Întâi să vă întreb ceva și apoi să trec, scurt, la subiect. Așa-i că dacă nu mă comport precum gloata, nu gândesc și nici nu acționez la fel, și nu-s nici handicapată, deci n-am probleme psihice sau fizice, înseamnă ceva bun ? Nu-i așa că mă așteaptă altceva decât mediocritatea ? 🙂
Bun, și acum că am trecut peste acest hop, să vă mai spun ceva despre minunata mea persoană. Probabil că vi se întâmplă și vouă, mie mi se pare amuzant. Mă aflu, deseori, în situația de a găsi idei, răspunsuri, de a-mi aminti diverse lucruri ( minore sau majore, nu contează ) și pe moment am impresia că mintea mea e goală. Apoi încep să dau cu bățul, cum s-ar zice, adică exploatez terenul și zic ”aia nu, nu, nu așa se zice, începe cu litera asta”, caut sinonime sau încerc să scot la suprafață toate detaliile care m-ar putea ajuta. ȘI ATUNCI, întrerupându-mă din orice raționament, apare străfulgerarea, când ideea genială sau cuvântul îmi apare clar în fața ochilor și bucuroasă, mă manifest cât de tare pot, ori sar în sus, strig de mulțumire, îmi frâng mâinile una-n alta și sunt cu gura până la urechi, ca și când mi s-ar fi luat o piatră grea de pe creier. Uitați cum decurge, la mine, un asemenea proces ( discutam cu cineva, sper să nu se supere că redau această parte de conversație aici ):
”black_widow (20.10.2010 22:58:26): pai ma tot gandesc, pentru ca pana acum n-am gasit ( sau cel putin nu-mi amintesc ) sa fi dat peste vreun personaj care sa ma reprezinte
black_widow (20.10.2010 22:58:33): per total*
Eu Alin (20.10.2010 22:58:39): personajul de film e middle
black_widow (20.10.2010 22:58:53): in carti m-am regasit doar partial…
Eu Alin (20.10.2010 22:58:57): si personajul din roman e cel mai complex
black_widow (20.10.2010 22:59:20): da pai imi venea in minte Jane Eyre … totusi, nu-s complet ca ea … si nici ..
black_widow (20.10.2010 22:59:21): HAAAAAAAAAAAAAAAA
black_widow (20.10.2010 22:59:23): ba da, stiu !
black_widow (20.10.2010 22:59:25): am gasit
black_widow (20.10.2010 22:59:32): ah, ce bine
black_widow (20.10.2010 22:59:34): vai, multumesc
black_widow (20.10.2010 22:59:34): :))
Eu Alin (20.10.2010 22:59:54): cine esti ?
black_widow (20.10.2010 23:00:09): Elizabeth Bennett !!!”
Pur și simplu mă iubesc pentru asemenea sclipiri, am un sentiment ce mă umple, căci am reușit să scot din mine lucrul care îmi era necesar, și anume GÂNDUL PERFECT ! Sau poate nu l-am găsit chiar eu, creierul meu l-a trimis. 😛 Voi aveți asemenea pase ? Vă manifestați în vreun fel sau sunt eu o ciudățică ? 😀
„Așa-i că dacă nu mă comport precum gloata, nu gândesc și nici nu acționez la fel, și nu-s nici handicapată, deci n-am probleme psihice sau fizice, înseamnă ceva bun ? Nu-i așa că mă așteaptă altceva decât mediocritatea ?”
Faptul (in sine) ca cineva nu face ceea ce face (in medie) majoritatea inseamna – clar! – ca respectiva persoana nu este mediocra (prin insusi faptul ca nu respecta caracteristica definitorie a cuvantului „mediocritate”, intelesul peiorativ al cuvantului fiind doar unul consecutiv, subsecvent; intelesul primar este „asa cum este/face majoritatea”, ca doar majoritatea stabileste media).
Daca acest fapt inseamna un lucru bun sau rau depinde pe de o parte (in mod subiectiv) de felul in care defineste cineva aceste notiuni (EXACT ACEASTA caracteristica, aplicata unei anumite persoane (ACEEASI persoana) poate sa insemne un lucru bun in optica unei persoane care detesta mediocritatea, si poate sa insemne un lucru rau in optica unei persoane care NU POATE sa conceapa drept buna posibilitatea de „a merge impotriva curentului”), si mai depinde pe de alta parte (in mod obiectiv de aceasta data) de CE anume (si mai ales de FELUL IN CARE) cineva face acel „ceva” ALTFEL decat o face majoritatea.
In cazul concret al persoanei dumitale, consider ca esti atat destul de desteapta (inteligenta, educata si culta) cat si de plina de bun-simt (atat innascut cat si educat) incat in mediul familiar dumitale sa nu-mi „fac griji” ca abaterile dumitale de la comportamentul mediocru ar fi altfel decat pozitive.
Asertiunea nu este (neaparat) valabila si la o schimbare severa a mediului in care iti desfasori viata si activitatea, unde poate nu ai avea bagajul de cunostinte necesare corectei aprecieri a pertinentei regulilor pe care este astfel posibil ca – in mod incorect – sa le incalci cu nonsalanta, fara macar a le fi priceput semnificatia si importanta, iar deprinderile dumitale de pana acum mai mult te-ar stanjeni decat te-ar ajuta.
