Cele 40 de legi ale iubirii

*draft ce trebuia sa-l public anul trecut, dar cumva … n-am apucat 🙂
P.S. Am ajuns cu bine în Beirut, totul bine și frumos, cald, oameni faini, primire excelentă.
La subiect – grație unei prietene ffffffff bune pe care o ador, am citit cartea Cele 40 de legi ale iubirii de Elif Shafak. Am plâns și în timp ce citeam cartea și după ce am terminat-o. Nu am cuvinte și nu o să îi fac o recenzie acum, că n-am la ce. Am extras doar Cele 40 de legi ale iubirii sau alte citate ce mi-au plăcut, ca să îmi rămână în minte…. vă recomand cartea oricum. E despre Rumi și Shams din Tabriz. 🙂 Nu e despre credința religioasă în Dumnezeu, deși poate pe alocuri pare. E despre iubire, dar la cu totul alt nivel. Iar părții mai spirituale din mine i-a cam plăcut.
”Așa se întâmpla mereu. Când le spuneai adevărul, începeau să te urască. Și cu cât le vorbeai mai mult despre iubire, cu atât te urau mai mult.”
”Nu încape îndoială că Bagdadul e un oraș deosebit, însă nici o frumusețe pământească nu dăinuie pe vecie. Orașele sunt ridicate pe coloane spirituale. Întocmai ca niște oglinzi uriașe, răsfrâng inimile locuitorilor dinăuntrul lor. Dacă inimile acestea se întunecă și își pierd credința, orașele își pierd farmecul. Lucrul ăsta se întâmplă, și se întâmplă tot timpul.”
”Dar să nu uităm că o lumânare ne ajută să mergem dintr-un loc într-altul pe întuneric. Dacă uităm încotro ne îndreptăm și ne încordăm privirea asupra lumânării, la ce bun?”
Lege ”Orice ți s-ar întâmpla în viață, oricât de îngrijorătoare ar putea părea lucrurile, nu păși pe tărâmul deznădejdii. Chiar și atunci când toate ușile rămân închise, Allah va deschide o nouă cale doar pentru tine. Fii recunoscător! E lesne să fii recunoscător când totul merge bine. Un sufit e recunoscător nu numai pentru ce i s-a dat, ci și pentru ce n-a primit.”
Lege ”Răbdarea nu înseamnă să înduri smerit, ci să ai vederea îndeajuns de ascuțită ca să te încrezi în dezlegarea din urmă a unei întâmplări. Ce înseamnă răbdarea? Înseamnă să te uiți la ghimpe și să vezi trandafirul, să privești noaptea și să vezi revărsatul de ziuă. Nerăbdarea înseamnă să ai vederea atât de slabă, încât să nu fii în stare să zărești dezlegarea. Cei ce-l iubesc pe Allah nu-și pierd niciodată răbdarea, fiindcă știu că e nevoie de timp pentru ca secera să se preschimbe în lună plină.”
Lege ”Adevărata murdărie este cea lăuntrică. Cealaltă se spală. Un singur soi de murdărie nu poate fi curățat cu apă limpede, iar aceea e urma urii și a patimii care-ți întinează sufletul. Poți să-ți cureți trupul prin înfrânare și postit, dar numai iubirea îți va curăța inima.”
Lege ”Toți am fost zidiți după asemănarea Lui, și totuși fiecare dintre noi a fost zidit deosebit și fără pereche. Nu sunt doi oameni asemenea. Nu sunt două inimi care să bată la fel. Dacă Allah ar fi vrut ca toți oamenii să fie asemenea, i-ar fi făcut astfel. Prin urmare, a nu ține seamă de deosebiri și a le vârî altora în cap gândurile tale cu de-a sila e totuna cu a nu ține seamă de rânduiala sfântă a lui Allah.”
”Și îndoielile sunt bune. Asta înseamnă că ești viu și cauți mai departe.”
”De altminteri, nimeni nu ajunge credincios peste noapte. Mai întâi crede că e necredincios; apoi ceva se întâmplă în viața lui și devine necredincios; după care devine iar credincios și iar necredincios și tot așa. Până când ajungem la o anumită treaptă, șovăim neîncetat. E singura cale de-a înainta. Cu fiecare pas nou ne apropiem tot mai mult de Adevăr.”
