Bărbatul și femeia perfectă

Se făcea că bărbații, dragii de ei, au descoperit rețeta perfectă prin care să creeze femeia perfectă. Robot, desigur, dar perfectă. Adică una care poate fi programată să arate pe placul bărbatului, frumoasă, cu nas mic, cu ochi mari, mici, cu fund mare, mediu, sâni bombați, moi etc. înțelegeți voi. În plus, erau și reproductibile, însă doar în momentul în care vroiau masculii. V-am zis, perfecte. 😛 Bărbații n-au vrut să împartă secretul și cu femeile, astfel că bietele s-au refugiat pe Venus, s-au dus toate cu o navă spațială. Iar acum să vedem cum arată viața unui bărbat care are o astfel de femeie robot alături.

Evident, ”sex la viteză cu Fernando” ( vorba unui coleg :)) ) toată ziua și noaptea, la comanda bărbatului. Mâncăruri de toate felurile la dispoziția și după gustul bărbatului. Curățenie bec în casă și … culmea, niciun semn de oboseală din partea femeii ! Bărbatul are voie să plece cu băieții chiar 3-4 zile de-acasă fără să fie sunat de femeia robot, fără ca aceasta să se îngrijoreze. Cum s-ar putea … dacă e robotizată ? 🙂 Desigur, femeia robotizată știe de toate, discută filozofie, mecanică cuantică, literatură, dansează, vorbește limbi străine, la orice întrebare din programul ei poate răspunde. Se blochează la anumite pachete de informații necunoscute, dar nu-i nicio problemă, le asimilează. 😛 Femeia bărbatului nostru știe să înoate, să meargă pe bicicletă, să facă toate sporturile posibile, deși nu are nevoie să se mențină în formă, din moment ce e artificială, nu slăbește, nu se îngrașă și nu îmbătrânește … cam niciodată. Ușoare semne de afecțiune și tandrețe vin și din partea femeii robot, DAR se repetă, din nefericire, nu există o diversitate … să nu uităm cine le-a programat: bărbații !

La început era amuzant pentru bărbatul nostru să piardă la tenis ( sau nu, dacă femeia robot era programată să-l lase să câștige ) și să iasă în oraș de braț cu superba lui concubină, alături de altele la fel de minunate și perfecte. Era incitant să experimenteze toate pozițiile din Kamasutra și să se bucure de plăcere maximă. Ce conta că femeia robot era doar o unealtă ? Nu era nicio problemă că se uitau amândoi la un film și că femeia robot nu putea înțelege nimic, neavând parte de un proces de cunoaștere activ … bărbatul trebuia să aștepte un cip de memorie cu criticile altor bărbați despre respectivul film, dar era în regulă.

După câțiva ani, însă, bărbatul nostru s-a hotărât că vrea și el să devină tată. S-au făcut respectivele proceduri să poată avea … bineînțeles, un fiu. Din nefericire, instinctele maternale ale femeii robot erau egale cu zero, iar bărbații trebuiau să muncească din greu la reprogramarea și adăugarea de date noi femeilor robot, ca să învețe să schimbe scutece, să legene, să ia temperatura copilului, să spele cu grijă bebelușii, să le cânte etc.

La un moment dat, însă, bărbatul s-a uitat în oglindă. Începea să încărunțească, la naiba. Femeia lui tot tânără și frumoasă era. Și extrem de rece, după cum observase de ceva timp, dar în adâncul lui își nega asta. Era obositor să tot aștepte ca femeia robot să învețe anumite lucruri, ca abia apoi să le poată pune în practică, spontaneitatea lipsind cu desăvârșire. Plictisitor, de altfel, să facă sex în fiecare zi, cam în aceleași poziții, fără sentimente. Frustrant era să aibă pe cineva care să nu-l sune decât la o reprogramare mai amănunțită, sau cineva care să-și facă griji forțat, prin aceleași metode. Nimeni nu-l compătimea când avea zile grele la serviciu, dar era bine că avea mâncare caldă-n casă și făcea sex. N-a mai fost bine.

Foarte hotărât, bărbatul și-a făcut curaj să o sune pe soția lui adevărată, una din milioanele de femei exilate pe Venus. Mare mirare, aceasta i-a răspuns. Bărbatul simți în interiorul lui un licăr de speranță și o bucurie cum nu mai trăise de când i se născuse băiatul. După pledoaria de rigoare și o liniște mormântală la celălalt capăt al apelului intergalactic, bărbatul o întrebă pe soția lui dacă se poate întoarce. Și știți ce i-a răspuns aceasta ? Nu … nu știți. I-a replicat: ”Mă mai gândesc dacă meriți sau nu.” :P:P:P Na !

Sursa pozei.

