Iată că mi-am îndeplinit o altă dorință pentru acest an, și anume să ajung în Olanda. 🙂 Am mai multe de scris despre vizita de 9 zile, dar o să le iau pe rând. Primul lucru care m-a izbit a fost, desigur, scufundarea mea naturală în peisaj. Să explic. Comparat cu media de înălțime din România, sunt o tipă înaltă, pe alocuri, foarte înaltă. Dacă port și tocuri, extrem de înaltă. Raportat și la femei, și la bărbați (deși la bărbați e un pic diferit).
Așa cum ”prea frumoasa” lui Eminescu era ”ca Fecioara între sfinți, și luna între stele”, eu sunt ca sperietoarea de ciori între spicurile de grâu, și femeia ciclop între zâne. Mă duc dincolo de stele, așa am fost toată viața mea, cea mai înaltă din curtea școlii, o pălugă, o Gulliveră față de colegele micuțe și plăpânde. Dar, în Olanda, dragii mei, în sfârșit nu m-am simțit ca o ciudățenie. Acest lucru mi s-a întâmplat și în Germania deopotrivă, hai să nu mint, dar m-am simțit mai puțin Gulliveră în Olanda, unde oamenii sunt înalți bine mersi și așa e ”normal”. M-am identificat așa de bine cu mediul, că am și fost luată drept olandeză de vreo două ori.
Cu toate că am trecut de mult peste complexul înălțimii (că au fost mulți ce și-au bătut joc de mine pe tema asta și nici noroc mult n-am avut în 24 de ani), și acum e doar … un fapt (ce pisici altceva să fie? it is what it is), a fost reconfortant ca după multă vreme să mă simt adecvată. Să nu simt că ies din normă, și cumva că aparțin unui ”standard”. Gullivera în Țara Gulliverilor. Am și scris odată o poezie pe tema asta, ioi, acum îmi amintesc.
Nu spun că a fi înalt nu are avantajele sale, de la ajuns la chestii de pe rafturi, la a impune oarecare autoritate când intri în cameră (e o iluzie psihologică asta, pare-mi-se, care poate fi ușor demontată dacă omul deschide gura și aberează, dar să zicem că nu scot mereu prostii prin ea, așa că rămâne). Și nici nu vreau să mă plâng la 1,80 că totuși nu îmi trebuie pantofi precomandați sau haine personalizate la croitorie, căci sunt și fete sportive care sunt mult mai înalte ca mine și se chinuie înzecit. Oricum, concluzia e că în Olanda nimeni n-are treabă cu nimeni și nimic, pe când aici … ocheadele se aruncă indiferent cum ești (urât, frumos, înalt, slab, lumea comentează și judecă imediat).
Nu are legătură cu înălțimea, dar vă mai zic de Olanda. Partea cu ”lumea n-are nici o treabă” mi-am lămurit-o când am trecut pe lângă nenumărate ferestre descoperite ale oamenilor. Cumva, casele / blocurile în Amsterdam sunt la stradă, și oamenii nu au perdele, așa că poți să vezi înăuntru, inclusiv la etaj, în alt apartament la etaj, pe strada de vizavi. Câteodată, au un desen care acoperă dormitorul, sau ceva opac, să aibă totuși intimitate, dar în rest …. NICI. O. TREABĂ. Mi s-a părut superamuzant, și deseori când mă holbam în casele oamenilor, aceștia îmi zâmbeau înapoi.
Tot legat de casele lor – apăi m-am îndrăgostit de frumusețea și delicatețea și simplitatea locuințelor lor. Sunt strâmte și ciudate, e drept, și au scări imediat cum deschizi ușa, înclinate la unghiuri dubioase, dar cumva, în bizareria lor, mi s-au părut interesante. Însă minunăția adevărată stă în grădinile și florile ce și le agață / le plantează / aranjează oriunde au un petic de spațiu: pe balcon, pe verandă, în fața casei, pe casă, în ghiveci, atârnate sau pe sol, verdeața e nelipsită, și e însoțită de colorituri bogate. Flori sunt și în ghivece pe unele canale, asemenea cum sunt și mii de biciclete… dar despre asta în alt articol.
Un singur prim sfat l-aș da tuturor care călătoresc în Amsterdam pe o perioadă mai mare de 2-3 zile: de la aeroport, luați trenul (5 euro bilet) către Amsterdam Centraal Station, ieșiți afară din gară și în față o să fie o casă gălbuie-albicioasă, unde scrie ”Bus, Tram, Metro” – de acolo vă puteți lua un 7 days pass cu 33 de euro, pe care-l puteți folosi la orice (mai puțin trenuri). Sunt oameni care folosesc o cartelă și o încarcă cu bani, dar ca turist, dacă vrei să te tot plimbi și să folosești mijloace de transport, poți să tot cărăbănești la bani pe cartela aia, căci fiecare mijloc de transport are prețuri diferite: 2 euro jumate, 1 euro nu știu cât … cartela asta de 33 euro e convenabilă că deja ai plătit pentru ea și poți călători cât vrei.
Vedeți, cred că de-asta mă întind așa în articole: că sunt așa de înaltă. :)) Mai povestim și altă dată despre Olanda, că mai am vreo 2-3 lucruri de scris. Voi ați fost? Cum vi s-a părut?
Mai draga, eu am fost Gullivera în țară uriașilor :)))) (te-am inspirat la titlu cumva :))))??? )
Si cum tu oi fi tu ciclopul (cum sa zici ma, ca ești ciclop??? ) între zâne așa sunt eu clopotica aia prăpădită (noroc că mă aud 😂) care tre sa se suie pe scaun să își ia cana din dulap (mă tot întreb dacă cine o pune pe ultimul raft, știe că e a mea și sta dimineață la colț și râde de chinul meu????!!!)
Ancusitu, ești un talent!
IANCA ești o minune 🙂 Doamne că am râs la cum te vezi tu normală în Olanda, când eu mă simțeam un pitic printre giganticii olandezi :)))
minunată țară, sper că te-ai bucurat de ea și de frumusețile lor 🙂
Eh, ești cu puțin mai înaltă decât mine, dar ca idee te înțeleg perfect. În sensul că până pe la 17-18 ani și eu am fost mereu „cea mai înaltă”, iar într-o vreme începuse să mi se deformeze și spatele, că nu stăteam dreaptă. Chiar dacă pe final de liceu nu mai era neapărat o problemă, căci au mai crescut și restul, știu că era frustrant cumva să fii mereu copilul înalt, mare, comparativ cu toți cei de vârsta ta. Iar părinții mei au fost tare inspirați și m-au dat și mai târziu cu un an la școală, ca să mă simt și intelectual mai matură. Perfect :)))
Ador căsuța asta: https://www.instagram.com/p/BIBU3Jtj6rR/?taken-by=ancaiordachescu
Eu sunt destul de nepăsătoare la ideile astea de proprietate personală, de „să ai și tu casa ta”, dar uneori câte-o căsuță boemă precum cea fotografiată de tine mă face să mă gândesc așa cu drag la cât de plăcut ar fi să ai așa un spațiu frumos, doar al tău 🙂
N-am ajuns prin Olanda, dar n-aș zice pas :)) 😀