Croi

Din ciclul “Colegi şi foşti colegi” (mi`a venit acum ideea să le dedic posturi anumitor colegi sau foşti colegi care mi`au plăcut – puteţi să ziceţi că fac discriminări, nu îmi pasă): Azi, 13 octombrie, e ziua lui Croi. Pe numele lui, Croitoru Alex, e un fost coleg al meu Citește mai mult

Decât

Ok, până acum nu eram foarte decisă să scriu ŞI articole pe blogu` asta obscur, dar mă risc, totuşi, pentru că deh, “scriitura” e mama învăţăturii, şi cred că nu e tocmai bine să`mi păstrez ideile în cap, pentru că altfel … cum aş putea să mai râd de mine Citește mai mult

Moare

Se scurg mizerii pe-un vast cadran rotund, nespălat, Absurde, copilăreşti, goale ca nimicul. Noaptea-i plictisitoare, fără orizonturi, scuipată-n gând împrăştiat. Nebunie instalată, nimeni nu-i acasă cum trebuie, Nici măcar cum ar trebui să fie, de muză inspirat ! Suflul divin e noroi mânjit de lacrimi false, Şi se umplu rânduri Citește mai mult

Amoeba

Îmi e un greu imens de greu, atârnător, În ceaţa zăbrelită din capul meu, aviator. Stau lipite de fantasma blestemată Tablouri murdare, clare ca niciodată, Şi ca niciodată mai anevoios de dat jos. Ploaia în singurătatea ei şi-a mea, Mă loveşte-n geamul fără perdea, Spălând lichenii eterni, veşnic prezenţi, Pletoşi, Citește mai mult

Încă

Nori de granit se balansează greu, Şi ploaia gri tremură deasupra lumii. Copacii-mi sunt umbrelă bătrână, Iar frunzele-i plâng de neputinţa mea. Mintea-ncătuşată colindă sufletul liber, Căutând, poate, mânerul chepengului. * Dar ce nevăzut labirint încheagă tristeţea în mine ? * Inima e îngropată în rădăcini scorţoase Pe pământul umed Citește mai mult

Elixir

La poalele cerului, la marginea lumii, Cu broderii subţiri de soare, străvezii, Zori de zi înalţă speranţa, Un vis pentru cei care nu cred. * Acolo nu există răutate, Şi nici frângeri sângerate, Lucruri inutile pier, Crăpându-se lanţuri de fier. * Acolo leagă-ţi aripi să zbori, Să te-nvârteşti nebun printre Citește mai mult

Existenţialism

În mantia crudă şi rece-a timpului m-am înfăşurat, Şi spre cerul negru al uitării am strigat. Lin s-a aşternut şoapta disperării mele Şi pulberea melancoliei pe gândurile Ce se zbăteau, smucindu-se din vraja pinilor. * Îngăduitoare, Luna mă privea cu milă, Nu putea să-mi răspundă de-a clipei pendulă, Şi ţesea Citește mai mult