Cu șarm

Dragi cititori,
Nu v-am spus că vara aceasta am fost în Egipt! Trebuie musai să o fac și să vă arăt și poze 🙂 Cei care sunt cititori frecvenți (cam puțini, în ultima vreme, dat fiind că nu am mai scris de o sută de mii de ani) știu motivul, dar îl mai spun o dată: am fost la Congresul Internațional AIESEC, care s-a ținut în Sharm el-Sheikh, Egipt. Am reușit, cu ajutorul unor oameni extraordinari, să fac rost de bani și cu toate avertismentele lumii de a nu călători în Egipt, în 14 August am pus piciorul în Cairo.
Într-adevăr a fost un risc pentru rețeaua AIESEC să țină conferința acolo, cu 800 de tineri din întreaga lume, după ce au pregătit-o timp de 1 an de zile … însă Sharm el-Sheikh se anunța a fi cel mai sigur loc din Egipt. Am ajuns, așadar, pentru prima dată pe continent african 🙂 Țin aici să mulțumesc agenției SETA Travel și companiei TAROM că ne-au făcut rost de bilete faine și au dat discount de grup. Cine m-a însoțit a fost grupul format din câțiva din președinții altor locale din AIESEC România și 5 oameni din boardul național. (îi vedeți în poza cu ochelarii)

Am petrecut aproape 15 ore în aeroportul din Cairo, pentru că nu ne-a fost permis să ieșim în oraș și am murit de oboseală și plictiseală. Ajunsesem noaptea, însă ajunsesem în Egipt, nu Islanda, și era cald de mureai un pic. La un moment dat ne-au adus haine specific egiptene să le îmbrăcăm, ca să ne mai amuzăm. Vedeți poza. Eu am vorbit mult cu chelnerii din barul în care am stat, că erau superamabili, iar eu supercurioasă. Așa am dat prima dată ochi cu ospitalitatea egipteană. Am învățat să spun mulțumesc – shukran și nu, mulțumesc – la, shukran (la=nu) și să salut – salam alaikum, sau simplu ”salam”, ceva de genul. Stăteam afară din bar și mă amuzam de mașinile care cărau bagajele deasupra și păreau din anii 80. Și repet, era foarte foarte cald afară. La un moment dat ne-au adus din partea casei ceva dulce – nu mai țin minte cum se numește, dar gestul a fost drăguț și prăjitura era tare bună 🙂

În cele din urmă ne-am îmbarcat spre Sharm el-Sheikh, un zbor de aproape o oră jumătate. Am zburat peste foarte mult deșert – nici dacă erau teroriști în Cairo n-aveau cum să treacă de deșertul ăla :))) Sincer. 😛 Am ajuns și iată că ceea ce mă așteptam să fie o stațiune luxoasă, s-a dovedit a fi nu așa luxoasă și plină de patroni ruși. Am găsit foarte multe plăcuțe cu inscripționări doar în rusă, și un loc destul de părăsit. Am aflat mai târziu că din cauza crizei din 2008, turismul a scăzut mult în zonă, apoi au venit rușii să cumpere, și totuși încă nu s-a reabilitat stațiunea așa cum trebuie. Oricum, erau oameni, nu vă imaginați că era pustiu, doar că era mai gol decât mă așteptam să fie (era luna August).
Conferința începea în 16 August, iar în 14-15 trebuia să avem study-tour, să facem snorkelling, să vizităm o insulă din Marea Roșie. Știți cum e, pasărea mălai visează – așa am visat și eu, pentru că din păcate study tour-ul ni s-a anulat din cauza unui anunț de ultimă oră pentru ”curfew” și a evenimentelor ce se petreceau în Cairo. Așa că primele 2 zile le-am petrecut la hostel, ca apoi abia să ajungem la hotelul unde trebuia să fim cazați. Noi am mers la plajă bineînțeles și vreau să vă spun cu mâna pe inimă că așa o apă frumoasă și o lene la soare n-am mai avut niciodată. Am și învățat să înot, că apa era sărată și peștii se vedeau prin claritatea albastrului, foarte foarte frumos 😀 (da, da, nu știu să înot:P)

În 16 august a fost Day 0, ne-am adunat la Hotelul Savoy, în Island View Resort și am avut câteva momente în plenară dedicată revoluției din Egipt și a însemnătății aflării noastre acolo. Am rămas impresionată pentru că mi-am amintit de anii 89 de la noi – nu că i-aș fi trăit, dar cumva senzația aceea că it happened before. Vorbind cu egiptenii, am aflat multe lucruri pe care nu le voi descrie aici, ca să nu stârnesc polemici despre puterile lumii sau America. 🙂 Însă atât să știți, că egiptenii nu sunt oameni violenți și că mult ce ați văzut la TV sau ați citit în presă, nu e adevărat.

În aceeași seară în 16 urma să avem un mare eveniment deschis publicului și anume Global Village sau 124 de standuri ale țărilor membre AIESEC, fiecare reprezentându-și cultura cât mai bine posibil. Eu am purtat cu mândrie tricolorul pe tricou (toți din AIESEC România am avut așa tricouri) și din cauza unor conflicte cu oamenii din hotel, mă enervasem și nu am stat la standul românesc, însă ca să nu pierd seara, am zis că măcar să trec pe la celelalte. Așa că am apucat să îmi iau un poster cu Peru, să gust o oribilișenie de la Australieni – vegemite, nici nu știu să traduc – sau sos superiute din Mexic, printre altele.
(mă enervasem pentru că mi-au pierdut bagajele și am stat 2 ore să aștept… și așa am învățat că timpul, în Egipt, este cu totul diferit decât în România – mi le găsiseră, până la urmă)

Seara a fost reușită, pentru că am încheiat-o cu dansurile tradiționale AIESEC și cântece ale oamenilor talentați din organizație care au urcat pe scenă și au cântat sau au executat dansuri din cultura lor.
Când m-am întors la hotel, parcă încă nu îmi venea să cred. Eram în Egipt, la câțiva metri de mare (hotelul nostru avea ieșire la mare), cu alți 700 de tineri din întreaga lume, reuniți sub scopul de a deveni noi înșine oameni mai buni și de a crea impact pozitiv în lume. Am stat în cameră cu o fată din Costa Rica (Carito) și una din Taiwan și în acea seară, Carito m-a chemat cu o parte din delegația ei să mâncăm ceva în oraș, căci nu primiserăm nimic de mâncare în ziua aceea. Inițial n-am vrut, știți, spiritul meu anti-social a fost primul. DAR m-am gândit mai apoi DE CE NU? Ei bine, dragilor, sugestia mea e să nu fiți anti-sociali! :)) M-am distrat în acea seară de minune, am râs și m-am conectat cu acești oameni în mai puțin de o oră! Astfel că pe parcursul a celor 2 săptămâni ne-am împrietenit și acum știu că oricând vreau să merg în Costa Rica o să am la cine să apelez cu drag – Carito, Roberto și Chema 🙂 Niște oameni tare simpatici!

Încerc să scurtez, dar îmi e tare greu 🙂 Pentru cele 2 săptămâni efective nu vreau să vă împui capul cu detalii despre AIESEC, că nu e scopul (deocamdată :))) ). Am avut multe sesiuni, lansări de parteneriate, sau pur și simplu prezentări/sesiuni ale partenerilor globali, am avut Youth to Business Forum, petreceri tematice ale regiunilor cam în fiecare seară, Egyptian Night, Awards Gala și multe altele – și cam în fiecare zi vedeam fețe noi sau mai recunoșteam 1-2 vechi. Foartă multă diversitate!
Când totul s-a terminat, noi am mai stat 2 zile în plus, că așa erau biletele. (tot la un hostel – Amar Sina îi spunea) Am mers la plajă jumătate din zi apoi ne-am dus la piscina hostelului și ne-am jucat volei sau alte stupizenii amuzante. A doua zi abia am mers prin Sharm el-Sheikh să cumpărăm ceva suveniruri și am mers … și am mers …. DOAMNE cât am mers!

Ca să înțelegeți, Sharm el-Sheikh nu este un oraș compact. Are foarte multe străzi lungi și multe hoteluri sau rezidențe din astea de vară și până să ajungi la un market sau ceva, poți să îți iei adio de la viață :)) Asta dacă nu iei taxiul și noi nu am vrut să luăm taxiul pentru că ne fraiereau taximetriștii la bani, ei nu au taximetru. Și afară era cumplit de cald, vă imaginați, a fost o plăcere. Bine, oricum ne-am distrat, că asta e important, să fii cu un grup, dacă mergi la drum și am reușit să luăm magneți de frigider și alte lucruri mărunte, după buget. Singurul ”lux”, să-i zicem așa, pe care mi l-am permis, a fost o esență de lotus ca parfum, pe care am dat 50 lire egiptene (cam 25 lei). Cică femeile egiptene se dădeau cu esență de lotus când se căsătoreau 🙂 Miroase foarte frumos și îl folosesc cu chibzuință, să nu se termine! :))
Sincer, vă recomand din toată inima să mergeți în Egipt. Știu că am zis că e cald, dar nu! Eu sunt sensibilă la căldură și chiar am supraviețuit, dacă ești suficient de înțelept și porți pălărie sau ceva, chiar te obișnuiești. Plus că e o adevărată plăcere să ieși din casă cu părul ud și să se usuce în 5 minute de la soare. M-am bronzat de numa 🙂
Așa … egiptenii sunt foarte ospitalieri, v-am zis, și dornici să ajute mereu:) Și da, puteți negocia. Nu mă laud cu abilitățile mele, dar am reușit să cumpăr o bluză la un preț mai mic :)) Ideea e să te prefaci neinteresat sau să ai ajutoare egiptene:D Sau să zici că e prea scump. Și trebuie să aveți răbdare cu întârzierile, timpul e egiptean acolo …. 10 minute pot ajunge chiar și 30 🙂 Să fumați neapărat ”sișa” cu aromă de pepene, e tare bun 😀
Nu am ajuns să vizitez piramide sau alte lucruri, din cauza securității, v-am zis, dar ce am apucat să văd din Egipt, mi-a plăcut, cu tot cu mizerii pe străzi și mașini ciudate. Eu oricum am mers din alte motive acolo și ca experiență personală a fost grozav – m-a pus să mă gândesc la multe lucruri atât despre organizație, cât și ca om, și să le dau mai departe. Am fost onorată să reprezint AIESEC Timișoara în Egipt. Ideea în sine de 800 de tineri reuniți care vor același lucru, dar o fac în felurile lor, e minunată și sunt recunoscătoare că am putut fi acolo 🙂 Cu siguranță mă voi întoarce în Egipt ca turist și mai multă siguranță îmi voi aminti cu drag de primul meu Congres Internațional AIESEC.
Aveți mai jos și alte poze. 🙂