Mereu când mă gândesc la cuvântul ”disciplină” îmi amintesc o scenă din filmul francez Jeux d’Enfants unde directorul școlii le strigă ceva celor doi protagoniști rebeli…printre altele, ”LA DISCIPLINE, LA DISCIPLINE!”. Am impresia că la noi conotația cuvântului disciplină nu e una taman bună: ori sună comunist / demodat, ori dă senzația biciului de-acasă: ”Ți-l disciplinez eu de nu se vede”.
Eu mă refer însă la disciplina personală acum – a treia cea mai importantă lecție din 2015. Mama ar strâmba din nas un pic aici, dar deși ÎNCĂ nu sunt atât de structurată precum aș putea fi, totuși, gândesc mai sistematic și mai ordonat decât am făcut-o poate vreodată pentru mine. La serviciu putem fi organizați și fixiști, chiar, dar oare suntem așa și în viețile noastre? Ok … poate nu toți avem nevoie, și vrem să dăm frâu liber vieții personale fără vreo condiționare…eu mi-am descoperit-o asta ca pe o nevoie și am încercat să mi-o satisfac ca atare.
Consider disciplina personală importantă pentru că oferă claritate și o sistematizare care ne conduce la un scop, ca un fel de catarg călăuzitor. Putem vrea multe în viața noastră, dar fără un obiectiv precis și un DRUM, un stil bine orânduit să ne ducă acolo…vom rămâne cu visul. Așa că în 2015 am învățat să îmi definesc mai bine anumiți pași pe care vreau să-i urmez ca să îmi îndeplinesc ambițiile, să știu că din punctul 1 mă duc în punctul 5 prin 2,3 și 4. Mai presus – să mă gândesc mai des la ce obiceiuri bune și proaste am.
Cel mai bun exemplu pe care vi-l pot oferi e acela cu dimineața … eu uram diminețile (așa cum unii oameni urăsc ziua de Luni – total neîntemeiat) și mi se păreau imposibile. Motivul să fie oare pentru că nu dormeam constructiv, iar viața mea era un haos? Ăăăăă da. Chiar așa. Astfel că de când mi-am organizat un pic somnul și orele de odihnă, diminețile mele sunt (majoritatea) pline de energie și simt că pot cuceri lumea. N-a fost nevoie decât de o mică ajustare să nu mai stau până târziu, cu ochii în ecran sau făcând orice altceva decât ce ar trebui: SĂ DORM. Dar o mică astfel de ajustare a contribuit enorm la cum sunt eu pe întreaga zi.
Disciplină poate să însemne și respectarea priorităților setate – eu marți și joi de la 19:00 mă duc la Zumba. (excepții de 1% când atacă soldații roșii) Îmi fac programul în funcție de asta și în ruptul capului nu mai fac nici o concesie pentru nimic și nimeni (să mă întâlnesc cu cineva, să mai stau peste program etc.) care să mă împiedice să îmi urmez această disciplină. În trecut … săream peste lecții pentru că intervenea ceva, mă duceam la diverse întâlniri ca să ”nu pierd nimic”… ei bine acum îmi respect mult mai strict prioritățile și de fapt, pe mine.
Nu e ușor. Să nu credeți că am descoperit apa de pe Marte. E dificil să renunți la obiceiuri proaste și să construiești altele noi, bune, utile, care să te propage în îndeplinirea ambițiilor personale. Așa că pe lângă disciplină, intervine clar și determinarea. Șiiiii cu toate că probabil până acum par cea mai plictisitoare tânără bătrână încă în viață, să știți că nu mă plictisesc deloc.
Las cu inima deschisă ori devieri sau ajustări care intervin pe parcurs. Știți – v-am spus ieri de flexibilitate. Pot și să nu fiu nedisciplinată într-o zi, ca apoi să mă reîntorc fără vreo problemă la obiceiurile pe care vreau să mi le formez zi de zi. Ba chiar îmi place să fiu rebelă uneori 🙂 Așa că deși sună plictisitoare, disciplina e chiar sexy. Nu cea obsedantă, ieșită de sub control. Cea … care te inspiră și te ajută ca o coloană vertebrală.
Sunt recunoscătoare pentru aceste lecții din 2015 și în mod sigur știu câte NU am reușit să învăț anul trecut. Mă concentrez, totuși, pe ce e bun și util 🙂 Și vă mulțumesc dacă ați citit până aici. Sper că v-a ajutat cumva, într-un mod infim.
P.S. Ați observat bine: pentru toate cele trei lecții am folosit câte o scenă care mi s-a părut potrivită articolului, din filme diferite aparținând lui Wes Anderson, unul din regizorii mei preferați.