Comoara

Îmi plăcea să ne zdrobim trupurile

în valurile calde, primitoare,

iar noi, zâmbind de-atâta vis,

să ne unim cu marea.

*

Ne dogorea focul tremurător

al degetelor noastre flămânde,

turnate-n sidef de-un clar de lună.

*

Ne clădeam în creneluri de nisip,

şi ne năruiam mai apoi, doar pentru că

ne plăcea să ne construim din nou.

*

Iar marea păstra, în pântecul ei tăinuit,

ca într-o besactea luminoasă,

iubirea noastră eternă.

….. asta pentru că n`am mai postat poezii de mult timp .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.