Titlul e cam dramatic, recunosc, dar tot despre chiloții ”de babe” o să scriu azi. Să vă explic de ce, o să vedeți că nu-s așa dusă cum pare.
Pe vremea când eram eu în gimnaziu și chiar un pic liceu (acum ceva timp:) ), apăruse moda chiloților tanga la noi. Măăăi și toate fetele, bată-le cucu, numai cu dunga le vedeai la școală și ba chiar își băteau joc de cele care purtau ”chiloți de babe”. Adică oameni normali, ca mine. Nu purtam lenjerie de babe, să ne-nțelegem, din cea atârnătoare sau mai știu eu ce, erau chiloți normali pur și simplu.
Mna și așa rușine îmi era că cele mai cool și populare purtau chiloți moderni că am zis a dracu, trebuie să încerc și eu. Mi-am cumpărat, deci, o pereche de tăngălăi și cred că o zi a durat să-i port și apoi să nu-i mai scot din ungherul sertarului cu chiloți. M-am simțit inconfortabil toată ziua, mă simțeam goală, nu înțelegeam ce-i așa fain la asemenea ne-piese vestimentare. Mai că-mi venea mereu să mi-i scot din fund, deși acolo trebuia să stea. N-am spus o vorbă despre asta și am rămas să port pică pe fetele care puteau să poarte așa ceva, mă gândeam că am eu fundul prea mare de îmi era așa jenă. Oricum îl aveam, dar nu despre asta era vorba.
Mi-am amintit de acest stânjenitor moment acum câteva săptămâni când vorbeam cu o prietenă despre acest subiect. Vă dați seama că între timp am crescut, m-am maturizat și mai îmi pasă cât negru sub unghie dacă lumea poartă tanga ori banga. Dar faptul că m-am rușinat de mine în acei ani doar pentru că nu puteam să mă conformez cu restul fetelor mă revoltă acum un pic.
Adică să-mi fie rușine de ce? M-am săturat până la elasticul chiloților mei de standarde impuse de societate până și la cele mai banale lucruri. Auzi, dragă, să mă simt eu ultimul om că nu am o frunzuliță la locul sfânt. Extraordinar! De parcă îmi venea mintea mai repede la cap dacă aveam… vai și-amar. Îmi pare rău de mine, mi-aș da 2 palme dacă aș putea să mă întorc în trecut.
Vă dați seama că în ziua de azi continui să port chiloți normali, cu unele exceptii. Cui îi place, bine. Și după cum observați, nu îmi este rușine să vorbesc despre asta, și ce bine-mi pare! Nu dau confortul meu pe niște sfori cu care te mai și trage curentu la șale…
Decât tăngălăi, mai bine budigăi.
Hahaha :)))))
I feel you!
Poartă whatever makes you happy, cine încă judecă așa ceva clar n-a trecut de nivelul de generală (și când zic asta mă gândesc mai degrabă la primară decât la gimnaziu).
Merci, Oana, da, desigur că port what makes me comfortable, at least. 😀 Momentan nu mă mai judecă nimeni din punctul ăsta de vedere, dar mi-am amintit amuzată de perioada aia. 😀
Hai ca mi-a placut :)))
Mă bucur:D
Ai pus punctul pe ,,i”…de la chilotii! Sunt (in totalitate) de acord cu tine.
:)))))) ce figură eşti. Bine ai venit;)
Anca….. te ador :))