Despre păduri

O mică povestioară – bunicii mei aveau o casă în Timișoara, undeva lângă o pădure care dădea spre ieșirea din oraș, o casă construită de străbunicul meu, și unde îmi petreceam veselă copilăria. Pădurea aceea era cumva un fel de magică (prin ochii mei de copilă) – îmi plăcea nespus să merg la plimbare cu câinele prin pădure, cu sora mea și bunicu’, să cutreierăm cărăruicile luminate sumar de un soare bun, ori în căutare de flori, ciuperci, mure, ori pur și simplu să respirăm aer curat.

Anii au trecut, bunicii mei nu mai sunt, casa aceea nu mai e a noastră, și terenul unde fusese pădurea a chelit în mare parte – acum e gol, și arată destul de urât, cred că vor să construiască ceva. Dar PĂDUREA, PĂDUREA, dragostea mea pentru pădure acolo s-a născut. Eu fiind și fricoasă de fel, am dezvoltat în același timp și o mică teamă pentru creaturi dubioase (gângănii, în principiu), care ar putea mișuna prin pădure, dar asta nu mă împiedică să iubesc și să apreciez pădurea. (din punct de vedere spiritual, dar și rațional, practic)

Și copacii, desigur, de la sine înțeles – dar pădurea! Pădurea e altceva. Pe lângă o viziune artistică sau romantică a oh, ce minunate sunt pădurile, abordarea pragmatică e că fără păduri, suntem lăsați în curul gol. Pe lângă că sunt sisteme uriașe de emitere a oxigenului, și deci datorăm mare parte din aerul ce-l respirăm lor, pădurile funcționează și ca absorbanți de dioxid de carbon, o componentă a gazelor de seră ce au condus la încălzirea globală. Pădurile țin de ”răcoare” și sunt și ca un ”scut” de umbră, dețin în ele ecosisteme întregi (nu doar copaci…) care contribuie la biodiversitatea faunei și florei, ajută la absorbția parțială a excesului de apă în cazul inundațiilor, stabilizează solul, sunt perdele de vânt etc. Și dacă aveți impresia că pădurile se taie doar pentru ”lemn de foc” sau scopuri comerciale (hârtie), există și alte motive: pentru agricultură (uneori nici nu se taie, ci se ARD… groaznic), minerit, drumuri și șosele…

“I think that I shall never see, A poem lovely as a Tree.” 

Nu vreau să vă recit dintr-un manual de biologie sau ceva, probabil că toți știm lucrurile astea. Ideea e că tot tăiem păduri și tăiem (la noi în țară aparent ilegal, și hoțește, dar nu noaptea, ca guvernul, ci chiar și în plină zi), peste tot în lume, nu doar ”pădurile NOASTRE”, iar replantările sunt mult mai puține decât rata de defrișare – copacii pur și simplu nu au capacitatea de a crește la fel de rapid pe cât se taie alții.

Citeam un articol în The New York Times care demonta, din perspectiva unui profesor de chimie de la Universitatea Yale, ideile pentru plantarea de copaci/păduri. Pot să înțeleg anumite aspecte menționate acolo, dar chiar și așa – lăsând la o parte oxigenul, dioxidul de carbon, încălzirea globală etc. nu se pot dosi așa ușor celelalte beneficii ale existenței pădurilor. Oamenii pesemne nu înțeleg cât de importante sunt pădurile pentru propria noastră existență egoistă – când o să pricepem oare, când n-o să mai avem deloc păduri, când o să căutăm un strop de liniște și n-o să-l mai avem, sau o să ardem ca focul? Ce mama naibii, de ce nu văd oamenii valoarea în conservarea naturii? Cât de rău trebuie să ajungem ca oamenii care abuză de tăierile astea și noi, consumatorii, care aprobăm silențios acest comportament, să ne deschidem ochii? 

Tot așa am dat peste un alt articol care descria o idee cu pădurile verticale/supraetajate. Da, ”nice try”, dar nu vor fi mai mult decât niște ghivece cu copaci. Reiterez motivele de mai sus pentru care pădurile sunt mai mult decât ”plămâni”, niște veverițe nu vor putea forfoti niciodată printre etajele unei corporații. În fine. Mă aprind mereu la subiectul ăsta că mă enervează de-a dreptul inconștiența celor care ne conduc, și celor care săvârșesc asemenea fapte, că sunt total iresponsabili cu privire nu la viitorul din 10 ani, ci viitorul de mâine-poimâine. Am înțeles că anul ăsta, guvernul vrea să dea 6,000 euro/hectar pentru români ca să-și împădurească terenurile. Drăguț, dar să se acționeze și din partea cealaltă, a tăierilor… nu doar a replantării. În rest, vă doresc să plantați cât mai mulți copaci și să aveți grijă de puținul verde pe care-l mai avem la dispoziție. Încerc și eu să fac la fel. 🙂 Un weekend fain!