Perfect sau frumos ?

Îmi place întrebarea pe care a pus-o Irs în articolul ei. Ce ne dorim în jurul nostru, oameni perfecți sau oameni frumoși ?

Habar n-am ce să doriți voi, dar să vă spun ce vreau eu în jurul meu și lângă mine, cu mine, împreună cu mine: oameni frumoși. Nu mă interesează perfecțiunea și niciodată nu m-a interesat la modul ”urmează perfecțiunea”. Că sunt o perfecționistă e altceva, dar nu ăsta e subiectul.

Iar prin frumos nu mă refer neapărat la ”estetic frumos”. ( bine, poate fi și asta, hai să nu mă ascund după deget acum :)))) – dar numai completat și de esență frumoasă ) Oamenii frumoși, după mine, emană frumos și sunt frumoși prin ceea ce fac, prin ceea ce simt, prin ceea ce dăruiesc. De obicei, frumoșii sunt cei care iubesc, de la viață până la oameni, care sunt dedicați cauzei lor, care au privirea senină și licărul ăla de inteligență, chiar ”nebunie” ( în sensul bun ). Frumusețea asta e o combinație, normal, nu zic că doar inteligenții sunt frumoși, sau doar naivii și bunii … sper că se înțelege.

Dacă am în jurul meu oameni frumoși ? Mmm … da și nu. Poate ar fi prea ”frumos” dacă aș avea numai oameni frumoși, nu ? Prea … ”perfect”. Și la naiba cu perfecțiunea, căci nu e amuzant să fii perfect. Dar deloc ! V-am scris și aici cum stă treaba cu femeia perfectă, de exemplu. În cel mai absurd și … frumos mod aș putea spune că îmi place ca un om să fie perfect în imperfecțiunea sa. Și da, dragii mei, that makes sense ! ( cine nu pricepe, să mă întrebe, ca să-i explic ) Nici eu nu sunt perfectă, cum să îmi doresc oameni perfecți ? Cât despre ”frumoasă” … hm, cred că mai am de lucrat la asta. ( nu în sensul fizic, că mai frumoasă decât sunt sau nu sunt acum nu pot să mă fac :)), așa m-a lăsat mama ) Mi-ar plăcea să cred că pentru unii sau alții sunt un om frumos, dar să nu îmi fac, totuși, iluzii. :)) Privind obiectiv, aș spune că mai am de lucrat.

 

Încă un gând aleatoriu: culmea că deseori, cei care afirmă că nu vor oameni perfecți, adică vor oameni imperfecți, se lovesc adesea de imperfecțiunile acestora, nu-i așa ?
Lansez și eu o întrebare, pe lângă cea din începutul articolului: voi ce oameni tindeți să fiți, perfecți sau frumoși ? 🙂

24 de comentarii

  1. Eu sunt tot o perfectionista dar nu cred ca exista oameni perfecti iar frumosi… prefer frumosi la suflet si minte pentru ca cei care sunt frumosi stiu ca sunt frumosi si sunt usor increzuti.

  2. Hmm, sunt o perfectionista intr-adevar… dar nu cred ca ma indrept spre perfectiune. Frumusete? N-as prea zice! 🙂
    As vrea sa fiu inconjurata de oameni frumosi pe interior, care sa aiba prin ce sa-i inspire pe altii si sa le dea un exemplu pozitiv.

  3. Cred ca m-ar enerva la culme un om perfect. Sau m-ar plictisi. Imi plac insa oamenii cu sufletul frumos, care stiu sa daruiasca si celorlalti un strop din bunatatea lor. Care iti insenineaza ziua cu un zambet sincer sau o vorba calda.
    Oameni perfecti…oare exista?

  4. …hehe, citestei „I, robot”de Asimov
    De cand am putut sa-mi reprezint mie, oarecum stangaci, propriul meu „sine-mi”, incerc sa nu ma abat de la un singur lucru: sa fiu eu insami.
    In consecinta, prima conditie pentru a-mi place cu adevarat un om este ca acel om sa fie el insusi. Numai pe acestia ii accept langa mine. Apoi, numai oamenii ce sunt ei insisi pot fi/deveni si frumosi. Pentru ca au un mod deplin de „a fi”.

  5. cine sunt eu sa judec? aleg totusi oameni frumosi, perfect sunt numai eu 😛 :))))

    Acum, lasand gluma si laudele mele undeva in urma, la felul in care ai scris despre cele doua categorii, oamenii frumosi pot intr-un fel deveni perfecti 🙂

  6. Perfect nu e nimeni…frumoși suntem cu toții, depinde din ce unghi privești. Prefer să nu răspund la întrebarea ta pentru că, în general, nu suntem exact așa cum ne vedem sau credem noi că suntem.

    1. Hmmm … interesantă afirmație. Frumoși suntem cu toții, depinde din ce unghi privești … Da .. sugerezi că toți oamenii au partea lor de frumusețe în ei, care poate e nedescoperită încă ? 🙂

  7. Imi doresc oameni frumosi, interior, nu de alta, dar perfectiunea nu exista si probabil frumusetea aceasta a omului e cea mai apropiata de idealul spre care tindem multi dintre noi. Sunt de multe ori o perfectionista, insa as prefera doar sa ma simt frumoasa, ca om, ca suflet…

  8. nu stiu ce tind sa fiu :)) stiu doar ca e spre bine, cel putin incerc. Oameni perfecti, pe langa faptul ca e cam ireal, nu ar fi nici bine sa avem asa ceva in jurul nostru. Defectele, greselile fiecarui om are un rol profund asupra evolutiei omului si a vietii acestuia, zic.

    Daca am fi toti perfecti, crezi ca ar fi ok?

    1. Am scris în articol, Serginho: ”Și la naiba cu perfecțiunea, căci nu e amuzant să fii perfect. Dar deloc ! V-am scris și aici cum stă treaba cu femeia perfectă, de exemplu. În cel mai absurd și … frumos mod aș putea spune că îmi place ca un om să fie perfect în imperfecțiunea sa.” Deci nu ar fi ok. 😛

  9. E superficial sa se spuna ca oamenii frumosi sunt increzuti. Superficial deoarece e evident ca se face referire doar la aspectul fizic, iar acolo, frumusetea e relativa; stim toti. La fel ca perfectiunea.
    Mi se pare la fel de nepotrivit sa se spuna ca oamenii perfecti ar fi plictisitori. Toate aceste afirmatii arata cat de putin habar avem, in general, despre ce vorbim.

    Bineinteles ca mi-as dori sa fiu perfecta; asa cum inteleg eu perfectiunea. Si mi-as dori sa fie toti oamenii astfel, la un moment dat. Am invata si noi (in sfarsit!) ce inseamna Raiul pe Pamant.

    1. Elfa, de ce ți se pare nepotrivit să se spună ca oamenii perfecți să fie plictisitori ? E adevărat, nu cunoaștem perfecțiunea și putem doar să ne-o ”imaginăm”, dar crede-mă, mie personal nu mi-ar plăcea să trăiesc perfecțiunea, nu sunt pregătită pentru ea, viața asta este bine+rău, adică perfectă în imperfecțiunea sa.
      Cum înțelegi tu perfecțiunea ? 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *