De când mă știu am auzit că mai bine dai mai mulți bani pe niște pantofi de calitate, decât să plătești un găinaț și pantofii mai apoi să fie inconfortabili, să se uzeze rapid ș.a.m.d. Dar murdăria nu face discriminare – dacă pantofii sunt de calitate sau nu, ea se ”pune” oricum. Așa că mă întrebam adesea cum reușesc unii să-și păstreze pantofii impecabili, lucioși, zăhărisiți de frumoși, iar eu … evident, nu. Pe urmă, mi-am dat seama că acei oameni nu merg cu bicicleta, nu merg pe jos, sau nu folosesc transportul în comun.
La un moment dat mă simțeam prost că vedeam în jur oameni care mereu păreau la 4 ace, iar eu chinuindu-mă să am măcar un ac … de cojoc. Apoi m-a lovit că, de fapt, este doar vorba de o diferență a mijlocului de transport. Serios. Pot să am câți bani ar încăpea într-o valiză de contrabandă, să-i dau pe niște pantofi scumpi, și să merg cu bicicleta, că tot o să fie murdari. Nu e ca și când ies din casă doi pași, mă duc la mașină alți 2 pași, conduc cu pantofii neatinși 15 min, intru într-o parcare subterană curată (sau la alți 2 pași de orice altă locație – pub, centru, serviciu, banchet etc.) și intru în văzul oamenilor ca scos din cutie. În sens literal, chiar aș fi scoasă dintr-o cutie… de metal.
Îmi pot freca papucii și da cu ceară cât vreau, praful tot se depune, a naibii, pe ei! În 30 min cât fac până la lucru, e imposibil să fiu 100% cu încălțămintea curată. Sau cu cămașa neșifonată, de exemplu. Căci aici deja nu mai vorbim despre pantofi, ci despre orice element al stilului, inclusiv …. freza. Mie-mi zboară firele de păr de parcă le-ar chema gravitația invers, mai ales dacă e vânt afară și transpirând, căci da… orice de la orice efort fizic mai susținut omul transpiră (wow!). Nu ajung chiar ca Mafalda în oraș, dar nici prințesa Sisi așa cum ies din casă.
Sau o altă treabă e cu pantofii deschiși la degete, respectiv sandalele, în același context al mersului pe jos, transport în comun, bicicletă etc. Apăi … vouă nu vi se murdăresc degetele de la praf sau mizerie de pe străzi? (nu zic că trecem cu picioarele prin ghene, ci că felurite particule din aer își fac loc printre degetuțe) Chiar sunt singura? De vreo doi ani de zile nu mai port asemenea tip de pantofi pentru că efectiv mi se părea că sunt o Cenușăreasă a degetelor de la picioare. Nu e de mirare că vara, primăvara, toamna, nu contează… ori e cald, ori plouă…efectiv mă bucur cu o malițiozitate dubiosă când observ murdăria altor pantofi, ba o cămașă strâmbă, sau un fir rebel. Îmi spun, în sinea-mi, ”Iată, bre, nu ești nebună”.
Dacă ar fi să mă refer la transportul aerian și să deviez poate doar un pic, nu înțeleg, domnule, cum de sunt unii oameni îmbrăcați superfancy în aeroport, sau unele tipe cu tocuri. În avion e destul de cald, și în funcție de cât de lung e zborul, îți obosesc picioarele, ai nevoie de confort…. oricât de benefice s-ar promova tocurile, poziția normală a labei piciorului e orizontală. Eu am adidași sau ceva pantofi cât mai comozi posibili, plați sau ortopedici, dacă sunt de sport, pentru că n-are rost să îmi chinui corpul (inclusiv cu haine strâmte sau față de care trebuie să am grijă, vai, cum mă sucesc, că imediat face cute). Nu înțeleg de ce alții o fac?
Asta e, sunt o normală și jumătate, n-am sânge albastru, sunt un om obișnuit, wild, murdar. Sunt o mizerabilă. Mi-o accept.
Ha ha, nu esti singura care filozofeaza pe tema asta :), de multi ani ma chinui sa inteleg fenomenul pantofilor curati. De curand am descoperit ca mult mai multe persoane decat credeam apar cu „pantofi de birou”, eleganti, eventual cu toc, insa daca vin „per-pedes” o fac purtand tenisi :P. Si iata si explicatia!
Cel putin una din ele:)) Ca am tot stat si m-am intrebat ce naiba…eeee da, cu masina.. clar. Totul pare curat. 🙂
Eu am la birou o pereche de pantofi care raman acolo, in dulapior. Merg pe jos cate o ora pe zi si singurul mod in care imi pot mentine incaltamintea office curata e sa port adidasi/tenisi cand merg la servici. Pantofii de birou sunt impecabili, nicio urma de praf. Pantofii cu care ajung, in shimb, spun o poveste intreaga despre ultimii 2 ani in care i-am purtat. Camasa sifonata? Nu-i bai! se intinde la uscatorul de maini! Par valvoi? Un coc si se rezolva, uneori tinut in loc chiar si de un pix.
Aici, majoritatea oamenilor vin la servici cu transportul in comun sau cu bicicleta, ori pe jos. Inclusiv managementul apare in tenisi la birou. E ca un fel de limbaj non-verbal care confirma ca toti ne chinuim un picut sa pastram aparentele. In plus, e mult mai comfortabil in tenisi 🙂
Asa e, Laura, hmm… asta cu pantofii la birou suna interesant. Si iarna faci la fel? 😛
Doamne, eu ma simt din alta lume, nici nu m-am gandit vreodata cum sa imi fac pantofii sa ramana curati. Ba chiar imi plac cand sunt murdari :))