Cică azi e ziua Timișoarei. 🙂 No, dară, La mulți ani!! Sărbătorim 92 de ani de la instaurarea administrației românești în Banat, când au intrat armatele române, sub comanda generalului Economu, în orașul nostru. De câțiva ani, 3 august e dată oficială pentru ”Ziua Timișoarei”.
După cum știți, eu-s timișoreancă get-beget. Am ieșit pe lume acolo unde ies copiii normali ( AHAHAH, ce glumeți sunteți, nu PE-ACOLO ) în Timișoara, în maternitatea Bega. Am crescut și copilărit în Timișoara, cu excepția verilor, unde am crescut și copilărit la Sibiu, ani la rând. Deci, cam toată existența mea de până acum se învârte în jurul acestui oraș fain.
Cu toate acestea … hm! Țin minte că eram mică și mă plimbam cu doamna învățătoare sau cu mama, dacă nu mă înșeală memoria, prin fața Catedralei și eu eram foarte revoltată. ( imaginați-vă o Miscellaneous mică, creață și revoltată ) Sigur învățătoarea îmi spuse că sunt norocoasă pentru că m-am născut într-un oraș atât de frumos, numai că nu mai știu dacă ei i-am răspuns, sau m-am oțărât la mama. După mine, pe vremea aia, Timișoara era cel mai urât loc care putea exista, mă supărau țiganii și faptul că era murdar și oamenii mari erau mereu răi. Nu consideram că vai, Timișoara, ce e Timișoara și îmi făceam planuri (încă de-atunci!!!) cum să plec să vizitez alte locuri, că eu nu-mi găsesc sufletul aici. Vă dați seama ce gânduri filozofice la vârsta de 8-9 ani.
Timpul a trecut și la 19 ani ( ce număr oribil! ) privesc cu toleranță către fetița supărată pe Timișoara. Asta pentru că am învățat să apreciez locul în care mă aflu, că sunt într-adevăr norocoasă că locuiesc în Timișoara, un oraș dezvoltat, destul de pacifist, să-i apreciez ”pub-urile”, cartierele îndepărtate, tramvaiele, parcurile, clădirile cu arhitectură deosebită, ( gara încă nu mă fascinează ) zonele noi, zonele vechi, pulsul studențesc … aici e un amalgam de influențe, culturi, oameni. Timișoara e ”miscellaneous” și poate de-asta mă simt bine în ea: nici prea mică, nici prea mare, nici prea tânără, nici prea bătrână, nici prea corporatistă, nici prea veche, nici prea verde, nici prea murdară, nici prea caldă, nici prea rece, nici prea cuminte, nici prea agresivă. Și tot așa.
Îmi place că Timișoara nu-i atât de mare cât să-mi ia enorm de mult să ajung dintr-un loc în altul. Conexiunile de tramvai, firobuz etc. sunt atât de bine făcute că dacă le înveți, poți să fii șmecher și s-ajungi la timp când vrei, fără efort. Dar mă refer și la mersul pe jos … dacă bați Timișoara la picior, nu simți povară că trebuie să tot mergi, să tot mergi și nu mai ajungi, pentru că e relativ ușor și lunguț, dar nu foarte lung. Mai ales că descoperi locuri noi în locurile necunoscute ( asta-i o maximă de-aia, miscellaneousiană ). Nu știu cum să vă explic asta, poate odată o să mă duc prin acele ”locuri” și o să vă arăt.
În Timișoara tot timpul se-ntâmplă ceva. Ori sunt spectacole ( vezi Filarmonica, Opera, Teatrul German, Maghiar, Sârb etc. ) ori festivale ( vezi Plai ), și evenimente fel și fel. În Timișoara nu poți să stai locului, numai dacă vrei. Și cum eu sunt o persoană eminamente activă, ( cu excepțiile zilelor în care lenea, acest tip mai înalt ca mine, bine-făcut și inteligent nevoie mare, mă farmecă ) merg pe unde apuc, la ce apuc.
Mă deranjează, totuși, umflatul în pene al timișorenilor. ”Banatu-i fruncea” și de-astea, deși acum câțiva ani susțineam și eu același lucru. Dar m-am maturizat și eu. Nu, Timișoara nu e ”cel mai cel”, că nu i-a oferit nimeni distincția asta. Dar noi spunem asta pentru că TRĂIM aici, pentru că aici e viața noastră, nu de-alta. Ne simțim atât de legați de oraș că n-avem cum să nu ne lăudam cu Timișoara, cât e ea de frumoasă și oh, ce oameni minunați locuiesc în ea. Nu, în Timișoara nu locuiesc numai oameni minunați. Timișorenii sunt oameni normali, uneori incredibil de nepoliticoși, alteori ospitalieri nevoie mare. Ca românii. Și veți da aici peste numeroși olteni sau ardeleni, mai rar moldoveni, dar na, care îmbunătățesc sau ”strică” nivelul calității timișorenilor. Nu sunt ingrată cu orașul, pentru că îl iubesc și mi-e drag, dar nu mi se pare corect să arborăm niște merite care nu-s acolo. Am întâlnit oameni extraordinari și în alte părți, așa cum, de fapt, e peste tot. Timișoara nu e locul unde se-adună ”oamenii faini”, dar în Timișoara, ca peste tot, găsești ȘI oameni faini. E simplu.
Și mă mai enervează, după cum v-am zis, Gara de Nord ( un fel de pubelă a orașului, pubelă de oameni și de mizerie ) și faptul că pe Bega nu se investește așa cum s-ar trebui în vapoare turistice sau restaurant. Știu că trebuie făcut tot canalul navigabil, dar să-l facă odată!!!
În rest, ați înțeles, îmi place că stau în Timișoara, că în comparație cu alții cunosc orașul și știu locuri, că am ce face, dar asta nu înseamnă că eu din Timișoara nu plec. Îi voi fi mereu recunoscătoare orașului că este ca o poartă pentru mine, însă voi pleca. Dacă mă voi întoarce, e discutabil, dar Timișoara nu e buricul pământului și există și alte locuri și alte orașe care merită văzute și simțite. Și mă uit cu SIDERAȚIE la ce am scris acum 1 an, în 15 mai, când v-am povestit un pic despre Timișoara – comparați începutul acelui articol cu ce-am scris eu aici și să vedeți schimbare într-un an. 🙂 Partea I, Partea a II-a.
Sper sa ajung candva si in Timisoara 🙂 Mie cred ca imi place cum vorbiti voi timisorenii (accentul) 😀 :)) Mie mi se pare frumos ca lumea chiar scrie despre asta, va ,,sustineti” orasul oarecum.
(p.s offtopic, sper sa nu te superi, mi-am instalat azi tema ta, schimbat imaginea… caci tema pe care mi-am dorit-o initial mi-a dat multa bataie de cap, am rezolvat mai usor cu aceasta, o voi mai schimba curand 😛 :* )
Da….dar nu mai aveti echipa de fotbal in prima liga…..