Retrospectivă 2018

ianca

Mi-am descărcat pozele din telefon într-un fișier pe care l-am numit ”2018” și m-am îngrozit un pic pentru câte am făcut – peste 7,000 de fotografii. *glâc* Bine, multe sunt selfie-uri, și eu nici măcar fotografă nu-s, dar tot sunt multe. Având în vedere că pozez de multe ori același lucru ca să fiu sigură că îmi iasă bine, se mai reduce din cantitate. Dar, oriccum ar fi, am avut, din nou, un an plin, un an bun, fain, și parcă anii îmi devin din ce în ce mai frumoși, cumva. Cresc, mă maturizez, experimentez, învăț, și devin. 🙂

Se împlinesc aproape 3 ani de când îmi ”planific” viața – știu că sună absurd, dar nu e deloc, am mai tot explicat asta aici și dincolo. Îmi dă o direcție pe care îmi e ușor să o modelez, să adaug sau să scot provocări, fără să fiu fixată într-un anumit loc. În 2018 mi-am propus niște treburi, unele mi-au ieșit, altele nu – după cum mă așteptam. Dar, dacă e ceva ce am învățat în acești 3 ani este că uneori schimbarea personală durează, și se poate întinde peste un an. Nu e ca și când nu aș fi știut asta oricum, dar e altceva când poți să o vezi în timp și să o măsori, să o simți pe propria piele.  

Pentru cum decid în ce fel va arăta anul următor am un alt articol și cu întrebări ajutătoare, care sper să vă inspire și pe voi, dacă e cazul, dar momentan mă rezum la cum a fost anul acesta.

Ca în fiecare an, îmi aleg un motto relevant, care simt eu că îmi va fi un companion bun și pentru hashtag-urile de pe instagram. 🙂 Am folosit puternic doar unul din ele: Everything is my teacher. Mi-am propus să învăț activ și curios despre multe lucruri, mai ales despre oameni, și cred că mi-a cam ieșit. Am încercat să mă întorc cu puncte de acțiune sau reflecție din fiecare experiență trăită și să fiu mai axată pe orice altceva decât a mă plânge. Cred că s-ar fi putut mai bine la partea profesională, la nivel de aprofundare, adică nu simt că am ajuns la profunzime în ceea ce fac, dar e o lecție învățată și asta. Și am învățat foarte multe și despre corpul meu. 🙂

Ce a mers excelent, ce a fost fain:

  • Am locuit în Amsterdam 3 luni datorită jobului și asta este una din cele mai mișto lucruri pe care le-am făcut în acest an, hands down. Aș fi putut scrie mult mai multe și mai bine despre toată experiența, dar nu am reușit. 🙁
  • Am participat la Săptămâna Energiei Sustenabile în Bruxelles, la Consiliul Europei, și mi se părea wow că am ajuns acolo! Nici despre asta nu v-am scris, fir-ar.

 

  • Mi-am propus să biciclesc minim 1,000 km anul acesta ca să-mi păstrez stamina, dar când am văzut că obiectivul era gata să fie împlinit cu șederea mea în Amsterdam, l-am pus înapoi la 1,500 km și l-am îndeplinit. Am ajuns chiar să cred că 1,000 km e cam puțin pentru un an.
  • Am alergat un semimaraton. Nu am ce să mai spun despre asta, pentru că a fost incredibil să reușesc acest lucru! Și când mă gândesc că acum 3 ani nu alergam nici 1,5 km!!!
  • Am luat una din cele mai bune decizii anul acesta când m-am hotărât să aleg un antrenor personal, așa că l-am primit cu mult entuziasm pe Vlad Cvașa în viața mea. Never going back, vorba vine. 🙂 Și fiind la altă sală, am fost nevoită să renunț la yoga și orice alt antrenament făceam dezorganizat înainte.

 

 

  • Am participat la atelierul celor de la GreenImpact, în Cluj, unde am predat mai apoi în Octombrie unor copii faini de la Lupeni câteva concepte despre antreprenoriat verde. Mi-a plăcut foarte mult această activitate, deși nu prea am făcut follow-up, e drept.
  • Am fost la marea noastră, la Dunăre aici la graniță cu sârbi, la Surduc, la cetatea Șiria, la Szeged, parcul dendrologic de la Bazoș, toate noi, cu excepția mării – deși nu am mai fost la noi la mare de mult timp, și mi-a plăcut să mai descopăr țărișoara noastră.
  • Am experimentat cum e să stau 6 săptămâni fără zahăr adăugat, de 2 ori anul acesta, și am realizat ce benefic mi-a fost!
  • Am descoperit postul intermitent și vreau să-l introduc mult mai des în viața mea.
  • Am alergat pentru susținerea ajutorului pacientelor bolnave de cancer la sân, și a fost o cursă foarte frumoasă pentru mine personal. 🙂

Câteva din aceste reușite nu au fost neapărat plănuite, ele au venit pe parcurs datorită priorităților stabilite pentru acest an, și au format un tot frumos, până la urmă, pentru care sunt extrem, extrem de recunoscătoare.

Ce nu a mers:

  • Nu am ajuns nici la concertul Roger Waters din Budapesta, nici la cel din Amsterdam – probleme de sănătate aici la ultimul. N-a fost să fie, și momentan nu cred că-l mai prind curând, din păcate. Mi-ar fi plăcut enorm.
  • N-am mai ajuns la crossfit și am renunțat (cu durere în suflet) la yoga. Motivul îl vedeți la punctele de mai sus, pentru că o consider o alegere inspirată.
  • Nu am slăbit cele 10 kg propuse, ci doar vreo 4-5, cu tot cu creștere în masă musculară, dar e ok. Nu renunț. 🙂
  • Nu știu cât de organizată am reușit să fiu pe blog, dar o pun aici la minusuri, căci știu că mai e de lucru; Și deși am făcut pași înspre ianca.net, domeniul încă nu e activ, loading, loading. 🙂
  • Managementul meu financiar e încă praf, nu am reușit nimic în 2018 decât să cheltui ”like there’s no tomorrow”.
  • Am continuat să scriu poezii, dar nu pe cât aș fi vrut, și nu sunt sigură că s-au ridicat la calitatea pe care am vrut-o.
  • Despre cărți vă povestesc în alt articol. Vă duc cu zăhărelul, păi cum altfel.

Asta a fost tot, în mare, nu o să fac un punct separat cu lecții sau concluzii, că le-am adăugat pe parcurs. Mă uit cu drag la pozele de pe instagram care îmi aduc aminte de aceste clipe frumoase, și mă bucur că mi-am schimbat telefonul și fac poze mai frumoase (hello, Huawei :)) ), și că voi ați fost alături de mine pe parcurs, că m-ați susținut cu like-uri sau comentarii.

Sper că și 2018-ele vostru a fost un an fain și că sunteți o versiune mai bună decât a anului precedent. Eu sper că sunt. 🙂 Vă pup!

Publicat de ianca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *