Am găsit un citat ( printre multe altele ), cu care sunt complet de acord, şi la care visez … mult . Ideea e că am citit destule cărţi despre dragoste … şi curentul care m-a prins cel mai bine a fost modernismul . Iubirea este descrisă cu o profunzime extraordinară, parcă pielea mea şi visele mele trăiesc, respiră prin cuvintele acelea pline de pasiune, încărcate de dorinţă şi foc ; şi simţeam cum mă arde fiecare cuvânt de acolo, şi ştiam că şi eu vreau să trăiesc aşa … înţelegând aproape pe deplin – doar din experienţa “imaginară” pe care am trăit-o – voluptatea cuvintelor aşternute pe hârtie … şi a trăirilor intense, care sunt prezentate aşa de bine, că mereu te pune la îndoială : aşa s-a întâmplat oare … ? sau inventează ? There you go :
„Find a guy who calls you beautiful instead of hot, who calls you back when you hang up on him, who will lie under the stars and listen to your heartbeat, or will stay awake just to watch you sleep… wait for the boy who kisses your forehead, who wants to show you off to the world when you are in sweats, who holds your hand in front of his friends, who thinks you’re just as pretty without makeup on. One who is constantly reminding you of how much he cares and how lucky he is to have you…. The one who turns to his friends and says, ‘that’s her.’”