Istorii despre păr

Am observat că media absențelor unui blogger pe blogul propriu este cam de 2-3 zile, dup-aia începe să-i scadă considerabil traficul. :))) Cel puțin asta-i valabil la mine. Știu că-s o ingrată mică, îmi recunosc vina, dar am multe lucruri pe cap în ultima vreme – nimic de rău, numai de bine și activitățile firești, dar zic. ( apropo, am știut la test la conta ! 😀 ) Totuși, legându-mă de cap, revin, inspirată fiind de Diana, cu un articol despre unul din subiectele mele preferate: părul. :))

Extrapolez puțin astăzi și o să mă plâng și de coafeze ! Dar întâi să încep cu începutul, nu-i așa ? Veți citi, în rândurile ce urmează, istoria părului miscellaneousian. ( știu că pe voi, băieți, nu vă interesează, dar îmi face așa o mare plăcere să scriu despre asta, că nu mă pot abține – ca să compensez, pun și poze, bine ? 😀 )

Când eram mică mică, aveam părul creț inele. Mna și îmi tot creștea lung și frumos, buclat. Problema era că mamei mele și în special unchiului meu de la Sibiu, le plăcea să mă tortureze. Tortură = pieptănat. Iubeau să mă pieptene și să-mi desfacă toți cârlionții și să-mi și prindă părul în coadă, că deh, așa-i stă copilului bine. Asta până când, dragii mei, și o scriu cu strângere de inimă, tortura supremă s-a produs. M-au tuns scurt, ca pe un băiat !! Eram clasa a 2-a și arătam ca un băiat, dacă nu erau cerceii, sigur aș fi fost confundată cu un băiat mai efeminat. Serios, nu aveam voce de fată, păr scurt, cum am spus, față normală, nu prea feminină, corp plat privit din lateral ( fără sâni clar, și doar cu un pic de fund ).

  

Am suferit mult în perioada aia, pentru că mie îmi place părul lung și nu-l puteam avea, fiind obligată și dusă de mama să mă tund la ”Prichindelu”, un afurisit de coafor pentru copii. De fiecare dată eram tunsă la fel, fără nici un pic de milă. Cred că prin clasa a 4-a, m-am revoltat și i-am spus mamei că NU MAI VREAU SĂ MĂ TUND !!! A protestat, evident, dar, dacă țin bine minte, m-am plâns tatei și el a fost de-acord să-mi cresc părul. Și eu vroiam să-mi cresc părul, și părul ioc. Fiind ondulat, crește foarte greu. Apoi, totodată, mi s-a năzărit mie, copil prost, să-mi tai breton. No, breton a fost … Ați mai văzut breton ondulat ? Mda, ce pot să zic, am făcut atâtea alegeri proaste la viața mea … mă mir că nu mi-e rușine. :)) În fine, arătam oribil, dar pe-atunci probabil mă credeam zeiță. Ah, și păstrasem obiceiul pieptănatului părului, în majoritatea timpului, mai ales că mama mă tot întreba dacă ”m-am pieptănat astăzi”. Refuzam să mă mai duc la coafor, de frica porcăriei de aparat de ”ras”, așa că băgam singură foarfeca, atunci când simțeam nevoia. ( nu prea des )

Și vine banchetul din clasa a 8-a ( of, ce alternez timpurile verbale întruna ! )… mă duc și eu la un SALON, ca să fiu și eu cu moț. Evident, mă spăl pe cap, mă PIEPTĂN , aveam ditamai claia de păr în cap și hop țop pe scaun.
”No, ce freză vrei ?”
”Aaaa … nu știu. Poate un coc sau ceva ? Recomandați-mi dumneavoastră.”
”Eu aș spune să îți lași părul natural, creț. Văd că te-ai pieptănat, dar un lucru să ții minte de la mine: PĂRUL CREȚ NU SE PIAPTĂNĂ, pentru că se duc naibii toate buclele.” Cred că în acel moment i-am tras o căutătură mamei de m-aș fi îngrozit și eu de mine.

Și ce face coafeza ? Îmi pune spumă-n păr de mi se încrețește părul aproape instantaneu, sclipici, și îmi prinde bretonul ca un căcat, cu o clamă oribilă. Aveam o perdea de păr creț și imobil. Groaznic. M-am învățat minte la banchetul ăla să nu mă mai duc la coafeze pentru freze formidabile, că e degeaba. Și de-atunci nu m-am mai pieptănat. Nu vă arăt poze de aici, pentru că sunt prea oribile. 

În decursul liceului, în clasa a 9-a, chiar aveam un păr destul de lung și relativ frumos – relativ, pentru că nu mi-l îngrijeam cum trebuie, ba mi-l întindeam, ba nu mi-l uscam, tot felul.

  

Desigur că piticii mici pe creier nu dorm liniștiți aproape niciodată și deseori visează … tâmpenii. Astfel că mi s-a năzărit mie că vreau să mă tund, pentru că tunsoarea mea nu era corespunzătoare, nu tuns filat, nu în scări, nu nimic, dar nu scurt, ci așa, bob. Și ghiciți ce-am făcut ? Nu, n-am mai mers la coafor, Doamne feri. În seara aia … mi-am întins părul, l-am strâns la spate într-o coadă, și mi-am tăiat coada. :))))))))) Pur și simplu ! M-am spălat apoi pe cap și mare fericire mare, iată ce freză și-a tras fata. ( pe atunci făceam poze cu telefonul, de-aia ies așa de prost – dar aici chiar am surprins exact momentul de care vă zic, un fel de before and after, primele 2 poze ) Aveam o grămadă de freze mai mult sau mai puțin inspirate. Mi-am purtat părul în numeroase feluri, mi l-am mai tuns de vreo 2 ori, de zici că arătam ca Tina Turner – așa m-a nimerit într-o tură … of of.
 

 

 

Arătam ca un copil mai mult sau mai puțin handicapat, dar ce mai puteam face ? Mi-l mai întindeam uneori, atunci îmi plăcea cum arăta, dar nu putea nici să-l întind mereu, deci îl purtam și creț. În clasa a 10-a, la 16 ani, mi-am vopsit bretonul vișiniu – părul meu arăta foarte interesant. Am vrut eu musai să văd cum stă vișiniul pe părul meu. Concluzia ? Superb ! Mi-a plăcut foarte mult și mi-am promis că la 18 ani mă duc la ( alt ) salon ca să mă vopsească cineva profesionist.

Între 16-18 ani, părul meu nu a înregistrat o creștere drastică, pentru că simțeam nevoia să mai merg și la salon să-mi tundă cineva vârfurile așa cum trebuie și să îmi fileze părul, iar deși IMPLORAM să nu taie mult … vedeam acolo resturile lungi de la păr. CE AU COAFEZELE ASTEA ??? Toate, frate, umblă să-ți taie cât mai mult păr din cap ! Și nici nu o fac bine !! Totuși, după câteva ședințe, fata ( drăguță și amabilă, de altfel ) a înțeles că trebuie să-mi ia cât mai puțin din păr, ca să poată crește într-un ritm normal. La 18 ani, m-am dus să mă vopsească. Superb, superb, superb, îmi adoram părul, pur și simplu. 😀 Arăta genial și chiar îmi plăcea. A fost un moft, desigur, pentru că nu doream să continui cu vopsitul, ci doar să mă văd cu vișiniu în cap. Asta a fost cauza care a determinat, ca să zic așa, degradarea culorii în timp și transformarea culorii vișiniu în degradeuri de bruneto-roșcat-blondportocaliuauriu. Arăta și foarte tocit, iar nu mi-a plăcut.
 

 

La începutul facultății, mi-am dorit culoarea înapoi. Am luat o vopsea ce mi s-a părut mai apropiată de șatenul meu frumos și m-am vopsit singură. Rezultatul ? O frumoasă culoare castaniu închis, departe de șatenul meu original. :)) Cu toate astea, m-a încântat. Acum a început din nou să se decoloreze, dar îl las așa, pentru că de data asta are reflexii mai deosebite, parcă. Totodată îmi și îngrijesc părul cum trebuie, folosesc creme de păr și am mare grijă când îl usuc.

Placa de păr nu o mai folosesc, din când în când doar, mai utilizez ondulatorul, dar atât. Nici acum nu îmi pieptăn părul, decât atunci când mă pregătesc să-l întind cu peria, în rest, îl las creț, și e foarte bine așa. Încă nu am renunțat la breton, deși îmi doresc asta. Aștept să crească mai mult astfel încât să-l pot da peste cap treptat, și în final să-l integrez complet în păr. De tuns mă tund singură, am învățat ( din experiență ) cum să nu o fac haotic – și îmi tund, de obicei, doar vârfurile sau șuvițele care ies ciudat în lateral. Între timp, părul meu e mai lung acum, e foarte bogat și ondulat, miroase frumos, strălucește în mii de culori, mmmmm, îi prevăd un viitor strălucitor. :)) ( promit că mă pozez cu el cum e acum, ca să mă laud ! :)))) )

M-am întins mai mult decât trebuia, sorry, dar vroiam ceva special pentru ”comeback”. :)) Întâi să mă plâng de coafeze, care-s niște incompetente, zău așa, că n-am găsit una bună ( ba da, pe mine :)) ) și apoi să vă povestesc prin câte a trecut părul meu pe care-l ador, ador ! Acum spuneți-mi voi, fetelor, dacă sunteți mulțumite de coafezele care vă tund și dacă vă place părul vostru. 😀

0 comentarii

  1. Hehe, imi plac taaare mult buclele tale 🙂 Ai un par foarte frumos Misce si nu pastra prea multe resentimente din perioada copilariei, toti am fost mici si prostuti. Mie imi facea mama palmier cand eram la gradinita, pana i-am plans o zi intreaga ca ma doare capu’ din cauza asta :)) In rest, mi-l impletea spic si era atat de frumos cand il despleteam, de imi venea sa imi lipesc mainile pe cap. Am fost tunsa scurt si eu, cam tot prin clasa a doua :)) De atunci… pana anul trecut, am avut mereu par lung si foarte lung. Al meu e ondulat si stiu ca mi-as fi dorit sa fie mai cret, buclat, asa cum e al tau 🙂 Insa, se bucla doar in unele zile, cand avea el chef. Imi statea frumos cand il impleteam spic, era apoi foarte frumos buclat… Insa nu l-am mai suportat si, precum probabil ai observat, l-am tuns scurt. A fost o schimbare majora si nu, nu am plans :))
    Abia luna asta am dat peste o coafeza destul de buna, m-a tuns exact cum i-am zis/explicat. Daca imi imbunatatesc abilitatile de explicare, va fi super. In ultima luna am fost la ea de vreo 3 ori si am incercat variante diferite :)) Inca nu m-am decis.
    Mmm, sa stii ca si mie imi place parul lung… Insa eu, cel putin momentan, ma simt mult mai bine cu el scurt asa… Parca e mai in concordanta cu personalitatea mea, nu stiu.. 🙂
    p.s Ai un zambet tare frumos 🙂

  2. Daaa,iti sta super cu el asa in mii de reflexii si cret.Ce n-as da sa il am si eu cret.Eu mi-am gasit coafeza inca de la liceu, m-am tuns acum cateva zile stil frantuzesc, adica pe colt si putin mai lung in fata.Sunt tunsa destul de scurt asa ca nu il mai pot prinde.Si pe mine ma defineste tot parul mai scurtut asa.De ingrijit eu merg destul de des la un dermatolog.Nu ma spal decat cu sampon din farmacie si la o anumita perioada, nu asa cand am eu chef.E un intreg roman, mai ceva ca la tine :)).
    Oricum ai un par super, as vrea si eu sa il am cret.Vara prinde si al meu reflexii de la soare iar de placa nu are nevoie ca si asa este el foarte drept, si stiu ca nu face deloc bine la par.E foarte bine sa ai o persoana avizata care sa aiba grija de parul tau, un dermato sau o coafeza din asta care lucreaza la un salon mai de ”fite”.

    1. Ce figură ești 😀 Nu demult și eu foloseam șampoane felurite, dar de vreo câteva săptămâni, am luat și eu ceva din farmacie. Nu m-am dus încă la dermatolog, deși știu că trebuie să o fac … o ședință costă și deocamdată să zicem că nu îmi permit, sau că, în fine, nu e printre prioritățile mele. Dar frizura ta sună foarte interesant 😀

  3. Imi place de tine cel mai mult atunci cand il ai in culoarea naturala si ondulat, asa cum e el. Te stiu si cu parul foarte lung si cu el mai 3/4. Cel mai mult mi-a placut in 3/4. Punct.
    Pentru parul cu tendinte „cretzo-ondulatorii” recomand crema de par. Il mai imblanzeste si nu pare o masa imensa. Cei ce zic de parul lung si ondulat, cum ca le place, nici nu stiu ei ce greu e sa ai asa par. Vara mori de cald, dar macar il poti lasa sa se usuce singur. Iarna e greu sa il bagi sub vreo caciulitza chiar daca il faci coc strans.
    Oricum, nu se piaptana, asta e clar. Un pieptene cu 10, 5 sau 3 dinti si gata, atentie deosebita la ceafa, pentru ca se fac noduri.
    Am la teorii si sfaturi si situatii (cand dintr-un motiv necunoscut se incretzeste rau de tot sau tot din motiv necunoscut sta mai intins si mai pleostit, fara chef)…as scrie tratat de luat „paurul” de coarne.
    Ideea este insa una: un par frumos si ingrijit, mai ales la fete, este foarte important. Nu imi pot imagina fata frumoasa cu par murdar sau neingrijit (sau unghii).

  4. Ador culoarea ta de par, Misce, parca ti-am mai spus. Castaniu inchis mi se pare culoarea ideala…insa mi-e atat de tare sa ma vopsesc astfel… 🙁
    Momentan sunt foarte multumita atat de parul meu (cu toate ca l-as fi dorit ondulat natural) cat si de tunsoare si culoare. Totul e la superlativ. 😛 A, da, de curand mi-am gasit si o coafeza priceputa, doar ca ultima data, parca n-am mai reusit sa nimereasca frizura la fel de bine ca in trecut. Sa fi fost fost emotionata? :))

  5. Vai, da chiar ca a fost o istorie…nu cred ca am aflat despre parul cuiva mai mult decat de la tine. Faza e ca eu stiu o coafeza buna ( buna-buna ). Am gasit-o si eu cu greu, dupa cautari de vreo 30 de ani :))))) Interesata ?

  6. Doamne, ma omoara si pe mine alea la care le zic silabit „Un cen-ti-me-tru, va rog, nu mai mult ca vreau sa CREASCA!”. Dupa ce imi taie de 5 ori mai mult ma intreaba daca mi se pare ok. Pai ce sa mai zic? Mi-l mai pune cineva la loc? :((
    De vreo 2 ani mi-am gasit o tanti la care ma duc sa ma tunda, dar al meu cum e destul de lung (pana la jumatatea spatelui) mai il iau eu la puricat suvita cu suvita si cum gasesc un fir despicat am o placere enorma de a-l taia. :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *