tot sunt plătite. Tot aici, de bine de rău, am parte și de niște servicii medicale pe care mi le plătește compania, în parteneriat cu o clinică, unde chiar dacă nu consideri că doctorii sunt buni, măcar îți poți face analizele gratis și tot e ceva. Pentru mine contează, mai ales la câte verificări anuale trebuie să-mi fac, și cât de des mă țin sub observație.
Cam astea mi-au venit mie în cap momentan … probabil ar mai fi – aștept și răspunsurile voastre dacă sunt. Evident, este alegerea fiecăruia cum decide să trăiască, și fără să ridic în slăvi corporațiile, voiam doar să zic că opțiunea asta nu-i chiar așa rea precum poate pare. 🙂 Adică dacă tot suntem aici, ”let’s make the most out of it”, cum zic englezii. Păi nu? 🙂
Și mie îmi place să lucrez în corporație. Recunosc că nu am avut niciodată jobul de vis în 9 ani de multinaționale, dar au fost joburi ok, cu un mediu plăcut de lucru și cu puțin stres. Îmi place ideea de program fix pentru că sunt o persoană organizată, așa că, îmi pot plănui apoi cu ușurință timpul liber. Work from home nu mi se potrivește, urăsc ideea să lucrez de acasă. Pentru mine acasă e locul unde mă odihnesc. În plus, unde aș purta toate hainele dacă nu aș mai avea unde să merg zi de zi :)) ?
Heheh, cam asa si eu – nu prea sunt statica, vreau sa ma deplasez, sa fiu IN lume, si da, acasa sa fie locul de odihna – o separare clara. 🙂
cred că depinde în ce corporație lucrezi, ce colegi ai lângă și efectiv ce faci acolo. am lucrat și într-o corporație, am lucrat și în firme mai micuțe, și în firme mai măricele și, mai nou, am ales varianta „pe cont propriu”. stresul pe care mi-l crea corporația în care am lucrat era că trebuia să ajung la 9 fix fără 5, indiferent de ce probleme de trafic etc. apăreau. a, și o altă problemă a mea era faptul că eram certată că vin în teniși, deși nu interacționam față în față cu clienții. :)) într-adevăr, o corporație te disciplinează (când disciplina nu e dusă la extrem și nu e penibilă; dacă e dusă la extrem, te frustrează) atât din punct de vedere al programului, dar mai ales al modului de lucru – proceduri și task-uri concret alocate per departamente – chestie pe care nu am regăsit-o în toate firmele unde am lucrat după și care le va împiedica să crească. acum, pe cont propriu, fiind la început, mi se pare foarte ciudat să pot merge unde vreau eu în timpul zilei, bucurându-mă de soare. atât de ciudat încât mi se pare că e ceva în neregulă. ori cu mine, ori cu sistemul în care ne-am obișnuit să ni se creeze o zonă de confort odată cu programul pe care ni-l face altcineva. oricum, cred că din fiecare experiență învățăm și e important să observăm exact ce pentru a lua cu noi mai departe. cu detașare și fără încrâncenare, așa cum reiese din textul tău simpatic. 🙂
Buna, Oana, in sfarsit apuc sa iti raspund!! Sigur ca depinde si in ce corporatie lucrezi, e adevarat – stiu si oameni mai putin multumiti, dar si oameni general multumiti, iar eu chiar sunt norocoasa ca sunt FOARTE multumita. Asta cu orarul fix poate fi un stres intr-adevar, eu nu am o ora fixa si tot parca-s uneori stresata din cauza asta. Chiar cred ca ar trebui companiile sa fie mai flexibile la partea asta – au si ele defectele lor. La fel si cu tenisii… unele lucruri chiar sunt deplasate. 🙂 De-acord cu invatarea din fiecare experienta, cat timp e activa si e folosita pentru mai departe, de preferat, lucruri bune. Chiar, tu ai zis ca esti pe cont propriu – ce ai luat „bun” din experientele tale? 😀
păi, din corporație sper că am împrumutat modul de lucru organizat prin proceduri pe care îl consider foarte util. de la firmele mai micuțe – strategia de vânzări și grija față de clienți – ele acordă în general o atenție deosebită acestei părți pentru că trebuie să reziste pe piață. din firmele mai mari – grija față de identitatea brandului – fiind mai măricele și cu notorietate, ele trebuie să se mențină pe piață. și multe altele. de peste tot învățăm, cred că e nevoie să fim atenți și să filtrăm lucrurile pentru a le împrumuta și dezvolta pe cele mai bune în experiența următoare.
Suna bine – si partea cu „grija pentru clienti” asa e la firmele mai mici, si e de apreciat. Pai spor iti doresc, Oana, sa se implineasca tot ce ti-ai dorit 🙂
Ai scriu foarte dragut, despre cum noi insine alegem daca ne bucuram sau nu de viata pe care o traim. Exista lucruri bune in orice, in mod evident, si noi suntem responsabili sa le vedem si sa le apreciem. Si sincer, fiind de tabara cealalta, a antreprenorilor si a freelancer-ilor (chiar daca iubesc ceea ce fac), nu pot sa nu invidiez faptul ca voi ca puteti deconecta complet dupa ora 5 si in weekend-uri, ceea ce in cazul meu e imposibil haha :)).
Hey hey 🙂 Mulțumesc, așa e – cred că noi, ”corporatriștii”, cum se mai zice, nu vedem mereu partea bună a acestui aspect (deși clar există și părți mai puțin bune), și auzind lume care se plâng în jur, m-am gândit să scriu despre. Și pentru că I love my job, nu zic. Darrrrrrr aș spera și eu într-o zi să trec de partea cealaltă, să văd cum e!