Mobilitatea viitorului… un pic departe

Când se întâmplă lucruri faine ”în comunitate”, mă bucur să scriu despre ele dacă chiar îmi plac, sau dacă am ceva de comentat, desigur, cum altfel? Și, pentru că am participat miercuri la o conferință cu tema ”Mobilitatea Viitorului”, dar și pentru că nu prea am mai scris de mult despre teme legate de sustenabilitate, aș vrea să prezint câteva idei despre ce s-a întâmplat.

Conferința a fost organizată de Camera Franceză de Comerț și Industrie în România la Primăria din Timișoara, având invitați câțiva reprezentanți ai unor companii franceze. Booon… până aici, interesant. Temele abordate trebuiau să se refere la avantajele mobilității cu emisii scăzute de CO2, de la vehicule electrice și infrastructură, la un sistem de transport mai performant și soluțiile digitale aferente, adică exact ce îmi stârnește mie interesul. Nu toate prezentările au fost captivante, așa că mă voi referi doar la câteva puncte care mi-au atras atenția și mi s-au părut la obiect (unele companii și-au prezentat strategiile de sustenabilitate pe 2030, dar fără să facă o referire concretă la tema în care erau incluse…).

Cei de la Renault România au prezentat un pic piața de vehicule electrice la nivel european și mondial, inclusiv modelele lor de mașini cu zero emisii, care au și fost parcate în fața Primăriei. Renault este în topul vânzărilor de EVs la nivel european, urmată de Tesla și Nissan. În România, din aproximativ 358 de mașini electrice, 128 sunt Renault. Reprezentantul companiei spunea că printre clienți nu se numără doar persoane fizice, ci și corporații (Ikea, Enel), dar și autoritățile publice care au ales să își achiziționeze o ”flotă de vehicule electrice” (servicii de poștă, taxi, car sharing din alte țări, evident).

A mai menționat și programul Rabla Plus, care este un program de finanțare de la Administrația Fondului pentru Mediu, dedicat oricui dorește achiziția unui vehicul electric, din păcate prea puțin accesat și știut de către oameni. Se poate accesa suma maximă de 10.000 euro pentru adaosul la suma de cumpărare a unui asemenea automobil – dar în România, din păcate, prețurile sunt încă foarte mari și destul de neaccesibil pentru omul de rând. (prețuri între 20.000 EURO și 30.000 EURO pe puțin) Deseori m-am gândit cât mi-ar plăcea să am o mașină electrică după ce îmi iau carnetul, dar momentan, această opțiune nu este realizabilă pentru mine. Chiar dacă bicicleta face parte din stilul meu de viață, recunosc importanța unei mașini în diverse situații din viețile noastre personale, în care nu se poate altfel. 

28336119_10214899484537603_5502990476791120668_o

Una din afirmațiile ironice aruncate la un moment dat în direcția mașinilor electrice a făcut referire la procesul de producere a acestora, dacă nu cumva ”mutăm poluarea dintr-un loc în altul”. M-am bucurat că reprezentantul de la Renault a atins acest punct și a subliniat că nu este cazul – desigur, producerea mașinilor electrice nu înseamnă că nu aduc poluare, dar efectul împreunat al producției + utilizării unui vehicul electric comparat cu cel tradițional este mult mai nepoluant pe termen lung mai ales dacă în rețeaua electrică a regiunii/țării respective se incorporează și surse de energie alternativă. Cu alte cuvinte, ai o mașină electrică pe care o încarci la o rețea din care energia produsă vine tot din cărbuni, petrol sau gaze naturale. În orice caz, emisiile tot sunt mai reduse în cazul vehiculelor electrice, (semnificativ) și puteți citi în acest link de ce.

Conceptul de vehicul electric vine la pachet cu integrarea de energii alternative în rețelele naționale, și neapărat construirea infrastructurii necesare suportului unui ”parc auto național” (cum s-au exprimat doamnele de la PwC) îmbunătățit, care să nu aibă vehicule vechi și poluante. (apropo, dacă vreodată vreți vrea să știți cum stă România cu sursele de energie, accesați site-ul Transelectrica, e un grafic foarte simplu de verificat). Se acordă finanțări pentru realizarea de stații de încărcare, acestea fiind plănuite și la nivel european, de către Comisia Europeană.

La 23 iunie 2017, Comisia Europeana a anuntat ca proiectul NEXT-E a fost selectat pentru finantare prin programul sau Connecting Europe Facility (CEF). Prin proiectul NEXT-E vor fi montate 222 de statii multistandard de incarcare rapida (50 kW) si 30 de statii de incarcare ultrarapida (150-350 kW) de-a lungul Retelei Principale si a numeroaselor Coridoare Principale TEN-T, creandu-se astfel o infrastructura extinsa pentru incarcarea automobilelor electrice (EV) in Republica Ceha, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Croatia si Romania.

Merg mai departe cu prezentarea celor de la ENGIE, care au prezentat niște cifre, după cum urmează: Orașele ocupă 2% din uscatul de pe Pământ, și adună aproximativ 50% din populația globului. 75% din consumul global de energie se află în orașe, iar 80% din emisiile de CO2 la nivel global tot aici este. Astfel, devine necesară abordarea unei strategii care să aducă alternative nepoluante în orașe, mai ales din punct de vedere al transportului. ENGIE a vorbit și despre punctele de încărcare atât de necesare dezvoltării utilizării de EVs, dar și despre combustibili alternativi: gaz natural comprimat, biogaz, și hidrogen – cel mai utilizat fiind gazul natural comprimat. Dar care tot gaz este… Ideea reprezentantului era să existe un mix de combustibili, aducând la cunoștință și legea combustibililor alternativi, care încă nu îmi e clar cum e pusă factual în aplicare. A dat exemplul Clujului, care a achiziționat prin fonduri elvețiene autobuze electrice, și mai are în plan câteva, cu fonduri europene.

În rest, după discursul laudativ de început, Primarul Robu a lipsit de la toate aceste prezentări în care se arătau exemple atât de alte inițiative din alte orașe, dar și surse de finanțare ușor accesibile de către autoritățile publice. Nu a făcut altceva decât să se mândrească cu ce a obținut Timișoara deja, printre care vai, 3 pasaje, și construirea de 2 noi poduri. Pasajul de la Popa Șapcă, nou-nouț, e cârpit cu asfalt peste tot, deci despre ce vorbim?? Sau că ”am dat atenție pistelor de biciclete…” Cum? Cu borduri, să-mi stric bicicleta? Degeaba te lauzi cu realizări, dacă ele sunt de proastă calitate, și lumea se plânge de ele. Știți cum se zice cu fudulii…

Ca și concluzii, câteva lucruri – pe care deja le intuim cu toții: este loc și de mai bine, am început ușurel, dar piața din România este încă slabă, fonduri sunt, dar nu sunt suficient de accesate și popularizate, viitorul e aici … dar un pic departe. Altfel, vorba lungă, sărăcia omului. S-a vorbit foarte mult și despre conștientizarea sustenabilității transportului și la nivel individual și comunitar, cu schimbarea mentalității personale ca prim pas. Cu care sunt total de-acord, desigur. Aș fi vrut să-i întreb… ei la nivel individual ce fac în sensul acestei ”schimbări”, dar asta poate altă dată… 🙂

P.S. În caz că vă întrebați. Nu, nu m-a plătit nimeni să scriu despre nimic. Când o să se întâmple vreodată asta, veți ști.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.