Vrei să ne cunoască marea ?
Să ne cânte vuind lin
Un cântec albastru;
Să ne învelim în bronz scârțâitor,
De dragoste cuprinzător;
Noi, caramel lichid,
Atingeri blânde să împletim,
Să fim copiii arămii și dulci,
Și marea mama noastră.
Și ochii tăi verzi să-mi spună o poveste
Despre valuri reci și suflări calde
Și sărutul tău sărat
Ce mă topește instant,
Să semnaleze:
Hai să ne cunoască marea !
daca as spune despre o poezie ca e faina ,ar fi prea ironic si ieftin .. si spun doar : Hai, vrei să ne cunoască marea ?
este interesant, chear foarte frumos…
o sa-mi iau injuraturi la maxim dupa acest comment dar… FUCK LOVE !
Nu, nu iti „iei injuraturi la maxim”, fiecare om are dreptul la libera exprimare si eu respect asta. Asadar, asta e doar parerea ta. 🙂
Da, ma rog 🙂
Este parerea mea acum, in momentul asta… dar asta nu inseamna ca voi fi asa (sau ca am fost asa) mereu 🙂
Shit happens 🙂
pacat ca imi place muntele :)…oricum pentru cine are fantezii la mare este frumoasa poezia
Multumesc, George 🙂