Ziua bună, dragi cititori și răscititori, sper că vă e săptămâna frumoasă cum vi-e inima! 🙂 Și cum nu am mai scris de mult în secțiunea ”sustenabilitate”, azi transmit un pic despre Essen, și titlul de capitală verde europeană pe care l-a dobândit – mai degrabă ”preiau” și adaptez niște informații, pentru că nu am fost niciodată în Essen, dar mi se pare un exemplu clar pentru tot ce înseamnă orașe verzi …
Îmi pare rău că în politica românească nu este loc de măsuri relevante pentru ecologia urbană (iertați-mă dacă există și eu nu știu despre ele… însă dacă nu știu, îmi pare puțin probabil să le și văd întâmplându-se), așa că încerc să mă uit la alte orașe europene care sunt exemple…. poate poate. Cu toate că ar părea un lucru ”hipsteresc”, ”monden”, sau ”praf în ochi”, ecologia urbană nu există doar de dragul numelui – ea afectează în mod egal bunăstarea fizică și chiar psihică (spații verzi, spații libere, cu mai puțin aglomerări etc.) a locuitorilor săi. Din punctul meu de vedere, un oraș verde reprezintă un ideal de oraș în care merită să trăiești, și chiar să fii fericit.
Așa că unde lipsește, poate, o direcție națională, sau o strategie mai elaborată a sustenabilității urbane, eforturile cele mai eficiente, și cu impact cel mai mare, încep ”de jos”, adică din comunități, din orașe. Mi se pare cel mai de bun-simț și cu mai multe rezultate să începi o transformare chiar în orașul pe care îl conduci, unde ești autoritate locală, primar, și deci cetățean tu însuți. Așa că dacă alții pot … și VOR… noi de ce fras nu am putea? Mă rog. Eu tot visez la o Timișoara mai verde, dar nici nu fac grozav de multe în privința asta, recunosc. Dar să trec la subiect. 🙂
Titlul de ”Capitală Verde” (europeană) se oferă în fiecare an de către Comisia Europeană unui oraș din UE care demonstrează eforturi considerabile înspre a fi mai sustenabil, mai accesibil, și mai sănătos pentru cetățenii săi. Pentru 2017, acesta va fi Essen, un oraș din nordul Germaniei. Oraș industrial, dependent de cărbune, Essen a început să taie legăturile cu această industrie, și să se transforme treptat într-un oraș verde, investind în infrastructură ”verde”, spații verzi, și preocupându-se de reducerea emisiilor de CO2 din transportul autovehiculelor poluante, managementul deșeurilor, al apei reziduale, eficiența energetică, calitatea aerului, și, în general, adoptând un sistem de mediu integrat cu orașul.
Doar uitându-mă la prezentarea lor, îmi dau seama că pentru Essen, conceptul de ”Green City” nu e doar spirt în ochi. Îmi place mult tagline-ul cu ”Open space creates CITY SPACE”. Mai zic ei acolo ”20 years of nature school” și ”urban gardening”. Despre ce vorbim, deci? 🙂 Și dincolo de minunata prezentare, în spate stau niște puncte de acțiune, niște date, desigur. Implicarea cetățenilor pare și ea să fi jucat un rol foarte important în dezvoltarea sustenabilă a orașului – vă dați seama, oameni care ÎNȚELEG ce înseamnă asta, cetățeni activi, care nu stau doar în confortul mașinii lor, care reciclează… și așa mai departe. Mie mi se pare că e greu ca de la niște cetățeni neștiutori ca noi să vină asemenea inițiative, dar sunt sigură că o abordare ”top-down” e mult mai utilă.
Nu sunt genul care să fie pasivă, și să aștepte să-i cadă mură-n gură, dar dacă e vorba de o strategie la nivel de oraș, controlul calității aerului etc. unele lucruri nu pot fi lăsate pe seama locuitorilor. De fapt, e vorba, din nou, despre indiferență. 🙂 Că dacă ne-ar păsa cu adevărat, am putea face mult progres pentru sustenabilitatea orașelor în care trăim, și comunitățile acestora implicit. Pentru o viață mai sănătoasă, mai conectată cu natura… că și-așa suntem zăbreliți în beton și oțel, înconjurați de plastic și gunoi. 🙂 (știu că sună poate… ”brut”, dar e adevărul) În fine, felicitări orașului Essen, și fie ca tot mai multe să ia asemenea exemple! 🙂 Inclusiv noi!
