Unul din subiectele pe care îmi place să le abordez pe blog e cel legat de sustenabilitate – n-o fi cool, dar mi se pare important. Cred că trebuie să avem ochii limpezi și mintea curioasă în legătură cu ce se întâmplă în lume, măcar cât de cât (din surse, dacă se poate, veridice, nu pseudo-științe, vă rog). O grămadă din ele sunt departe de noi și e greu să ne pese, DAR ”climate change” nu e un subiect de evitat. Și azi vreau să vă recomand 3 piese, ba chiar 4, legate de cum a fost lumea, cum este, și cum poate fi, ca să încheiem pe o notă optimistă. 🙂
1.Cum a fost lumea
Punctul acesta e scurtuț, vreau doar să vă recomand documentarul BBC Planet Oil, care explorează era industrială și ascensiunea petrolului în viața noastră așa cum e ea azi. Practic, depindem de ”fossil fuels” (combustibili fosili: petrol, gaze naturale, cărbune), dar ce a dus la această dependență? Cum au pornit războaie din lăcomia pentru putere (petrol = putere)? Ce rol are politicul în jocul petrolului? Unul pe care, din păcate, îl are și azi: esențial. Petrolul a avut rolul său în transformarea omenirii și chiar evoluția ei, să nu negăm asta, dar în curând va fi prea scump să ne permitem să exploatăm în continuare această resursă care nu e infinită. Și vom plăti cu catastrofe climatice, sau chiar cu viețile noastre.
Documentarul are 3 episoade care sunt foarte ușor de urmărit ca punct de plecare într-o înțelegere un pic mai amplă (nicidecum completă) a energiei în viața noastră.
2.Cum e lumea
Încep cu multivociferatul documentar ”Before the Flood” cu Leonardo DiCaprio, care explorează acest ”climate change” în zilele de azi, în diverse regiuni ale lumii. E foarte fain și vi-l recomand cu multă căldură – dar nu o căldură așa mare ca încălzirea globală. Care e un fapt. REAL. Îmi place că în documentar sunt arătate și câteva părți ale ”negativiștilor”, sau cei care nu cred în încălzirea globală; cică ”planeta se răcește”. Serios? :)) Ar trebui să le fie rușine tuturor politicienilor plătiți de industriile grele petroliere care vor să promoveze contrariul, precum și jurnaliștilor de doi bani care îngână același lucru. În America e o reală problemă treaba asta, atât cu politicienii care împiedică legi și măsuri pentru a încuraja energiile regenerabile și eliminarea treptată a combustibililor fosili, cât și cu media deopotrivă.
Astfel aflăm despre cum se topesc ghețarii și în ce ritm accelerat, sau cum ard pădurile tropicale ale Indoneziei pentru a face loc plantațiilor de palmier din care se face uleiul de palmier folosit în numeroase aplicații. Iar arderea asta continua elimină cantități imense de carbon în atmosferă. Sau cum carnea de vită pe care o consumăm contribuie la gazele de seră prin cantitatea de metan trimisă în atmosferă. Cum am putea să nu mai fim așa lacomi și să ne schimbăm stilul de viață măcar UN PIC. Apare și Elon Musk în documentar, e foarte mișto! 🙂
Titlul documentarului se leagă foarte fain de o capodoperă a pictorului olandez Hieronymus Bosch – ”The Garden of Earthly Delights”. Pictura e de fapt o troiță, adică o compoziție din 3 părți, cu două părți exterioare care se închid pe pictura din mijloc. Metafora interpretată de Leo în documentar simbolizează cele trei părți ale picturii – prima, puritatea Edenului, a doua, impactul omenirii în distrugerea echilibrului, și a treia, the part of no return, în care bestiile sunt amestecate cu oamenii în scenarii de groază. Pictura de pe ”ușile” cu care se deschide troița arată Pământul la începuturile sale, acoperit parcă de o perdea subțire, fragilă, adică atmosfera. 🙂 Ca un fel de clopot de sticlă al planetei. (să măriți imaginile ca să observați detaliile)
În altă ordine de idei, tot la cum e planeta azi, v-aș mai recomanda să vă uitați la filmul Deepwater Horizon, care e mai mult film decât documentar, de fapt, și prezintă ce s-a întâmplat în 2010 în Golful Mexicului cu platforma petrolieră contractată de British Petroleum. Adică cea mai mare vărsare necontrolată de petrol petrecută vreodată, care a afectat mediul marin, întinzându-se kilometri întregi și ajungând la plajele din jur, practic impactând tot ecosistemul sub și de deasupra de apă.
Eu am fost cu mama la filmul acesta și i-a plăcut, așa că m-am gândit să îl pun tot în categoria de recomandări pe subiect. E cu Mark Wahlberg și pe lângă explozia petrecută și cauzele pe care le înfățișează visual, vedeți și atitudinea ”corporatistă” din spatele incidentului, cum s-au neglijat măsuri de siguranță și cum banii aprind lumini negre în ochii lacomi ai celor care conduc lucrurile.
3.Cum poate fi lumea
Bineînțeles că scenariile sunt în fel și chip, și chiar documentarul despre care urmează să vă spun, începe așa: oamenii sunt foarte buni la a-și imagina sfârșitul tragic, fie că e dezastru ecologic, extraterestru, zombilian etc. … dar puțini sunt cei care văd partea cealaltă a paharului. Și nu doar să o vadă, dar să o și facă. Astfel că documentarul DEMAIN exact asta ne ilustrează: soluții diverse ale provocărilor globale ce vin odată cu schimbarea climatului și încălzirea planetei, din 5 puncte de vedere: educație, energie, agricultură, democrație, și economie. A primit premiul Cesar (care e cea mai înaltă distincție cinematografică din Franța) pentru cel mai bun documentar în 2016, dar nu numai asta contează: e bine realizat și prezintă lucruri antrenante, curioase, pline de idei și lucruri testate în alte părți. Iar soundtrack-ul este superb, cu vocea caldă a suedezi Fredrika Stahl, acompaniată de versuri relevante pentru situațiile descrise.
Mi-a plăcut abordarea lor constructivă, optimistă, care apelează la comunități, la a aduce economia, agricultura și energia mai aproape de oameni, susținând inițiativele locale și colaborarea. Filmul e unul inspirational, dar și unul care te enervează – cel puțin eu asta am simțit, am simțit o revoltă că există atâtea alternative la diverse provocări, dar din cauza voinței politice, se promovează alte interese. M-am enervat că nu e ca și când nu ar exista soluții, dar nu suntem în stare să învățăm unii de la alții, sau să facem un mic efort în a ne schimba unele obiceiuri.
Cel mai rău lucru e, într-adevăr, să fii ignorant. Să nu îți pese câtuși de puțin. Mă amuțește ignoranța și de aceea scriu despre subiectele astea ”nepopulare”, chit că nu sunt un om de știință. Voi scrie cât oi trăi, poate pricepe cineva. 🙂 Și dacă ajung să și fac ceva la un moment dat în această privință, aș fi cel mai mulțumită! 🙂 Până atunci, chiar uitați-vă la cele de mai sus, merită, nu fiți leneși. Zile sustenabile vă doresc, și un weekend MI-NU-NAT!