Cărți la puricat

De la Dragoș, o leapșă interesantă cu cărți. 🙂

1. Numiți cinci titluri de cărți capodopere din literatura romana sau universală.
Aoleo … sper să nu fiu interpretată ca și clișeică, dar Crimă și pedeapsă de Dostoievski eu zic că e una din ele.
E foarte dificil să numesc cărți din literatura universală care sunt capodopere din mai multe motive: unul e că n-am citit eu destule … și al doilea că nu aș vrea să umbresc pe nimeni, sunt mulți autori care merită menționați, capodopere fiind un cuvânt destul de ”apăsător”, parcă nu prea poți alege orice. Deci zic pas la literatura universală, dar în cea română … ah, adevărul e că nu am citit foarte multe cărți de autori români, pentru că nu m-au atras. Aproape nimic din ce ni s-a dat la școală n-am citit. Cu o ușoară ezitare, totuși, o pun pe Enigma Otiliei în rândul celor 5, ca făcând parte din literatura română. Mi s-a părut un roman foarte bun, mi-a făcut plăcere să-l citesc, chiar dacă e voluminos, n-a contat voluminozitatea, ceea ce, zic eu, e un pas pentru descoperirea unei capodopere – să nu ai niciodată impresia de ”oh, cât mai am de citit”.

2. Dintre o carte scrisă de un autor român și una scrisă de un autor străin pe care o alegeți? Presupunerea este că dacă o citiți pe una nu mai puteți s-o citiți și pe cealaltă.
Cam irelevant. Depinde de autor. Dacă românul e Sadoveanu și străinul e John Fowles, cred că vă dați seama că nu mai stau pe gânduri, nu ? Dar dacă străinul e Nietzsche și cel român Camil Petrescu, desigur că nu joc cumpăna.

3. Ce apreciați la o carte: povestea sau emoția?
Dau același răspuns: O poveste nu mă poate impresiona dacă nu-mi trezește emoții.

4. Literatura modernă și contemporană este mai valoroasă decât cea antică?
Mi se pare că cele două nu sunt comparabile. Literatura antică e valoroasă în felul ei, cea modernă și contemporană în alt fel. Sunt vremuri diferite. E ca și când ne-am întreba dacă noi suntem mai valoroși decât … grecii antici, să zicem.

5. Orientarea politică a autorului influențează valoarea unei cărți ?
Dacă e o carte politică, evident. Dacă e cu subiect de dragoste ori aventuri, slabe șanse. Pe mine oricum nu mă interesează.

6. Pe care scriitor îl considerați mai valoros: Ștefan Agopian sau Mircea Cărtărescu?
Nu am auzit de Ștefan Agopian, ( să-mi fie rușine .. sau nu ) așa că nu pot compara două elemente dintre care unul nu-l cunosc.

7. Considerați că trebuie să faceți eforturi pentru citirea unei cărți bine cotate sau o părăsiți? În acest din urmă caz, regretați că ați pierdut ceva?
Ciudate întrebări. De ce să fac eforturi în citirea unei cărți bine cotate ? Poate dacă e bine cotată și nu-mi place, atunci da, ca să pot spune că am citit-o până la capăt și pot să-mi exprim un punct de vedere. Dar dacă îmi place o carte bine cotată, de ce să fac eforturi ?
N-am ce să regret, căci termin tot ce încep.

8. Credeți că o carte poate avea efect terapeutic ?
Categoric. De multe ori mi s-a întâmplat să vreau să citesc ceva care să mă relaxeze sau să mă amuze, să-mi destindă creierul, și am avut mereu de unde alege.

9. Apreciați valoarea unei cărți pe baza gustului personal sau a recomandărilor criticilor ori a prietenilor?
Strict gustul personal. Când îmi recomandă cineva o carte, o citesc ( dacă apuc, dacă o am etc. ) și o judec prin filtrul propriu, nu-mi pasă dacă acelui cineva i-a plăcut cartea. N-o să-i împrumut plăcerea doar ca să-i fac pe gust. La mine e simplu: îmi place, îmi trezește emoții, mă face să reflectez, să mă introspectez, să râd … ori ba.

10. V-ați întâlnit cu situația în care să vă placă opera unui scriitor, dar să nu vă placă autorul?
Hmmm … adevărul este că nu mă prea interesez de viața scriitorilor, mi se pare că ea contează mai puțin. Dar cred că în cazul lui G. Călinescu am experimentat asta, am zis mai sus că mi-a plăcut Enigma, și totuși, am citit ori am auzit ( nu mai țin minte, sincer ) câteva afirmații jignitoare la adresa femeilor – și cum nu-mi plac misoginii … repet, însă, nu mai țin minte exact.

11. Dacă ați văzut o ecranizare a unui roman, mai citiți și cartea?
Foarte relativă treaba aici. De obicei clar dacă citesc un roman, văd și filmul, mi se pare că așa are sens. Dar invers … nu prea. Numai dacă aș auzi comentarii excelente despre carte, iar filmul ar fi sub orice critică, în sensul că nu a respectat firul narativ al textului, poate m-ar tenta în cazul ăsta.

12. Credeți că un scriitor poate să creeze o operă valoroasă dacă nu este patriot?
Da, nu prea văd vreo legătură. Înlocuiți patriot cu orice adjectiv și veți vedea că nu are nicio legătură. Ba nu, am găsit un adjectiv care merge: pasionat. Un scriitor care nu pune pasiune, nu poate crea o operă valoroasă.

13. Dacă ar fi să realizați un clasament valoric al literaturilor lumii (engleză, franceză, italiană, spaniolă, japoneză etc.), de la 1 la 10, pe ce loc ați poziționa literatura română?
Nu printre locuri fruntașe, în niciun caz. Bine, poate că n-am citit eu prea multe cărți românești, recunosc, dar tot nu aș poziționa literatura română în top 3, poate în top 10 da, pe locul 7 sau 8.

Leapșa merge laaaa … hm, Milogi. 🙂 Cam scorțoasă astăzi, hm ? 😀 Vremea-i de vină !!

10 comentarii

  1. Iui, Enigma Otiliei nu am reusit sa o termin nici in ziua de azi… Rusine mie. Am observat ca aici, de obicei, se imparte lumea in doua, sunt cei carora le-a placut si cei carora nu, hihi :))
    Mi-a placut cum ai raspuns la 12. 🙂

      1. Vai da, de doua ori chiar, in clasa a XI-a si apoi, in clasa a XII-a. Am citit mai mult de jumatate, a doua oara am citit mai mult decat prima data, insa… phiu. Poate ar fi trebuit ca a doua oara sa continui de unde am lasat-o, dar ma gandeam sa o citesc cu atentie, trecuse deja un an totusi…

  2. Da, asa cum banuiam, raspunsuri concrete, clare, ca nu degeaba scrie acolo sus „Welcome to the Machine”.

    La prima intrebare puteai sa raspunzi cum vrei, 5 carti pe care le consideri tu capodopere, din punctul tau de vedere, ca doar nu facem aici un concurs de critica.

    Daca n-ai auzit de Stefan Agopian….ce parere ai doar de Cartarescu?

    De Calinescu n-am auzit sa fi fost misogin. O fi zis câte ceva la vreo petrecere, in gluma, la bautura, si o fi fost pe-acolo vreun scriitor sau ziarist zelos care imediat a notat.

    1. Scuză-mă, Dragoș, că răspund atât de târziu. 🙂

      Legat de prima întrebare: eu nu împart cărțile în capodopere, ci în cărți care mi-au plăcut foarte mult și cărți care mi-au plăcut. De accea cerința mi s-a părut pretențioasă. 🙂

      Cărtărescu … hm, puțin ciudat, l-am văzut odată la un interviu. Era foarte timid, parcă, deși culmea, e un om în toată firea. Am citit câteva poezii ale lui, unele îmi plac, altele nu – face parte din curentul ăsta postmodernist căruia parcă îi lipsește fix … lirismul. Nu îl iubesc, dar nici nu-l displac.

      Înseamnă că nu era Călinescu, ci altcineva. :)))))) O să mă documentez, soră-mea știe, că împreună cu ea eram atunci ..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *