Vreau să fac o declaraţie. Este ceva foarte important pentru mine şi lasă o urmă esenţială în viaţa mea. Ceea ce încerc să vă spun este că … îmi iubesc banca. Da, banca de la şcoală, ACEA bancă în care stau EU. E puţin ciudat să iubeşti obiecte, dar vă jur că mereu îmi mângâi banca şi o privesc cu drag, ca şi când mi`ar fi o foarte bună prietenă. După cum vedeţi, substantivul are genul feminin, deci sigur e o EA. EA e foarte tare când vreau să copiez, pentru că mă lasă să scriu pe ea ce nu ştiu, şi e suficient să mai trag cu ochiul din când în când la nişte ani la istorie sau formule la fizică. Pe lângă faptul că pot să scriu pe ea, pot să şi sterg de pe ea, şi apoi să scriu din nou orice altceva. În banca mea mai locuieşte un mic extraterestru care, după numele scris mai sus de capul lui, se numeşte Schmutzy. E simpatic foc !
Câte secrete n`a auzit banca asta, ioi ! Cred totuşi că le îndură cu dârzenie şi să ştiţi … e tare fidelă. Locul meu e sfânt, nimeni nu are voie să stea acolo. E cea mai bine amplasată bancă din toată clasa, într`o poziţie strategică .. a fost un fel de dragoste la prima vedere: eu am ales`o pe ea … şi .. ei bine …. ea m`a ales pe mine . ( nu ştiu cum, pentru că nu mi`a zis niciodată – probabil câmpurile noastre magnetice s`au intersectat cumva )
Cum ? Aaa, nu, nu vă zic locul că deh, ţin să`mi păstrez o oarecare doză de mister. Bine, voi cei care deţineţi această informaţie sunteţi rugaţi să nu o împărtăşiţi. 😛 Asta e mărturisirea mea de ziua de azi. Banco, să ştii că te iubesc !
