În primul rând, se cuvine să spun ”La mulți ani, dragi femei, oriunde-ați fi!” 🙂 Sper să aveți o zi frumoasă și o primăvară pe măsură! Iar restul să urmeze tot așa … Acum… revenind. Nu vi se pare că ”zel” e un cuvânt interesant? 😀 Îmi va folosi azi ca să vă spun de ce o mai dau în bară uneori cu deciziile prompte și subite, cărora uneori nu le acord timp – despre care vă spuneam ieri.
Mi se întâmplă uneori, iar asta mă enervează de-mi scapără ochii și mi se fac jumeri, să spun DA prea repede, fără a analiza dacă chiar am timp, bani, sau pot. Cred că face parte din categoria ”people pleaser” câteodată, acel exces de zel, când dorința de a ajuta sau închipuirea din capul meu că o să fie ”Grozaaav” bate rațiunea de ”Măi copile, nu se poate!”. Și ce fac în asemenea cazuri? Exact, mă trag pe fuuuund! Așa frumos mă duc la vale pe fund, în timp ce oamenii stau în susul pârtiei și se-ntreabă … de ce promit ceva și apoi o iau la alunecata? Ehehei dragilor … cu disperare mă uit în sus, dar știu că e înspre binele meu.
Se întâmplă uneori să nu dau bir cu fugiții după ce am zis ”Da”, ci să mă chinui și să fac sacrificii să pot să mă țin de promisiune. Mi-e ciudă că uneori caut scuze și fac orice să nu se întâmple, așa, fără tragere de inimă, și până la urmă iese foarte bine. 🙂 E doar o chestie de impuls, oricum, să spun ”Da!”, poate și pentru că am zis prea mult ”Nu!” în alți ani și încerc să compensez. Mai trebuie să învățăm să spunem și nu, mai ales pentru noi, în primul rând, e necesar pentru sănătatea energiei noastre și resurselor de orice fel, până la urmă…Inclusiv pentru partea cu consimțământ pentru care se fac atâtea campanii – degeaba o fată zice da, dacă se răzgândește și spune ”nu”, băiatul trebuie să o ia ca atare.
Știu, însă, ce am de făcut: o să-mi pun fermoar la gură, iar când cineva îmi va propune ceva o să deschid fermoarul încet, și o să spun: ”Nu pot promite nimic, dar o să mă gândesc și revin cu un răspuns”. Nu mai trebuie să mă fac de rușine sau să dezamăgesc oamenii cu iluzii false, și din când în când … o să mai las să scape și câte o decizie rebelă, altfel n-aș mai fi eu și viața ar fi plictisitoare. 🙂
