Of, vroiam să scriu câte ceva despre evenimentele recente la care am fost, dar mai aștept un pic. Și pentru că erați oarecum nerăbdători în legătură cu sporturile extreme de care vă spuneam, am dat cu ciocanu și asta s-a votat pentru azi.
V-am mărturisit, deci, că îmi plac câteva sporturi extreme. Nu pentru că le-aș fi încercat, Doamne feri, ci pentru că mi-ar plăcea să le fac și sunt sigură că aș fi foarte entuziasmată de ele. Unul se numește ”skydiving”, cred că ați auzit de el. În ce constă: te sui în avion și la o anumită altitudine, îți dai drumul singur sau însoțit de cineva … ca după vreo 30-40 de secunde în picaj / zbor ( depinde ) să-ți deschizi parașuta și să aterizezi pe pământ sau să te întorci înapoi în avion, de-aia am spus că depinde, sunt mai multe cazuri. Mor să încerc așa ceva, sper să am ocazia ( și banii ) cât de curând posibil, chiar îmi doresc și știu că mi-ar plăcea. Evident că necesită ceva echipament și asistență, dar în principiu … mie mi se pare foarte interesant. N-o să vă dau cine știe ce alte detalii, vă spun doar că și oameni bătrâni ( peste 80 de ani ) dețin recorduri la acest sport și cel mai mare ”cerc” în aer, alcătuit din oameni în zbor care se țin de mână a ajuns nr. 400, dacă nu mă înșel. Aici pot intra toate felurile de parașutism sau deltaplan, că îmi place ideea principală, în general, deci derivatele sunt faine și ele.
Alt sport extrem pe care îmi doresc să-l practic este traversarea cu tiroliana. Concret, se dau niște terenuri abrupte, corzi metalice, scripete, sisteme de susținere etc. etc. și oamenii trebuie să treacă dintr-o parte în alta agățați de un cablu. Toată treaba asta se poate exersa la diverse înălțimi. Nu doar că e o metodă foarte rapidă de a ”circula” între diverse puncte teritoriale, dar e și palpitant, bănuiesc.
Ceva relativ nou este ”zorbing-ul”, o activitate haioasă rău și relativ solicitantă, de aceea nu i-aș spune tocmai ”sport extrem”, însă este ceva diferit, într-adevăr – mai ales că, ghiciți ce, a fost inventat în Noua Zeelandă :P. Cum ar fi să vă aflați într-o minge mare, transparentă, de plastic și să … vă duceți cu ea la vale ? :)))) Zorb-ul, această minge uriașă, are pereți dubli, cu spațiu de aer între ei, care protejează ”zorbanautul” de pericolele impactului cu diverse obstacole mai ușoare ( copaci, stânci etc. ), dar deține și niște tije de metal de care omul dinăuntru se poate ajuta în echilibru.
Mă mai atrage și ”rafting-ul”, adică un grup de oameni într-o barcă gonflabilă, în apele învolburate ale unui râu repede. 😛 Poate să fie și o cascadă la finele râului, numai să am eu vestă de protecție. :)) Trebuia să fie și ceva pe apă, nu ? Rafting-ul îmi lasă impresia a ceva periculoso-distractiv, mai ales că se poate organiza în grup.
Cam astea îmi vin acum în cap, sunt și cele mai importante, carevasăzică. Voi cum stați cu sporturile extreme, vă place vreunul în mod special, v-ar tenta să încercați ceva ? Hai, hai, spuneți-mi. 😀
Am zburat doar odata cu parapanta si nu era chiar zbor. Mi-am dat drumul de pe un deal si am aterizat in apropiere. Un prieten isi facea griji sa nu nimeresc peste niste masini parcate la baza dealului 🙂 Cu tiroliana am fost la cursul de Outdoor Education din cadrul programului EduAnteprenor. Desi am mers numai cateva zeci de metri a fost foarte interesant. Cu putina grija poti avea aventuri care sa nu se lase cu spitalizari :))
Sunt de-acord cu tine, Manuel 🙂 Cu puțină grijă și .. ce-i drept, noroc !
Crazy Misce 😆
Dar cred ca eu cu Nice nu prea suntem pe aceeasi unda cu tine. Noi adoram stabilitatea, in general, gen PICIOARELE PE PAMANT 😆
Corect, Lusio! 😀 Bine punctat. 😉
Păi … dacă oameni toți ar fi la fel, s-ar cam plictisi lumea, nu ?
Se gasesc si alte surse de distractie mai putin…extreme, nu? 😛 😀
Cum pentru fiecare ”extrem” înseamnă altceva … greu de definit o barieră 🙂
E mortal zorbing-ul!! N-am stiut ca exista un asemenea sport :))) :> Pare foarte interesant, mi-ar placea sa incerc.
Pe mine ma sperie rafting-ul :-s in schimb mi-ar placea sa fac scufundari :D.
Ideea cu zborul cred ca pe oricine tenteaza 8->. Eu am facut parasailing, fiind trasa de o barca. A fost super! 🙂
Traversarea cu tiroliana am incercat-o, dar nu a fost ceva foarte periculos, in sensul ca nu traversam ditamai valea. Intr-o excursie, cu ocazia Noptilor Antidrog (o competitie), au venit niste tipi care ne-au lasat sa ne dam cu tiroliana. Ne-am suit intr-un copac inaaalt :))) de unde ne-am dat drumul in jos. Misto senzatie!
Parasailing … și eu vreau !! 😀
Ai uitat noua moda cu oamenii veverita care pica pe langa munti!
Am enumerat sporturile extreme care-mi plac, wingsuit jump nu mă atrage, ăla chiar mi se pare destul de periculos 😀
Eu sunt mai fricoasă aşa un pic, mai bine-mi simt picioarele pe pământ că şi-aşa, nici acolo nu mi-s în siguranţă, deci nu prea m-aş băga la sporturi extreme. Un skydiving,totuşi,mi-ar plăcea şi mie, în tandem desigur. Să ştii că o avere nu te costă, din câte ştiu eu, deci îţi ţin pumnii să-ţi împlineşti visul repede 😀
Mulțumesc, știu că nu costă o avere, dar mna, drumul până acolo, apoi repetarea respectivelor acțiuni … că doar nu sar o singură dată 😛
Eu dupa ce am sarit de pe epava din Costinesti, mi-a trecut cheful de extreme 🙂
Păi cum așa ? 😛
Nu mi-a placut senzatia din aer. Deloc.
Nimic n-aș încerca. 😆 Nu sunt de mine.
Cu tirolina am fost, era amenajată astă vară una prin Poiana Brașov, dar singurul pericol era să dai un bușai cu fundul de pământ mai tare, că era la o înălțime foarte mică. 😆
Bine, înseamnă că era prost amenajată 😛
Nu, asta era și intenția, să fie mică, mai ales pentru copii. 😆
Ah, pentru copii .. păi tu nu erai copil ! :)))))
Corect!
Eu nu aveam cât curaj aveau ei. 😆
:))))) Ce bine-i să fii copil, uneori 😛
Interesante preferinte ai 🙂 Skydiving imi doresc si eu foarte mult, cred ca e o senzatie superba!! Nu doar ca vezi lumea de sus, dar simti forta gravitationala in actiune!
Zorbing-ul iti marturisesc sincer ca ma ingrozeste. Nu e teama, e… groaza. Nu cred ca as suporta sa fiu inchisa in mingea respectiva, indiferent de cat de aerisita si oxigenata ar fi.. 🙁 De rafting mi-ar fi doar teama, poate as trece peste… dar na. Nu zic ca nu mi-ar fi frica sa sar cu parasuta, dar in acel caz nu e o teama care m-ar face sa dau inapoi. Rafting-ul imi da o senzatie de disconfort, cel putin din exterior.
Am invatat ceva azi, cu ajutorul articolului tau: extremele mele s-ar manifesta in voie in mediul aerian 🙂 Se pare ca apa si… mingile nu ma prea incanta 🙂
Hmm … ai claustrofobie ? 😛 Mă bucur că ai învățat ceva 😀
Claustrofobie, mmm… nu stiu ce sa zic. Daca am, nu se manifesta intotdeauna si nu chiar atat de grav precum o reala fobie. Stiu insa ca nu suport spatiile inchise si adevarul este ca, uneori, am si unele reactii fiziologice adverse ;))
Articol tau imi aduce aminte de i intamplare petrecuta in urma cu ceva ani. Prietenul meu de atunci a venit intr-o zi la mine si mi-a spus sec: am facut bungee jumping. Eu m-am uitat mirata la el si l-am intrebat: dar ce ti-a venit? La care, raspunsul lui a venit la fel de sec: era gratis. 🙁 Nu, Misce, nici daca ma platesti nu as incerca sporturile astea extreme. Nu mai bine-mi vad eu de treaba mea, departe de orice sursa de pericol?
Si tot o chestie haioasa, imi povestea o colega mai in varsta(la vreo 55 de ani), dar care arata de 30, ca ar tenta-o o aventura gen raliul Dakar, asta ar face-o cea mai fericita fiinta de pe Pamant. M-am uitat putin surprinsa la ea si i-am raspus: raliul ala e o nimica toata pe langa aventura traita de mine pe blog, din fotoliu. Asta acum vreo 2 ani… 🙁 😛
*o intamplare
Crezi că dacă nu faci sporturi extreme și ”te ții” departe de orice sursă de pericol … acesta n-o să apară ? Adică să fim serioși, oricând poți păți un accident, îți cade o cărămidă în cap, vine cutremuru, tsunami etc. … așa că până la urmă, ce mai poți numi ”sigur” azi ?
Oricum, chiar sec prietenul ăla al tău, i-aș fi tras o palmă ca să-și revină, probabil. 🙂
Pt mine cel mai extrem a fost alpinismul. 😀 Si cu parasuta m-as arunca si eu, dar numai impreuna cu cineva, adica atasata de cineva. Chiar singura n-as avea curaj ca mi-e destul de frica de inaltime.
😀 Da, prima dată, din câte am înțeles, nu te lasă singur, vine instructorul sau cineva experimentat cu tine. 🙂