Cred că am văzut cu toții acum două seri, fie pe social media, la televizor sau participând în carne și oase, cea mai semnificativă desfășurare de forță și solidaritate a românilor de la OUG 13 încoace. Din păcate, de data asta nu s-a consemnat nici o victorie împotriva nedreptăților politice, ci doar s-au golit buzunarele la nivel național, că rezervoarele sunt pline, bine-mersi.
Recorder a publicat un mini-reportaj de la benzinăria de cartier, reporterul încercând să înțeleagă ce sau cine i-a îndemnat pe oameni să abandoneze orice făceau în acel moment și să ia cu asalt stațiile de petrol. Acest reportaj, realizat cu scopul de a documenta ce s-a întâmplat, cred că a scos în evidență următoarele două lucruri:
- Faptul că nu există nici o sursă oficială, obiectivă, pe care românul să se poată baza;
- Cât de ferm convins de propria logică, respectiv propriul mecanism de gândire este fiecare dintre noi.
Răspunsurile primite, fără a constitui un eșantion de acuratețe mare, cred că sunt totuși foarte utile în a creiona portretul omului de rând sau chiar a votantului român. Dacă aș fi politician, mâine dimineață mi-aș băga toți colegii în ședință, le-aș pune acest video și le-aș zice – “Uitați-l! El este publicul nostru țintă! Cum îl vom atrage de partea noastră?”. Pur si simplu, omul comun (fie că are mașină scumpă sau nu, de orice vârstă) este vulnerabil în fața dezinformării, neîncrederii în autorități și efectului de turmă, mulți dintre cei intervievați chiar recunoscând asta.
Scepticismul față de autorități este o problemă veche de când lumea, ca helicobacterul rezistent la tratamentul antibiotic. Pe de o parte, nu cred că este o surpriză faptul că nu l-a băgat nimeni în seamă pe Ministrul Energiei, Virgil Popescu, atunci când a ieșit pe un post public, încercând să calmeze isteria. Creșterea recentă a prețurilor la energie, întotdeauna în contradicție cu orice declarație făcută la nivel guvernamental (”Stați liniștiți, avem noi grijă să nu suferiți la facturi” etc. etc.), a creat fundalul ideal pentru o panică generală, alimentată de dezinformare.
Sigur, asta nu înseamnă că, între reportajul Digi de la ora 17 și dezlănțuirea marei agitații, nu putea PR-ul vreunui lanț de benzinării să intre în direct și să dezmintă zvonurile, dar știm cu toții că la 5 se rupe ușa și nu mai e nimeni la post. Nici intenția mass-mediei de a reflecta realitatea nu părea a fi prezentă, anunțându-se apocalipsa, din cauza unei singure benzinarii private din Beiuș, jud. Bihor. Dar de ce să avem așteptări de la trusturile de presă, dat fiind ca isteria le priește și se hrănesc cu senzaționalul? (mai știți Antena3 comentând un joc video care se presupunea că arată cum e bombardată Ucraina?)
Revenind însă la românul nostru, hominis romanus – pardon, dacianus, este fascinant cum toată lumea are aceeași retorică. “Oricum trebuia să alimentez, mai aveam un sfert de rezervor, am văzut că s-a dat un zvon pe Facebook / TV și am zis că poate…o fi ceva la mijloc.” Nimeni nu părea să conștientizeze că decizia lor le-a fost influențată de sursele de informare pe care le accesează, fie că vorbim de social media, televiziune sau băieții de la sală. Toți restul sunt manipulați, mai putin ei, fiecare individual, pentru că… oricum trebuia să alimenteze. Ce coincidență, zeci de români cu becul aprins la indicatorul de carburant în același timp, și care oricum sunt conștienți și afirmă cu tărie că un plin nu îi ține prea mult. Observați disonanța cognitivă aici?
Avem o problemă gravă de lipsă a gândirii critice și se profită de acest lucru. Sigur, totul porneste de la educație (asta e o altă discuție mai amplă), dar ar ajuta dacă în lanțul informațional ar exista un liant de verificare și infirmare a zvonurilor sau a știrilor false. Nu toată lumea vorbește engleza și știe să caute prețul barilului de petrol, sau are capacitatea de a determina cât de probabilă este o anumită ipoteză.
Este inacceptabilă complicitatea trusturilor de presă care răspândesc informații false, menite să stârnească un comportament irațional. În principal, dacă auzi la televizor ceva ce ai citit pe Social Media, nu mai cauți și a treia sursă… te gândești că ‘’așa o fi’’ (ca în schema de mai jos, realizată simplist). Este la fel de inadmisibil să nu avem o sursă generică și accesibilă pe care să putem conta. Vă dați seama cât de vulnerabili suntem din punct de vedere informațional?!
Acesta e doar un mic început. Fără o verificare pe bune în timp real a fluxului de informații de asemenea gen, o să fie tot așa, ne va expune societatea unor panici în masă care vor eroda orice dram de încredere în sistemele de suport din jur.
Întrebarea mea (a noastră) de final este: S-a învățat ceva oare din ziua de ieri? S-au gândit oamenii ”hm, poate nu trebuia să cred toate prostiile de la televizor”, au mecanismul de reglare a acestui tip ”învățare din greșeli” sau data viitoare vor face la fel? Când ești parte din turmă, dar crezi că tu ești doar câinele care însoțește turma… tot faci parte din turmă.
Mă sperie un pic fragilitatea de care dăm dovadă, cât de ușor se poate destabiliza comportamentul colectiv. Ne este atât de teamă de lumea asta mare și rea, că încercăm orice modalitate, oricât de stupidă, de a controla ce putem. Nu putem controla prețul benzinei, dar putem controla că ne facem plinul azi. Și asta ne face fericiți pe moment în ignoranța noastră de termen lung. Aș vrea să fie altfel, pentru binele nostru.
Toate aceste tactici au scopul de a genera un răspuns cât mai rapid, aproape imediat, dacă se poate. Dacă am putea avea un pic de răbdare, sau dacă am putea aștepta puțin înainte să acționăm, să ne oferim acel spațiu de analiză sau gândire sau pur și simplu ”să vedem totuși ce se întâmplă”, am reuși să mai slăbim din influența pe care o au aceste metode. Inacțiunea, uneori, este cel mai bun instrument. Iar răbdarea… o adevărată virtute în zilele noastre pe repede-înainte, împovărate de crizele de identitate și siguranță prin care trecem cu toții la nivel de societate.
*Acest articol a fost scris în colaborare cu domnul cu care împart patul și pisicile.
