Celebră … in my dreams !

Reflectoarele, vă rog, Astă seară sunt faimoasă !! De ce ? Pentru că sunt o scriitoare-cântăreață-femeie-de-afaceri-actriță incredibil de plină de succes și iubită de toată lumea ! :)) Acolo la scriitoare puteți include și ”blogger-iță”. Știu, știu, în ultima vreme parcă dau semne de dileală, dar nu, încă nu !! :))

Întrebase Nice într-un articol al său dacă ne-ar fi plăcut să fim celebri sau, dimpotrivă, anonimi. Iar celebra de mine, hop țop, a sărit să-i răspundă complex și detaliat aici, că așa-i în … blogging.

Așadar iată-mă, coborând din Nissan-ul meu gri lucios argintat, cu geaca neagră de piele descheiată lejer și cu ochelarii de soare cool, părul ondulat în vânt … Nici nu ies bine din mașină că mă asaltează paparazii, muri-ar înecați cu smocuri de pisică. Noroc că sar gărzile de corp, ce naiba. Nu mă feresc de fotografi, ba chiar le zâmbesc și le fac cu mâna, dar mi-e teamă să nu mă jupoaie sau așa ceva. Aaa unde mă duc ? Păi tocmai mi-am lansat ăăăăă o nouă carte. Lumea nebună deja așteaptă, urale cât casa, iuhuuu, Ancaaaa ! Semnez câteva autografe, fac alte poze cu fanii, îmi dau ochelarii jos de pe nas, mă mai strâmb, zâmbesc tâmp, pun coarne, ca să iasă pozele bine, nu de-alta.

Librăria e aranjată foarte drăguț, îmi place, zău. Tipa care s-a ocupat de organizarea evenimentelor vine la mine foarte emoționată, eu îi pun mâna pe umăr și îi spun să sa calmeze, că n-o să-i tai capul dacă n-am cafeaua cu lapte pe masă și că îmi place cum e aranjată sala. Se mai liniștește și eu dau să mă aranjez, îmi pun geanta pe un scaun acolo, îmi dau jos geaca de piele, dar păstrez ochelarii de soare pe cap – păi sunt cool sau nu ? Salut publicul și lumea care e acolo și aștept să se facă introducerile. Mă bucur că am ajuns la timp, căci urăsc să întârziu, iar faptul că sunt o celebritate nu-mi oferă o scuză pentru asta. Mi se dă cuvântul … iar eu, fără pic de emoții, că deja sunt obișnuită, povestesc despre ce e vorba în carte ( nu știu să vă zic acum, dar peste câțiva ani, promit că vă spun ), motivul pentru care am scris-o și îi dezamăgesc puțin când afirm că dacă îmi vor cumpăra cartea doar pentru că am scris-o eu, nu vor înțelege nimic. ”O carte o cumperi dacă crezi că merită povestea, nu persoana care a scris-o”, închei apoteotic. Totuși, nimeni nu mă privește urât și aplauze, aplauze. Apoi mi se pun câteva întrebări, multe chiar și nelalocul lor, privind viața mea personală, dar răspund tăios și scurt la ele. După asta, mă așez frumos pe scaun și încep să dau autografe pe cărți. Sunt relativ mirată de diversitatea persoanelor prezente: multe femei, de toate vârstele, dar și bărbați. Neah, nu reușesc să mă cucerească, pentru că inima mea deja aparține baschetbalistului meu preferat, cu care urmează să mă întâlnesc diseară. Dar e plăcut să știi că îi intimidezi.

Programul meu în continuare ? Diseară, v-am spus, cinez cu iubitul meu și apoi mergem împreună la premierea ultimului film în care joc. Cică-s nominalizată la Globurile de Aur … eh, vom vedea. Mâine mă duc să plantez copaci ( activitatea mea preferată încă de când eram tânără ) și o să zbor până în Bangladesh, unde o să petrec vreo 2 luni la un centru de copii. Îmi iau o mică pauză și mi-l iau și pe al meu cu mine, că și-a exprimat dorința de a petrece experiența asta împreună cu mine. Vrea să învețe și el ce fac eu. Secret: știe deja și se descurcă de minune, dar șșșș, lui nu-i spuneți asta !!

Revenind, acum, cu picioarele pe pământ. :))) Cred că observați că nu o țin în anonimat, n-am niciun motiv pentru a face asta. Că nu vă spun eu tot, e altceva, dar anonimă nu-s. Nici n-aș putea să fiu, cred. Celebritatea, însă, e dificilă. Depinde, însă, și cum știi să o păstrezi. Dacă aș fi celebră, cel mai greu mi-ar fi, bănuiesc, cu viața personală, n-aș vrea să-mi implic familia în asalturi nebunilor care n-au altceva de făcut decât să-ți surprindă viața în mii și mii de fotografii inoportune. Normal că mi-ar fi plăcut să cânt sau să joc în filme, aș fi făcut-o cu mult profesionalism și plăcere. N-a fost să fie, așa că varianta asta cade. Mai am o șansă, poate, cu afacerile, scriitura, blog-ul sau voluntariatul. Nu este, însă, un deziderat principal în viața mea. Dacă se va întâmpla … bine. Dacă nu … bine. Oricum, dacă aș fi celebră, implicit influențator de opinii, aș încerca să promovez ca și până acum, numai lucrurile bune, prin imaginea creată aș împinge oamenii să mă ia drept exemplu. Și m-aș bucura și de bănuți, de ce să fiu ipocrită. 🙂 Aș călători peste tot … Cam așa stă treaba cu celebritatea la mine.

Voi ?

P.S. Și o melodie potrivită, cum altfel ?