Trilogia ”Învățat în 2015”, partea a II-a

Înainte să scriu ce am învățat în 2015, a trebuit să-mi și trăiesc ultimele zile din an ca atare, deci scuzațțțț absența. 😀 Încerc să fiu succintă, dar să și trag o concluzie sănătoasă din lecția a 2-a.

Anul acesta am învățat mult mai intens ca niciodată să mă adaptez și să fiu fluidă la schimbare. Iar prin schimbare se pot înțelege multe lucruri – inclusiv lucruri pe care le-am încercat și nu mi-au ieșit, deci am schimbat ”zona de confort”, și cumva nu mi-am dat cu biciul pe spate pentru că nu a mers. Am trecut mai departe. (asta mi se trage și din 2014 un pic, recunosc)

fantastic mr fox
Fantastic Mr. Fox (2009), de Wes Anderson

Tot aici intervine și ideea de materialism. Cu atât de puține lucruri am învățat să trăiesc anul acesta, încât orice mi s-a întâmpla vreodată, o să reușesc să mă descurc. Nu țintesc spre asta, desigur, îmi doresc un oarecare confort, însă n-o să mai plâng dacă mi-am ars cămașa preferată sau să mă enervez că cineva mi-a furat nu știu ce sau că nu mai sunt prietenă cu Xulescu. Schimbarea poate să însemne și o LIPSĂ neașteptată, iar în 2015 … am avut câteva la care a trebuit să reacționez cu calm sau seninătate aparentă – de la lucruri mărunte și probabil neimportante pentru voi, la diverse relații personale sau ambiții. Să vizualizați un exemplu: mi-am lăsat un ghiozdan plin cu lucruri și CĂRȚI în aeroportul din Cipru pentru că pur și simplu nu am mai avut loc și nici bani să plătesc extra. Nu m-am uitat înapoi.

Schimbarea s-a produs și legat de blog. L-am lăsat, săracul, în paragină, cam 10 luni din 12… și am resimțit asta crunt. Nu doar că mi s-a rărit activitatea de a scrie, dar am lăsat de izbeliște 99% din comunitățile unde interacționam cu oamenii (alți blogger-i). Drept urmare … nici ei n-au mai interacționat cu mine. Cea mai bună consecință pe care o vedeți este chiar aici, în această pustietate. Cerdacul are vedere la deșert. Din o mie în o mie de ani, mai poposește și un beduin. Mulțam:) Nu vă faceți griji. De mine nu scăpați.

Nu e deloc ușor să revii la flexibilitatea pe care o aveai cândva, să ”repari” ce a fost înainte. Știam asta … dar parcă în 2015 mi s-a exemplificat prin multe lucruri. Totuși, evit să îmi pun cenușă în cap și iau schimbarea ca pe o oportunitate. Dacă mi s-a ars cămașa, o ocazie să devin mai puțin materialistă sau preocupată de astfel de lucruri. Dacă m-a refuzat cineva, să privesc ca o lecție sau să încerc să nu mai fug, ci să mențin conexiunea. Înțelegeți voi.

Partea asta de adaptare cred că e una din cele mai utile lucruri pe care mi le-am însușit cu adevărat în 2015. Lumea se schimbă – groaznic de repede. Business-urile, oamenii, locurile, clima (o glumiță:P). Mai crâcnesc ca o cioară câteodată că nu îmi convine vreun aspect, dar cu cât realizez că trebuie să mă adaptez dinamic și chiar să prind din urmă, cu atât mai bine îmi va fi, până la urmă, mie.

Spun asta pentru că a fi agil în ziua de azi aduce multe avantaje. Nu mă refer la a te lăsa dus de val sau a face cum dictează societatea neapărat, la a fi complet orb și supus (știți că eu sunt cam rebelă de fel, de ce v-aș spune asta?). E important însă a recunoaște unde nu ai nici o șansă a te împotrivi, ci dimpotrivă, ai o oportunitate de a contribui.

O să dau aici un exemplu din AIESEC, care poate fi transpus dacă vreți și la un loc de muncă sau în business. Nouă ni s-a schimbat global platforma internă de operare, iar asta a însemnat o schimbare de 180 grade a modului în care desfășuram operațiunile până în acel moment și inclusiv asupra acum conduceam echipele. Problema a fost că provocările tehnice nu au încetat să apară. Iar rezultatele noastre depindeau în proporție de 80% de această platformă și funcționalitatea ei la maximum. Ei bine … bug-urile nu au întârziat, dar mai presus: plângerile. Plângeri peste plângeri, toată lumea critica sistemul care mergea greoi, dar foarte puțini chiar și FĂCEAU ceva cu ce puteau. Noi ca lideri eram responsabili clar de a transmite mesajul membrilor: platforma nu e grozavă, dar o scoatem la capăt. Uite ăsta-i planul. Între noi însă, înjuram schimbarea cu tot patosul posibil, în arabă, română, engleză, spaniolă. Am depășit criza adaptându-ne la provocare și înțelegând că platforma veche nu va reveni în veci. Așa că urletul nostru neauzit nu avea nici un rost. A rezultat un sistem care a funcționat, o combinație de forțe pentru a reuși să facem ce putem cu ce avem. Din fericire, a mers. 🙂 Din nefericire … au decis să lanseze anul ăsta platforma 2.0. Din fericire, eu nu mai sunt în AIESEC! 😛

Cam așa e și cu schimbarea asta. Evident că în FIECARE zi nimic nu mai e la fel, dar sper că e clar că mă refer la lucruri majore sau la progrese mici zilnice care ajung să dezvolte o altă perspectivă, sau un alt nivel de reactivitate. Știți cum e aia: putem să lăsăm lucrurile să ni se întâmple, sau putem să le facem să ni se întâmple. Dar pentru că lucrurile, INEVITABIL, ni se vor întâmpla oricum, nu e util să învățăm să le abordăm într-un mod constructiv?  

Urmează partea a 3-a și apoi un ”sneak peak” din cum mi-am setat obiectivele pe 2016. 🙂

0 comentarii

  1. Lecția de supraviețuire e vitală, Anca, mă bucur că ai depășit-o cu brio :)) 😀 Am învățat-o și eu cu ceva ani în urmă (atunci mi s-a impus mie) și da, e năucitor când îți dai seama că, de fapt, te poți descurca cu orice greutăți care apar la orizont. Dacă ești sănătos și cu mintea unde trebuie, poți să treci peste obstacole și să te descurci în tot felul de situații. Nu-i neapărat ușor, dar poți.
    De ce ai renunțat la AIESEC? E doar o curiozitate, mi se pare că eu mă agăț prea mult, uneori, de unele proiecte. Am mai învățat și eu să ,,move on” în ultima perioadă, e ok să treci la următoarea etapă, hihi.

    1. Sigur că o să-ți răspund indiferent dacă e o curiozitate sau nu. Păi după 4 ani și jumătate, era timpul să mă las. Să revin acasă (după Liban) și să îmi încep cariera. 🙂 Nu a fost ceva nefericit, forțat… ci mai degrabă natural. Era timpul! 😀 Nu mi-a fost ușor, pentru că am petrecut niște ani foarte frumoși, dar pe măsură ce mi-am schimbat activitatea, mi-a fost mai lin. Faptul că la nici o lună după ce m-am întors m-am angajat într-un domeniu care îmi place, a ajutat enorm. 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *