Cum e când te simți într-o comunitate? Cum ar fi o lume mai faină în care oamenii se sprijină reciproc, se ajută, își respectă diferențele, și contribuie împreună la un oraș mai închegat și unit? Unde s-au pierdut niște valori de la sat la oraș? La toate aceste lucruri m-a făcut să visez un eveniment inedit organizat de Dominic Fritz, candidat la primăria Timișoara din partea USR, anume: Timișoara la masă. M-am înscris la experimentul acesta din pură curiozitate și pentru că mi s-a părut ceva modern, ieșit din comun, cu un scop mișto: niște oameni se înscriu ca gazde de 1 Decembrie, alți oameni se înscriu ca oaspeți, și toți petrec împreună o cină, cunoscându-se, împărtășind povești și experiențe dintr-un oraș comun: Timișoara.
Când ești obișnuit cu o mentalitate învechită și nu pui preț pe autenticitate ci doar pe baliverne, o astfel de inițiativă vine ca o gură de aer proaspăt, nou. Am avut o experiență excelentă și de aceea am și hotărât să scriu despre eveniment pe blog, deoarece mi-a plăcut enorm. Nu sunt o persoană politică, în cazul în care vă întrebați, dar încerc să fiu una civică și să fac ce pot pentru orașul în care m-am născut.
Așadar, am fost aseară acasă la Ana și Raul, doi tineri ospitalieri și calzi, deschiși, foarte de treabă și simpatici, iar eu și Bianca ne-am simțit tare bine alături de ei. Nu ne cunoșteam între noi, dar vorba a curs precum vinul bun: dulce și lungă. Nu a fost deloc ciudat sau straniu, a părut totul foarte natural, și mi-a făcut plăcere să petrecem un moment efemer toți 4. Parcă prea des suntem prinși nu doar în zona de confort, dar și în bula noastră de oameni și gânduri, și e tare fain să ieși din ea, să cunoști oameni noi, să împărtășești experiențe. Telefonul a fost folosit doar pentru fotografii, socializarea a primat.
Iar mâncarea a fost excelentă, desigur. Ana și Raul s-au descurcat grozav, și dacă sunteți curioși ce am mâncat sau pur și simplu vreți să vă fac poftă, uite-așa: supă cremă de dovleac, pireu cu ulei de true și vită Bourguignon, și tartă de mere cu înghețată. Chiar discutasem că nimeni nu a venit pentru mâncare, ideea evenimentului a fost cea care ne-a adus împreună, dar a și fost delicios tot ce am mâncat. 🙂
Sper să se continue inițiativa și la anul și îmi propun și eu să mă înscriu ca gazdă. Îmi doresc cât mai multe astfel de idei faine pentru Timișoara și în continuare, care să aibă și implementare pentru toată lumea, și să ne recâștigăm spiritul de comunitate diversă în acest oraș. Timișoara trebuie să iasă din paradigmele vechi și inutile, și să își croiască identitatea pe un spirit nou, modern, incluziv, pentru toată lumea.
Deseori uităm că, la finalul zilei, toți suntem oameni și ne putem bucura împreună de o masă bună, fie cu familia noastră, fie cu alți oameni care nu sunt chiar atât de străini precum pare conceptul. La mulți ani, dragi cititori, de 1 Decembrie – atât a putut patriotismul din mine. Săptămână bună vă doresc! 🙂