(Incearca spre ex sa-ti imaginezi CAM CUM ar sta lucrurile daca pe neasteptate si pe nepregatite – si fara a beneficia de monitorizare si indrumare din partea cuiva binevoitor SI cunoscator al respectivului mediu – ai ajunge in situatia de a trai pt o perioada semnificativa de timp printre detinutii dintr-o inchisoare sau printre golanii din vreo mahala, sau printre mahomedanii dintr-un imamat, sau printre eschimosi/laponi/ciucci/etc in nordul inghetat, sau printre beduini in desertul Sahara (sau printre bosimani in Kalahari), sau printre pigmei in Africa ecuatoriala, sau in Amazonia (sau prin inaltimile Anzilor) printre amerindienii bastinasi, sau in outback-ul australian printre aborigeni, sau in desertul Gobi (sau prin stepa) printre mongoli, sau prin Pamir printre serpasi, etc.)
Mulțumesc, Victor pentru apreciere. 🙂
Cât despre beduini, mongoli, Amazonia etc. …oh, abia aștept ! :))) 😛
Daca esti doritoare – sa ti se-‘mplineasca! DAR – sa ti se intample atunci cand esti pregatita, si pe cat posibil SI „asistata” (daca ajungi in partea „salbatica” a acelor destinatii).
Da, de-acord 🙂
Ce zici tu la inceputul articolului imi aminteste de o butada pe care mi-a povestit-o tatal meu. Pe vremea cand era tanar si credea ca poate muta muntii din loc, facuse niste planuri pentru revigorarea scolii in care lucra. Directorul l-a privit cu mila si i-a spus: tu nu intelegi o chestie. Daca ramai in urma, iti dau un sut in fund ca sa ajungi in grup. Daca o iei inainte, va trebui sa-ti dau un pumn in cap. Stai naibii impreuna cu grupul si nu mai face planuri!
Eu sper ca timpurile s-au mai schimbat. Cred insa ca modul in care actionezi si gandesti tu ar putea fi ceva bun in America sau Germania, dar am dubii ca se aplica si in cazul Romaniei.
Eu ma manifest in functie de mediu, daca sunt in compania unor cunoscuti ma mai alint, daca nu…depinde pe cine vreau sa enervez 🙂
Nu-mi place asta cu directorul … rău director, rău, rău !!
Da, poate că ar fi bun pentru alte țări, nu pentru a noastră, e posibil să ai ceva dreptate acolo. 😛
:))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
Știu, sunt o simpatică ! 😛
Imi mai vin si mie sclipiri, daca imi bat capul. Daca nu-i nimeni in camera poate ca mai sar in sus de bucurie, dar nu e sigur. Cel mai des e vorba de un :Yes.
Îmi amintesc că ”Yes” strigam în clasele mici când îmi ieșea ceva la mate sau dibuiam cuvântul la română etc. Alteori, când plecam în parc urlam toți YESSSSS ! :))
Eu o „ardeam” mai pe româneşte „Esteeeeeeeee” 🙂 !
Hihi, adevărat, foloseam și ”Esteee !” :))))) Râd acum că-mi amintesc, astăzi nu mă mai exprim așa.
Vai de mie, ce ID aveţi! Văduva Neagră, UIH! Mă ia cu fiori! Doamne, acum înteleg!!! Păi aşa se explică de ce aţi spus că momentan nu mai există un iubit în viaţa dumneavoastră, pentru că…….mi-e frică să şi rostesc cuvântul 🙂 Recunosc că îmi place să trăiesc periculos, dar, hmm, nu mulţi pot rezista teribilei muşcături letale marca Black Widow 🙂 !
@Julien Sorel: De fapt, nu pot să spun că e în strânsă legătură cu conceptul de ”văduva neagră”. Să zicem că doar pe jumătate. 🙂
Dar … e riscul lor ! :)) 😛 E citatul ăla .. ”If you want me, it takes more than a drink, and more than a wink, and a lot more than you think.” – deci depinde cât de mult ”mă dorește”.
Aham, deci take it or leave it 🙂 Vom reflecta cu atenţie! 🙂 !
Hmm … cam așa ceva, da. 🙂
What is that? I’m Elizabeth Bennet. 😛 😀 🙂
Hm ? 😀
Si eu ma manifest, mai mult sau mai putin, depinde de context :))
In general devin frustrata daca nu imi amintesc un cuvant, o fraza, o IDEE sau daca nu gasesc pe moment raspunsul, desi stiu ca il stiu. Si tot creierasul mi se focalizeaza pe acel ceva, pana ii dau de capat. De obicei imi vine ideea imediat dupa ce spun ca o las balta, la scurt timp chiar 🙂 E interesant.
Da, da, si eu parca-s obsedata cand am un lapsus, de exemplu … ma gandesc toata ziua la cuvant si apoi, intr-un moment simplu, izbucnesc :))
Toti patim de-astea… Memoria subconstientului pare sa fie mai eficace decat a constientului. (Este insa esential ca inainte de „a o lasa balta” sa te concentrezi asupra subiectului – se pare ca este o modalitate de actiune care declanseaza cautarea subconstienta.) Si cata vreme continuam sa ne concentram in mod constient asupra subiectului se pare ca subconstientul nu poate sa ne „comunice” ca el deja a solutionat problema, ci doar dupa ce abandonam eforturile constiente de cautare – parca atunci, la intreruperea concentrarii constiente, se deschide un canal de comunicatie intre constient si subconstient, de parca concentrarea ar bloca respectivul canal de comunicatie. .
Ati explicat frumos relatia aceasta dintre constient si subconstient. Aveti dreptate, memoria subconstientului nu doar ca este mai eficienta, este si mult mai vasta (un mare ,,depozit” al vietii noastre). Se considera ca visul ar fi calea principala spre subconstient, deci da, concentrarea constienta nu ajuta la manifestarea subconstientului, se pare insa ca ajuta la declansarea ei 🙂
Observ ca am repetat in mare ce ati spus dvs, dar sunt entuziasmata 😀 E un subiect care ma fascineaza.