Unul din lucrurile mele preferate toamna este să mă bucur de culorile sale, și, dacă pot să fac asta plimbându-mă, de ce nu? Bonus, să mai și descopăr sau să învăț lucruri noi, devine perfect! Am avut ocazia, duminica trecută, să fac taman asta, datorită turului Talk the Walk, despre care v-am mai povestit aici. Inițiativa este organizată de Fundația Comunitară Timișoara, și recent am aflat că aceste tururi au fost dezvoltate în cadrul programului Upgrade my city, despre care o să vă povestesc într-o altă postare.
Vreau să vă spun că Timișoara nu-i de dat deoparte, chiar nu-i. Oricât mă mai plâng eu uneori și mă enervează traficul și poluarea urbană, trăiesc totuși într-un loc cu o anumită istorie, care se vede mai ales prin arhitectura multor cădiri din oraș și prin diversitatea culturală a comunității. Deși mai puțin cunoscute, acestea nu sunt doar în centru – doar că niciodată nu am mers ”dincolo” de ce era știut și confortabil ca să descopăr… Așa că la turul #11, Creativ, ne-am plimbat în zona gării de Est și Badea Cârțan – am trecut pe lângă fosta fabrică de ciorapi din oraș, un loc unde acum este… Kaufland. Se mai păstrează azi doar fațada acestei clădiri și o parte separată, ca un turn, care are o efigie interesantă dedesubtul acoperișului său oblic.
În jurul cartierului de case din zona turnului de apă, nu am putut să nu contemplăm palatele rromilor. Nu o zic în mod peiorativ, din punctul meu de vedere ele reprezintă adevărate puncte de interes, îmi permit să spun chiar turistice, autentice, pentru comunitățile acestea bogate. Unele arată chiar WOW. Apoi, am reluat discuția despre viitorul incert și total neplanificat al turnului de apă, care momentan doar stă să crească iedera pe el și să facă niște oameni poze pe acolo. Păcat că nu se valorifică, nici el și nici celălalt din Iosefin…
Și tot păcat e și de fostele hale industriale abandonate, aflate pe malul Begăi în jurul arealului Piața Badea Cârțan, unde, într-o incintă de acolo, își desfășoară activitatea cunoscuta fabrică de vopsele Azur. Am fost foarte încântată să-i descopăr istoria – pe care nu o știam, și pe care o puteți citi chiar pe site-ul lor! Cât despre fabrica de confecții 1 iunie (de care oricum nu auzisem niciodată…), cu geamurile ei sparte și stâlpii de beton orfani, nimic nu iese mai bine în evidență decât un graffitti scris cu multă ciudă: ”Fuck the police”… Aș mai menționa și că o parte din spațiul din aceste hale se dorește a fi readus la viață de către o inițiativă cetățenească numită ”FABER” – de la omul faber, omul creator, creativ. 🙂 Procesul va fi lent și o să mai dureze un pic până să vedem activitate în zona respectivă…
Vă mărturisesc că habar nu aveam de multe dintre aceste lucruri și locuiesc în oraș de 27 de ani … întotdeauna sunt uimită de câte NU CUNOSC. Și întotdeauna sunt nostalgică în ceea ce privește potențialul pe care îl au clădirile istorice, locurile abandonate, câte se pot face și în afara centrului nostru și câte … nu se fac. Cred că dpdv cultural, lipsește o viziune de ansamblu pentru oraș. Sau cel puțin, așa o simt eu că nu este prezentă. Evenimente mai sunt pe ici pe colo, dar le văd pe toate ca pornind din inițiativa unor jucători de multe ori independenți. Administrația locală are alte priorități legate mai ales și preponderent de infrastructură…
În orice caz, încă o dată, vă recomand turul Talk the walk – să îi urmăriți, că se dau locurile ”ca pâinea caldă”, și desigur, orice alte inițiative de asemenea gen prin Timișoara. Despre care o să vă mai scriu, pentru că trebuie promovate. Numai bine. 🙂
Daaa, a fost ft fain la Talk the Walk. Daca descoperi urmatorul inaintea mea, sa ma anunti si pe mine :))))
Will do! 😀