Nu sunt chiar bună, dar nici foarte rea

Cred că v-am lămurit cu titlul, dar în caz că nu, hai să vă luminez. Uneori, am impresia că lumii i se pare că eu sunt una din cele mai bune persoane de pe planetă, o persoană gingașă, drăguță, simpatică, cuminte, la locul ei. Știu oameni care au o părere foarte bună despre mine și ar fi poate prea mult să zic ”mă idolatrizează” (fanii mei, fanii meeeei), dar aș vrea să lămuresc odată pentru totdeauna că nu e chiar așa. În cazul în care aveți așteptări de la mine și ”vă dezamăgesc”, să știți de ce.

Îmi place cuvântul ”kindness” și încerc să fiu cât mai aproape de a fi ”inimoasă, îngăduitoare, binevoitoare, BLAJINĂ” (ca să vedeți de unde mai scot cuvinte rare..). Încerc să ajut când pot, să fiu relativ empatică (dar nu-mi iese mereu) și să tolerez. În viața privată sunt chiar mai mult de atât, dar în general, viața de zi cu zi, nu totul e așa ”roz”. Deși debordez de energie și zâmbesc chiar des, sunt ”de treabă”, lucrurile stau un pic diferit.

bipolar express

Sper că în acest moment nu vă întrebați: adică vrei să ne spui că ești bipolară? Că nu sunt. :)) Dar simt că am două personalități în mine care se întretaie și mă ajută să ”supraviețuiesc” mai bine și, până la urmă, să mă simt excelent în pielea mea. Poate vi se întâmplă și vouă. Eu îmi imaginez lumea așa: cei care mă consideră o ”arogantă, face pe deșteapta, temperamentala, își dă ochii peste cap, extremista” și alții ”cum, Anca? nuuuuu, e o fată așa finuță, deșteaptă, faină, ambițioasă, un adevărat exemplu, o comoară, ce să mai”. Iar eu stau și râd, la mijloc, ca Moise care a despărțit marea-n două. N-ar zice nimeni despre mine niciodată ”un înger de fată”. Asta e, n-am picat din cer, eu de jos vin, o mică drăcușoară cu suflet, în esență, bun.

Încă nu mi-am construit statuia, stați liniștiți. Aș spune doar că am și eu fixurile mele, piticii mei ca Albă ca Zăpada, că doar oricum sunt o palidă și jumătate. Sunt hotărâtă, categorică, chit că par ”dură”. Nu. Doar că știu ce vreau și știu ce mă enervează. Mai îmi scapă câte o înjurătură. Nu mi-e frică să spun ce cred, dar când consider că nu e cazul sau nu e potrivit, pur și simplu tac. Nu-mi plac oamenii proști, clar, și asta reprezintă un alt motiv să mă enervez. Mai ales cei care pretind că știu tot despre criza refugiaților din UE, mor la teorii conspiraționiste. Darrr nu ăsta e subiectul aici.

Promit că mă străduiesc să fiu bună, însă știți ce? Nu vreau să fiu pe deplin bună. Îmi păstrez și părticica mea de răutate. Nu-mi caut scuza în faptul că sunt scorpion, ci pur și simplu că nu mă simt prea vinovată când fac o glumă pe seama altora și râd 10 minute la gluma mea (vă dați seama?). Și câteodată n-am sentimente, sunt mult prea rece și rațională acolo unde oamenii au nevoie, poate, de empatia mea. Oh, sufăr, înțelege-mă și pe mine. Nu. Am suferit și eu la viața mea, asta e, acceptă suferința sau ghinion, nu sunt eu persoana potrivită căreia să i te destănuiești. Mi-e greu să accept dramele și telenovelele…

Cum supraviețuiesc? Păi v-am zis că, departe de aparențe, în viața privată sunt un pic altfel. 😛 Nu vă faceți griji, sunt OK. Păstrez (relativ bine, în proporție de 80%) o imagine decentă. Bine, mă mai consideră unii insuportabilă, dar sigur și eu îi consider pe ei la fel. :)))) Prea puțin îmi pasă, de fapt. O drăguță, așa-i?

Sunt curioasă, totuși, vi se pare și vouă așa, că sunteți dintr-o bucată sau din două, ca mine?

0 comentarii

  1. Dintr-o bucată, din două, din mai multe… Am avut o vreme un conflict interior destul de puternic din cauza celor două bucăți mai gălăgioase din mine. Mi-e tot mai greu să cred însă în ideea că noi avem un ,,eu” și un sine constant, la modul autentic. Cred că suntem și putem fi exact așa cum cere momentul sau cum ne dorim. Poate aceste două fețe ale tale pe care le resimți sau simți că ceilalți le percep se datorează simplului fapt că ele sunt oarecum extremele, deci mai vizibile. Dar avem, noi ca oameni, atât de multe alte nuanțe 🙂
    Cumva, e ok să îi obișnuiești pe cei din jurul tău că da, ești și poți fi bună, dar e dreptul tău să decizi când, dacă și cu cine ești blajină. Așa nu vor mai fi șocați că nu te conformezi imaginii pe care și-au creat-o despre tine :)) 😛

    1. ”ele sunt oarecum extremele, deci mai vizibile” – da, așa e. 🙂 dar vezi, articolele de genul sunt scrise cu partea ailaltă extremă, neblajină, observ. După câteva zile, mi-am dat seama că nu e așa ”obiectiv” pe cât aș fi vrut să fie. Acum mă simt mult mai sensibilă la nevoile altora de conectare, nu știu de ce.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *