De toamnă

Toamna e doar o primăvară fără vise,
Cu frunzele înflorite mortifer,
În galben suferind de goliciune,
Şi cărămiziu diluat cu verde,
În tabloul umed al vremii.
Dar când plâng îngerii cu sânge !
Pârâie pământul de picurii grei,
Biciuitorii, aducătorii de amintire.
Toamna o simţi pe piele,
Îţi imprimă singură cuvintele
Durerii neşterse din ploaie.
Ce junghi nemilos te ucide
Fără să îţi străpungă carnea !

..asta aşa … pentru că n`am mai postat nimic literar în ultima vreme … ( sunt ocupată cu nişte concursuri, de fapt 😀 – si nu, nu sunt emo . cine ştie, cunoaşte. )

0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *