Salutare, oameni buni, sau mai puțin buni, astăzi îmi încerc norocul cu o altfel de postare, să o numim așa. Despre ce e vorba: când mă uit la filme pe laptop, fac diverse capturi de ecran pentru a surprinde unele scene care mi se par, de cele mai multe ori, definitorii pentru filmul respectiv. Ca și când aș contura un film printr-o anume scenă – știu, o imagine poate nu întreagă, dar cum unele fotografii fac mai mult decât 1000 de cuvinte…am început să colecționez astfel de scene. Și azi m-am gândit să împărtășesc cu voi o parte din ele. Dacă vă place ideea, pot să mai fac asta câteodată, atunci când adun lucruri care merită.
Îmi place să surprind ceva șugubăț, ceva geometric, sau ceva spus altfel, diferit, care e tragic, sau romantic, mai puțin comic (nu prea am fragmente comice, drept să spun), care să îmi amintească instant despre ce a fost filmul. Câteodată salvez mai multe, pentru că îmi place foarte mult cinematografia – spre exemplu în filmul ”Grand Budapest Hotel” al lui Wes Anderson (big fan here), am făcut vreo 10 capturi pentru că m-au fascinat unele scene, unele potriviri, contraste, culori, forme, superb! Există însă și filme pentru care nu fac nici o captură de ecran … și pentru mine asta spune multe despre acel film. 🙂
Așa că, deși nu sunt fotograf, iată câteva dintre unele ”fotografii” din diverse filme care mi-au lăsat o impresie de când am început să fac treaba asta (1 an, cred):
Breathless (À bout de souffle, 1960) – Jean-Luc Goddard. Nu m-a impresionat filmul acesta în mod deosebit, dar mi-au plăcut scenele de dialog dintre cele două personaje, foarte acide, ironice, uneori cu substrat.
The Grand Budapest Hotel (2014) – Wes Anderson. Dacă tot am zis de Wes Anderson… n-am pus o scenă geometrică, ci una drăguță. 🙂 ”Kisses, gratitude, best wishes, and love from Z to A” (el fiind Zero, ea fiind Agatha … e un fel de joc de cuvinte)
I am love (Io sono l’amore, 2009) – Luca Guadagnino. E cu minunata Tilda Swinton, de aceea m-am uitat la el. Iar citatul ăsta m-a pus pe gânduri. Și tipul are un profil interesant al feței. 🙂
I Origins (2014) – Mike Cahill. Ah, ce m-a mai lăsat mască filmul acesta (vi-l superrecomand)! Și captura asta spune exact cum s-au cunoscut cei doi: printr-o privire. Minunat. 🙂 Cred că.. într-un fel… toți ne cunoaștem așa. Întâi superficial, și poate mai încolo, la un nivel mai profund.
Ida (2013)- Pawel Pawlikowski. E un film polonez. Nu mai știu cu ce ocazie m-am uitat la el, dar are o poveste interesantă. A câștigat un Oscar pentru cel mai bun film străin, poate vă spune ceva asta. 🙂
Lust for Life (1956) – Vincente Minnelli. Acesta e filmul acela cu Kirk Douglas despre viața lui Van Gogh, despre care v-am mai povestit cu alte ocazii. Sunt mai multe scene pe care le-am surprins din film, dar asta era legată de zbuciumul artistului, diferența dintre muncă, talent, pasiune etc.
New York, I love you (2008) – Scena asta mi s-a părut ireală și magică, într-un fel. Și, de fapt, povestea în sine, care a fost misterioasă până la capăt. Filmul în sine e slăbuț, însă partea celor doi de mai jos mi-a atras atenția.
To Kill A Mockingbird (1962) – Robert Mulligan. Iată și o scenă comică. 🙂 Dar o pun dedesubt și pe cea pe care o consider emblemă a filmului.
Aștept, deci, feedback-ul vostru. Dacă credeți că-i o prostioară, îi dau pace. Dar dacă mai vreți, mai fac mai încolo – nu vreau să pun aici orice, ci doar ce mi se pare rar, mai puțin întâlnit, nu ”mainstream”, cel mai bun din ce mi se pare chiar și mie cel mai bun. 🙂 O săptămână grozavă să aveți!
Mie imi place ideea 🙂 Si cu ocazia asta mi-am amintit ca am Ida pe wishlist. Eu zic asa: daca blogul e personal, e important sa postezi despre ce iti place tie, sa te cunoastem mai bine 🙂 Bineinteles ca nu toata lumea o sa rezoneze cu toate articolele, dar mie imi plac blogurile in care descopar oamenii cu pasiunile lor. Stiu ca a fost la un moment dat o controversa cu o bloggerita care efectiv a sters o parte dintr-un articol dupa ce oamenii au comentat si nu erau de acord cu ea. Eu cred ca lucrurile astea trebuie asumate. Ea s-a scuzat zicand ca scrie pentru public si daca publicului nu i-a convenit, a sters. Pai si atunci unde mai e dialogul, dezbaterea? Uite, mie nu mi-a trecut prin cap ca as putea sa fac print screenuri cu scene din filme. Dar mi se pare o idee faina, mai ales daca esti pasionat de cinematografie. Asa ca daca e vorba de votat, votez da 🙂 Mai vreau articole similare.
Merci mult, ai dreptate 🙂 Eu-s mereu între: scriu să-mi placă mie, dar și altora. Însă de șters nu șterg niciodată, nici măcar comentarii. Am avut un stalker odată și i-am șters lui comentariul și l-am blocat, dar atât :))
:)) tare asta cu stalkerul. Mie imi plac mult articolele tale pentru ca sunt elaborate si se vede ca muncesti la ele. Eu scriu de multe ori doar ca sa-mi spun cate un offf sau sa dau ceva recomandari rapide, dar nu am disciplina sa scriu articole documentate si complexe. Asa ca multa admiratie de la Cluj pentru blogul tau <3
Ioiii ce dragut, multumesc frumos 🙂 Asta cu stalker-ul a fost meh… he had a crush… 🙁
Foarte faină ideea! De multe ori îmi rămâneau în cap unele scene dintr-un film și mă chinuiam să le găsesc ulterior în imagini sau filmulețe scurte, nu mi-a trecut nici mie prin minte să fac asta. Sunt curioasă să văd ce-ți atrage ție atenția prin filme 🙂 Nu le-am văzut pe cele de mai sus, îmi place cea din New York, I love you 🙂