Mă bat la cap niște dileme existențiale zilele astea, de zici că s-a pogorât înțelepciunea antică asupra mea. Numa’ zici, că de fapt, nu s-a coborât nimic. Doar chibzuiam eu așa cum sunt prinsă uneori între a spune ”What the hell” și a face impulsiv anumite lucruri, sau a considera mai bine consecințele. Ideea e că și dacă fac pe rebela, mă descurc eu cumva, sau se întâmplă să scap basma curată. Alteori, mă ajută alții buni la suflet să o scot la capăt! Dar nu simt eu că e o soluție pe termen lung, să știu că totul va fi bine în final, cumva, orice-aș face.
Nu zic nici că-i bine așa, nici altfel, dar uggggh, de ce trebuie să fie mereu între astea două? Altfel nu-i viața interesantă, vă zic eu! :)) Uitându-mă în urmă, există mormane de momente în care aș fi vrut să fi avut mai mult curaj, să fiu YOLO (you only live once), sau să mă fi gândit mai bine la consecințe – și știu că multe sunt și lecții asumate. Alegerile pe care le facem deseori servesc la asta, deși uneori e doar ori pierdere de timp, ori de bani.
The enigma of my desire, Dali, 1929
De câte ori nu mi s-a întâmplat să spun ”What the hell, o viață am”, și să-mi cumpăr ceva scump, sau să comand o extra-porție de ceva, ori desert, să mai beau ”o gură”, sau să mă duc în nu știu ce excursie, ca mai apoi să îmi dau seama că au fost niște alegeri foarte proaste? Nici extrema cealaltă nu-i mai brează, că nu am fost nici prea mulțumită dacă am luat hotărâri prea raționale…
Ce contează, de fapt? Că m-am simțit bine? Da, poate pe moment, dar mai apoi … ? Nu vreau să fiu a ”no woman”, dar nici prea mult a ”yes woman”. Și atunci cum naiba se presupune că ar trebui să fac alegerile cele mai bune, să fiu și rebelă și responsabilă în același timp? Asta-i viața de adult? :)) Și să fiu la mijloc ar fi prea plictisitor…cred. Iar viața trece, trece … cine are timp de întrebări din astea? Of..
Păi Anca, tocmai fiind așa la extreme te asiguri că nu ești nici a „no woman”, nici a „yes woman” all the time :))) Adică ești ba rebelă, ba iei decizii prea raționale. Și cred că-i ok să faci asta în funcție de situație. Și cumva stilurile astea îți pot și spune multe despre ce-i important pentru tine în acel moment al vieții.
În cazul meu, cred că nemulțumirea mi-ar fi că o dau cu YOLO în situații nepotrivite și invers. Gen stau să mă gândesc prea mult în ce restaurant să ies și mă arunc cu capul înainte în situații mai serioase așa, unde o decizie mai rațională s-ar impune :)) Dar na, vorba ta, majoritatea experiențelor sunt lecții. Chiar și atunci când sunt pierdere de timp, bani sau resurse psihice și emoționale 🙂