29 de comentarii

  1. hehee ce post.. :mrgreen:

    Te invit sa citesti si asta:

    La un magazin specializat in vanzarea de soti, femeile puteau alege dintre mai multe categorii de barbati, care erau comercializati pe fiecare din cele cinci etaje ale magazinului. Calitatea viitorilor soti crestea odata cu etajul. Singura regula era ca odata deschisa usa unui etaj, trebuia sa alegi
    un barbat de la acel etaj sau sa renunti, neavand posibilitatea sa te reintorci.
    Asadar, doua prietene merg la magazin sa-si gaseasca soti.
    La primul etaj, pe usa era scris: „Acesti barbati au serviciu si iubesc copiii”. Femeile citesc mesajul si gandesc:
    – E mai bine decat sa nu aiba serviciu sau sa nu iubesca copiii, dar oare cum sunt cei de la 2?
    Asa ca urca la al doilea etaj. Aici era urmatorul anunt: „Acesti barbati au slujbe bine platite, iubesc copiii si arata foarte bine”.
    – Hmmm, spun femeile, dar oare ce urmeaza?
    Asa ca urca la al treilea etaj. Pe usa acestuia era scris: „Acesti barbati au slujbe bine platite, arata extrem de bine, iubesc copiii si ajuta in gospodarie”.
    – Foarte tentant, spun femeile, dar precis cei de mai sus sunt si mai buni.
    La al patrulea etaj era urmatorul afis: „Acesti barbati au slujbe foarte bine platite, iubesc copiii, ajuta la treburile gospodaresti, arata foarte bine si au o fire extrem de romantica!”.
    – Extraordinar, exclama ele si urca la etajul cinci.
    Aici era urmatorul mesaj: „Acest etaj exista numai pentru a demonstra ca femeile sunt imposibil de multumit!

    :mrgreen:

          1. Si cum se spune ca (,) Curiozitatea a omorat pisica..

            Cam asa si aici.. Curiozitatea a lasat-o fara sot 😆

  2. Hihi…tare simaptica robotica….m-a pus pe ganduri =))

    Eh, cum eu am modestia suficient de dezvoltata ca sa cred ca am unele obiceiuri si idei care ma fac unic :D, cred ca sunt ceva mai fericit decat cei care fac obiectul textului tau. Din doua motive: 1. nu am secretul pe care il stiu ei 😀 si 2. cred ca am gasit femeia perfecta si nu e robot :))

      1. Merci 😀 Hmmmm…..mai, nu prea pot sa spun….ca e adevarata si nu pot sa divulg informatia….vorba ceia: norocul incepatorului…sau avantajul experientei …inca nu m-am decis =)))
        totusi, cred ca Nice banuie…:D

  3. Ai un talent narativ grozav!! 🙂 Din pacate ne lasam (toti, si barbati si femei)prinsi foarte des in iluzia in care a cazut barbatul nostru din textul tau.. Nu apreciem ce avem, privim viata superficial oarecum si nu facem diferenta intre mici capricii sau dorinte pe termen lung. Dincolo de… (citez:) ,,eterna discutie despre barbati-femei” ai surprins un aspect general valabil la oameni 🙂 😛 Si ai facut asta intr-un mod simpatic, caci pamfletutul mi-a adus un zambet prelungit 🙂

    1. Mulțumesc, Colorblissuco, câteodată … mna, mă bate talentul. 😛
      Da, desigur că articolul e valabil și viceversa, numai că fată fiind … nu puteam să-l scriu din perspectiva unui bărbat, nu-i așa ? 😀
      Mă bucur că ai zâmbit, mai ales prelung, asta înseamnă că ai și reflectat puțin. 😀

  4. Eu aş ţine o roboţică la casa mea, fără nici o ezitare… Dar nu aş da femeia din dotare pe ea, nici pomeneală, le-aş ţine pe amândouă, ce naiba? De ce să o trimit pe Venus ? E bad business să dai cioara din mână pe vrabia de pe gard!

    Roboţica e bună de tot să o ai în casă, eu aşa cred, ajută la gătit, la curăţenie, la pat, etc,etc,etc. Iar când femeia (noaptea la culcare) îţi spune ceva de genul :

    „Dragă, ştii, mă cam doare capul în seara asta…”

    Atunci tu ca bărbat poţi să îi răspunzi calm :

    „Oh iubito, ştii ce mult sufăr eu pentru tine, ia un algocalmin, vezi poate îţi trece aşa! Între timp eu mă duc la demisol „să trag” un pic de roboţică…”

    LOOOOOOOOOOOOOL

    Morala ? Roboţicile nu vin să alunge femeile pe Venus! Ele vin să completeze Evele aici pe Pământ… 🙂
    Cheers!

Lasă un răspuns la Nice Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *