R.I.P.

Voiam astăzi să vă duc într`un loc exotic, dar voi amâna articolul. Nu îmi vine să cred asta, dar vreau să îl amintesc aici pe Rigău, decedat ieri, 15.02.2010, în urma unui accident de maşină. Era un copil de om, avea 19 ani şi doar ce l`am cunoscut săptămâna trecută. Ieri vorbea înflăcărat despre jocuri ( pasiunea lui ) şi astăzi nu mai e. Ce tristă e uneori viaţa, aşa`i ? Nu pot să vorbesc despre el pentru că nu am fost prietena lui, nici vreo apropiată, dar când l`am întâlnit prima oară mi`a făcut o impresie bună, ( ştiţi şi voi că un om nu mai primeşte a doua şansă pentru a face prima impresie ) şi sunt sigură că nu era un tip rău. A derapat pe şosea în depăşire şi s`a dus. Nu contează că e vina lui sau a copacului de pe marginea drumului, sau că avea carnet de 6 luni. De ce tocmai el ? Nu ştiu, dar aşa a fost să fie. Măcar ştiu că a murit fericit, pentru că o dorinţă aprigă i se împlinise chiar recent. Ce pot să mai spun ? Vorbele vor lăsa loc lacrimilor … Condoleanţe familiei şi celor care l`au cunoscut. Nu am ştiut ce melodie adecvată să aleg, gen “Knock knockin` on heaven`s door” sau “Tears in heaven”, aşa că am găsit un instrumental care cred că se potriveşte.