Nu pot să vă las fără obișnuita excursie o dată la două săptămâni, dar, șmecherilor, eu sunt și mai șmecheră decât voi, pentru că v-am tot promis Bali, însă HAH, nu aș putea să fiu atât de previzibilă, deci nu azi Bali, ciiiiiii, tobele, vă rog, ceva scurt, frumos și hm, scorțos, total neobișnuit pentru voi aici pe blog, dar sunt eu Miscellaneous sau ce mama naibii ? ( ce frază lungă ! ) … Parcul Național al Canionului Bryce, din statul american Utah.
Poate că nu toți aveți ”fantezii” cu canioanele, însă mie mi-ar plăcea să le văd, măcar de dragul de a admira sculpturile naturii. Și am găsit canionul acesta american ce mi s-a părut mai remarcabil, nu e unicul, o să mai fie și altele, dar rapid, rapid !
Numele acestei minuni geologice e dat de primul mormon care s-a stabilit acolo împreună cu soția sa, Ebenezer Bryce ( era scoțian la origine ). Hmmm ce să vă mai spun, o să vedeți și în poze câte formațiuni ciudate, dar interesante s-au format în timp în acest ”amfiteatru” pietros, datorită eroziunii provocate de vânt și cursuri de apă ( proces continuu, de altfel ). Se pare că s-au găsit petroglife ale unor civilizații, sau oricum, ale unor comunități care au trăit acolo cam 10 000 de ani în urmă. Nu se știe prea multe despre ei, să-mi confirme cineva dacă deține această informație, vă rog. 🙂 Încă ceva și trec la poze: am înțeles că noaptea iubitorii de stele pot avea parte de un cer foarte clar și întunecat, datorită vizibilității crescute, nu e afectată zona de poluarea luminoasă. Există drumeții pe care le poți parcurge pe jos sau călare, și pante de ski, mi se pare. Iată Canionul Bryce, nu atât de cunoscut și apreciat ca Marele Canion, însă l-am ales tocmai din acest motiv:
Surse: xiongdudu.com, mikkelgrabowksi.com, , http://roadtrippin247.blogspot.com, Nasa, Astronomy Picture of the Day.
beautiful
Sarumana, mama. Desteapta fata aveti.
Eheee, fain loc pentru o plimbare. Numai sa am apa si mancare destula. Si cafea. Nimic nu merge in viata asta fara cafea :). Mersi de calatorie.
Hehe, foarte frumos, într-adevăr! Unele poze mă duc cu gandul la un peisaj de pe Marte, mă refer la cele în care apar roci şi sol de culoare roşie 🙂 !
Cu mare placere 😀
Am ramas fara cuvinte. E teribil de frumos 🙂 Si cand vad oamenii asa micuti comparativ cu stancile rosiatice.. ma cuprinde un sentiment… Nu pot sa il descriu.
Este uimitoare natura 🙂
Exact acelasi sentiment il am si eu ;))
M-ai nimerit, eu am fantezii cu canioanele. 😀 😛 🙂 Si cu defileele, lacurile, canalele, insulele exotice, golfurile, plajele coraligene…cu tot ce natura a creat mai bizar, mai spectaculos, fascinant, uluitor. E si asta deosebit, dar marea mea pasiune ramane Grand Canyon.
Ce tari sunt stancile alea ce zici ca se saruta. 😛 Felicitari pentru alegere, inca un articol de vis. 🙂
Multumesc, multumesc 😀
Nu credeam ca ai fantezii SI cu canioanele 😛
e ciudata tare…
Ce anume e ciudata ? 😛
zona aia, privelistea fotografiata!
da… minunat
…cat de bine a imortalizat subiectul …..extraordinare poze!
Merci frumos 🙂
Pe gustul meu. 😀
Ma bucur, Diana 😀
Frumoase pozele, dar pe mine nu ma incita chiar asa de tare sa ma duc sa vizitez…niste pietroaie…:D
Poate ti-ai schimba impresia daca ai fi cu adevarat acolo 😀