Scena artistică din Timișoara s-a îmbogățit acum trei ani de zile cu prima ediție a festivalului in: v z b l, creat de Asociația Solidart prin Teatrul Basca. Spectacolele au crescut de la an la an și repertoriul actual este impresionant: spectacole de dans, solo performance, teatru – atât pentru copii, cât și pentru adulții. Basca se duce să fie aproape de oameni: în Piața Traian, în aer liber, la Plai, la Garnizoană, chiar și la Cinema Victoria. E unul din lucrurile care îmi plac foarte mult la ei și un motiv pentru care aleg să îi susțin: sunt foarte prezenți în comunitate, mai ales prin temele pe care le abordează.
Spun că s-a ”îmbogățit” deoarece festivalul explorează multe tematici neaduse până acum în atenția publicului, sau nu atât de des. Sigur, candelabrele aurite sunt impresionante, dar adevărata viață… e la firul ierbii. Este aproape reconfortant să regăsești povești cu care poți relaționa și care produc reală emoție, mai ales, poate, povești ale unor oameni cu care venim în contact zilnic, dar pe care nu-i vedem, nu-i observăm, sau o facem doar superficial. Le-aș numi fragmente care ne unesc și ne conectează, într-o lume din ce în ce mai apatică/insulară.
Insist asupra acestor spectacole pentru o ancorare mai bună în realitatea comunității în care trăim, pentru a ieși chiar din zona de confort – o provocare, deseori. Insist aproape până la a deveni obositoare deoarece mi se pare importantă ȘI partea aceasta de cultură mai puțin ”mainstream”. Cultura nu are doar rolul de a fi frumoasă și pretențioasă, ornamentată de piese clasice. E un organism în continuă schimbare și evoluție, menit să lege oamenii prin idei și comportamente. Arta teatrului e un asemenea instrument, mai ales când, ca și în festivalul in: v z b l, acționează mult ca o oglindă îndreptată asupra noastră.
Poate că unele subiecte nu sunt mereu ”corecte”, sau ceea ce vrem să auzim și să vedem. Să nu ne distrugă nimeni pacea interioară! Dar să fie chiar așa? Sau, poate, prin tulburarea apei gândurilor, scuturând prejudecăți și rigidități, se limpezesc anumite lucruri? Prefer să cred că așa este, cel puțin, din experiența mea – cu fiecare spectacol Basca mă simt mai bogată, dar totodată și mai umilă, realizând câte mai am de înțeles din lumea asta largă. E o ocazie pentru mine să-mi mai verific privilegiul în care, drept vorbind, trăiesc. De aceea și recomand tot ce se întâmplă aici, este o muncă frumoasă în spate și e fără pretenții în față. Doar minte deschisă.
Spectacolele au bilet de intrare sau rezervare pe alocuri și puteți consulta oricând programul pe site sau pe pagina de Facebook a evenimentelor. Vi-l las și eu mai jos, pentru ce a mai rămas din luna Octombrie și mai apoi Noiembrie. Vă invit să mergeți oricând puteți și să-mi și spuneți cum și ce v-a plăcut. 🙂
Octombrie
- Marți, 11/10 ora 19:00 la Cinema Victoria
- Teatru – Ce-am avut. Ce ne-au dat.
- Joi, 13/10 ora 19:00 la Teatrul Basca în Piața Traian
- Teatru – Animal Crossing
- Sâmbătă, 15/10 ora 19.00 la Teatrul Basca în Piața Traian
- Deasupra capului – Teatrul Basca (RO)
- ”Deasupra Capului” e un one-man show care spune povestea unui om fără adăpost din copilăria sa petrecută în România anilor 80 până în prezent. O poveste spusă cu duioșie și umor, despre cineva care nu a avut niciodată un loc pe care să-l poată numi „acasă”.
- Duminică, 16/10 ora 18:00 la Cinema Victoria
- Puf Buf – Teatrul Basca (RO)
- Un spectacol de teatru pentru copii, realizat cu micii actori surzi de la Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă ”Constantin Pufan”.
- Sâmbătă, 22/10 ora 16.30 si 20.30 la FABER
- Toată liniștea din lume – Centrul Replika (RO)
- Un spectacol despre Mamă.
- Vineri, 28/10 la Teatrul Basca, Piața Traian
- Beyond the wall – Art Bureau Foundation (BG)
- Spectacolul este o călătorie extraordinară într-o lume interioară personală, o lume prin care ne vom lăsa ghidați de două actrițe minunate – Julia Kolarova care aude, și actrița surdă Rositsa Karadzhova.
- Sâmbătă și duminică, 29/10 si 30/10
- Of coal and rainbow – Paweł Świerczek (PL)
- Imaginea minerilor care se întorc acasă de la muncă cu liniile ochilor vopsite în negru este o amintire obișnuită pentru copii silezieni*. Înainte să ne dăm seama că este doar murdărie de cărbune, ne-am întrebat în sinea noastră: De ce bărbații ăia poartă machiaj? Nu se spune că machiajul este doar pentru femei?
- Ochiul de miner este o potențială ruptură ciudată în cultura patriarhală sileziană. „Of Coal and Rainbow” confruntă acest ochi cu ochiul drag queen (cel mai vechi din Silezia Superioară). Cine deține
- puterea de a spune istoria locală și unde este locul sexualității în ea? Ce rezultă din amestecul tradiților queer și miniere? Este auto-colonizarea singura modalitate de a fi queer în Europa de Est in zilele noastre?
- * 𝑆𝑖𝑙𝑒𝑧𝑖𝑎 𝑆𝑢𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑟𝑎̆ 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑜 𝑟𝑒𝑔𝑖𝑢𝑛𝑒 𝑚𝑖𝑛𝑖𝑒𝑟𝑎̆ 𝑑𝑖𝑛 𝑠𝑢𝑑𝑢𝑙 𝑃𝑜𝑙𝑜𝑛𝑖𝑒𝑖, 𝑑𝑖𝑣𝑖𝑧𝑎𝑡𝑎̆ 𝑖𝑠𝑡𝑜𝑟𝑖𝑐 𝑠̦𝑖 𝑠𝑢𝑏 𝑖𝑛𝑓𝑙𝑢𝑒𝑛𝑡̦𝑎 𝑃𝑜𝑙𝑜𝑛𝑖𝑒𝑖, 𝐺𝑒𝑟𝑚𝑎𝑛𝑖𝑒𝑖 𝑠̦𝑖 𝐶𝑒ℎ𝑖𝑒𝑖. 𝑆𝑖𝑙𝑒𝑧𝑖𝑎 𝑆𝑢𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑟𝑎̆ 𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑎 𝑠𝑎 𝑐𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑙𝑖𝑚𝑏𝑎̆ 𝑠𝑖𝑙𝑒𝑧𝑖𝑎𝑛𝑎̆.
- Un spectacol creat și interpretat de Pawel Świerczek.
Noiembrie – va urma
- 04/11
- Artificial Body – Lukash Wojcicki (PL)
- 05/11
- Perfect man – Lukash Wojcicki (PL)
- 05/11
- Proiecție film
- 08/11
- Baladele memoriei – Reactor Cluj (RO)
- 09/11
- O seară de divertisment la Reactor – Reactor Cluj (RO)
- 12/11
- Kablat performance – Denis Bolborea (RO)