”Fie-vă milă de neghiobul care crede că hotarele minții sale mărginite sunt hotarele Dumnezeului celui Atotputernic. Fie-vă milă de neștiutorii care își închipuie că pot să se tocmească cu Dumnezeu și să-și răscumpere păcatele. Oare oamenii aceștia cred că Dumnezeu e un băcan care încearcă să cântărească virtuțile și fărădelegile noastre pe două cântare deosebite? Oare EL e un slujbaș care însemnează în amănunt păcatele noastre în catastiful Lui ca să ne facă să plătim într-o bună zi?”
”Toate astea îmi amintesc de o poveste.
Într-o zi, un om a venit fuga la un sufit și i-a spus gâfâind:
-Hei, se cară niște tipsii, uită-te colo!
Sufitul i-a răspuns liniștit:
-Ce ne pasă nouă? E treaba mea?
-Dar tipsiile sunt cărate acasă la tine! a strigat omul.
-Atunci, e treaba ta? a răspuns sufitul.
Din nefericire, oamenii sunt mereu cu ochii pe tipsiile altora. În loc să-și vadă de treaba lor, judecă alți oameni.”
Lege 30 ”Adevăratul sufit este astfel, încât chiar și atunci când e învinuit pe nedrept, atacat și osândit din toate părțile, îndură cu răbdare, fără să rostească măcar o singură vorbă urâtă despre ponegritorii lui. Un sufit nu împarte niciodată vina. Cum pot exista cârtitori sau potrivnici sau chiar ”alții” când nu există mai întâi un ”eu”? Cum poate fi cineva învinovățit când există numai Unu?
”Fiecare iubire și prietenie adevărată e povestea unei prefaceri neașteptate. Dacă suntem aceiași oameni înainte și după ce-am iubit înseamnă că n-am iubit destul.”
1. ”Felul în care îl vedem pe Dumnezeu oglindește limpede felul în care ne vedem pe noi înșine. Dacă El trezește în mintea noastră mai cu seamă frică și vinovăție, înseamnă că înlăuntrul nostru mustesc prea multă frică și vinovăție. Dacă îl vedem pe Dumnezeu plin de iubire și îndurare, așa suntem și noi.”
2. ”Calea către Adevăr este o trudă a inimii, nu a cugetului. Fă-ți din inimă cel dintâi sfetnic! Nu din cuget. Întâmpină, înfruntă și în cele din urmă biruiește-ți propriul nafs cu inima. Cunoașterea de sine te va călăuzi către cunoașterea lui Allah.”
3. ”Fiecare cititor înțelege Coranul în chip diferit, după adâncimea pătrunderii sale. Sunt patru chipuri de pătrundere. Primul e înțelesul din afară, cu care se mulțumesc cei mai mulți oameni. Apoi urmează Batini – înțelesul dinlăuntru. Al treilea este înțelesul dinlăuntrul lăuntrului. Iar al patrulea e atât de adânc, încât nu poate fi pus în cuvinte și de aceea e sortit să rămână de nezugrăvit.”
4. ”Poți să-l cercetezi pe Allah în orice lucru și orice ființă din lume, pentru că Dumnezeu nu e închis într-o moschee, într-o sinagogă sau într-o biserică. Dar dacă simți nevoia să afli lămurit unde sălășluiește, nu e decât un loc în care poți să-L cauți: în inima unui iubitor adevărat.”
5. ”Mintea și iubirea sunt făcute din altfel de plămadă, a zis. Mintea leagă oamenii cu noduri și nu se primejduiește întru nimic, pe când iubirea dezleagă orice încurcături și se primejduiește întru totul. Mintea e mereu prevăzătoare și te povățuiește ”Ferește-te de prea multă înflăcărare!”, pe când iubirea spune ”O, fii fără grijă! Aruncă-te cu capul înainte!” Mintea nu se sfărâmă ușor, pe când iubirea se poate lesne preface într-un morman de dărâmături. Însă comorile sunt ascunse printre ruine. O inimă frântă ascunde comori.”
7. ”Cele mai multe necazuri de pe lume sunt pricinuite de greșeli de limbă sau simple neînțelegeri. Nu lua niciodată vorbele de bune. Când pășești pe tărâmul iubirii, așa cum știm, limba devine învechită. Ceea ce nu poate fi pus în cuvinte poate fi priceput doar prin tăcere.”
8. Însingurarea și singurătatea sunt două lucruri deosebite. Când ești însingurat, e lesne să te amăgești singur că te afli pe calea cea dreaptă. Singurătatea e mai bună pentru noi, înseamnă să fii singur fără să te simți însingurat. Dar până la urmă cel mai bine e să găsești o ființă omenească, o ființă care va fi oglinda ta. Ține minte, numai în inima acestei ființe te poți vedea cu adevărat pe tine și existența lui Allah înlăuntrul tău.”