Pretty please ?

Bună, dragilor. Mă credeți că habar n-am de unde să încep ? Stau de 5 minute în fața leptocului, cu mâinile ridicate la 2 cm deasupra tastelor și mă gândesc ”how shall i put this” ( în română nu-mi vine așa de bine ). Cel mai bine o dau pur și simplu direct, nu ? Bun, mă bucur că suntem de-acord. 😛

Să știți că adresa aia de mail a blogului ( miscellaneous_11@yahoo.com ) nu e chiar degeaba acolo la contact. Lumea îmi scrie și … mă bucur că am primit și altfel de ”cereri”, ca să le zic așa. Mai precis, doamna Silaghi Antonia, profesoară la Școala cu clasele I-VIII Bulz, județul Bihor, mă roagă să încerc a-i ajuta pe copiii săraci care frecventează această școală și care tremură de frig din cauză că nu au haine groase cu care să se îmbrace sau papucei călduroși cu care să umble. Transcriu din mesajul dumneaei ”localitatea este foarte frumoasa, fiind zona de munte dar foarte dificila pentru elevii nostrii (care stau pe dealuri si au mult de venit pana la scoala)”, ”situatia copiilor din zona este chiar deplorabila. am elevi in clasa a VI-a care vin din primavara si pana acum cu aceeasi pereche de adidasi deja rupti pe jumatate. ca sa nu mai spun de haine…acelasi trening de luni pana vineri si iar…nu mai stiu cui sa ma adresez. va rog sa ma ajutati cum credeti de cuviinta.”

Evident că pur și simplu nu mi-am putut opri glandele lacrimale, mama lor de scurgeri, că eu tocmai ce mi-am cumpărat un palton moale de iarnă și căciuliță de lână și copiii aceștia nu au. Și ce m-am gândit eu așa …. că poate mai sunt oameni inimoși care VOR și POT să dea de la ei pentru niște copii care nu au. Prin urmare, fac apel la partea aia de oameni din voi și vă rog, dacă aveți haine sau pantofi care nu vă mai trebuie, vă sunt mici, mari etc. și nu sunt chiar într-o stare deplorabilă, să le trimiteți într-un pachet pe adresa Școala cu clasele I-VIII, Bulz, județul Bihor, nr.127/A.

Vreau să menționez că, fiind prima dată când primesc astfel de mesaje, m-am temut să nu fie o făcătură, nu mi-a venit o altă idee de a testa puțin apele, astfel că am cerut special un cont bancar, să văd ce răspuns primesc. Iată: ”bine ar fi sa primim direct haine, incaltaminte, ghiozdane, caiete, orice. si atunci nu ar fi loc de interpretare ca am facut ceva cu banii. avem in jur de 100 de elevi. nu cer pentru toti ca nu toti sunt in aceeasi situatie dar va spun ca sa stiti. va multumesc.” De altfel, nu cred că hainele sau chiar rechizitele vor fi reținute de către altcineva și nu vor ajunge la acești copii, pur și simplu nu văd logica. Profesoara a creat și un site al școlii, dacă sunteți interesați … http://scoalabulz.wikispaces.com.

Asta este tot ce pot să întreprind pentru acest caz, în afară de, bineînțeles, trimiterea pachetului meu personal. 🙂 Nu o faceți doar pentru că vine Crăciunul sau faceți-o, dacă aveți nevoie de asta, nici nu contează motivul, gândiți-vă doar că unii nu au șansă și decât să aruncăm ce nu mai folosim, mai bine îl dăm cuiva care chiar are nevoie ( repet, nu pantofi rupți sau haine ponosite ). Nu pretind că sunt cine știe ce mare blogger sau ”influencer”, ca să conving lumea să dea bani, să facă pomană și din astea, sunt doar un om care vrea să ajute total dezinteresat alți mici oameni. Și dacă cei care îmi citesc blogul consideră că pot face ceva în situația prezentată de mine mai sus, ei bine, mă bucur. Eventual o să vă țin la curent dacă mai apare ceva. Dacă aveți întrebări … puteți oricând să mi le puneți. Merci !

0 comentarii

    1. Cine-a zis de ”nevoit” ? Aici nu e vorba de nevoie, ci de dăruire. Vrei ? Bine. Nu vrei ? Iar bine.
      Și oricum, tu despre ce țară civilizată vorbești acolo … ? România nu e o țară câtuși de puțin civilizată, noi nu știm ce înseamnă a fi civilizat …

    2. eu cred ca toti avem in casa haine care ne ramna mari / mici.
      ce faci cu ele? le arunci? nu, le dai.
      eu am dat saci de haine vecinilor mai saraci (imi ramasesera mari).

  1. Eu tot mai sper ca se poate. Datul de pomana e pentru lumea a 3-a. Nu ma intereseaza sa traiesc in lumea a 3-a.
    Nu zic ca nu-i apreciez pe cei care au inima, doar ca eu n-am 😀

      1. 😀 E o chestie de principiu… si de matematica. Nu-mi pot sustine mai mult decat familia si prietenii foarte apropiati. Hai ca nu mai continui, ca poate conving pe cineva sa nu doneze si ma simt prost dupa aia 😛

  2. @Dex: Nu inteleg asta cu lumea a 3-a si pomana. Peste tot exista saracie si uneori gesturi minore ajuta mult. Desigur, fiecare dintre noi alege sa le faca sau nu. In plus astfel de lucruri in tarile civilizate nu sunt percepute drept pomana. Ce nu mai folosesti dai la altul care poate folosi. Tin sa mentionez ca in tinerete am beneficiat si eu de o astfel de pomana. Nu am cerut-o dar nici nu m-am simtit jignit. M-am bucurat sa primesc ceva ce nu puteam cumpara. In concluzie am putea imparti aceste actiuni in 2: cele prin care cedezi lucruri de care nu mai ai nevoie si altele in care faci un mic efort. Povestea cu renuntatul la o cafea sau la un pachet de tigari intr-o luna e un exemplu bun si ancorat in realitate.

    Din pacate in momentul de fata sunt prea multe astfel de anunturi. Oamenii s-au saturat de ele. In fiecare zi li se cere ceva pentru altcineva. In fiecare zi cineva e bolnav sau are nevoie de ajutor. Mai rau, ne-am obisnuit sa cerem, pentru ca altii dau. De la lucruri marunte pana la penibilitatea Elenei „Proiect” cu acea fata Coco Popescu. Vom ajunge in situatia sa respingem aceste actiuni pe motiv de saturatie. Momentan nu e cazul pe blogul de fata. Atata timp cat cineva cere din cand in cand ceva pentru o cauza, e ok; daca in fiecare zi fiecare cere cate ceva pentru o mie de cauze, devine iritant. Dam un ban sa se tencuiasca turla bisericii, o donatie daca unii se tund sau dam si la fratele care nu o duce grozav sa-si ia masina. Senzatia de mila si de pomana e data de abundenta mesajelor si entuziasmul exacerbat (si egoist ar spune unii) al unora.

    E un mesaj care imi pare singer si de bun gust. Limita e blogul Tonomatei cu Scufita. Extremul ce poate fi cu greu digerat e Elena „Proiect”. Ce intrece asta, merita devorat de „hateri”.

    1. Iti multumesc pentru cuvinte, dam167, insa cu adevarat as fi bucuroasa ( da, mesajul este sincer in totalitate ) daca o sa ajunga la acei copii si ceva de la tine, in caz ca … n-ai nevoie si vrei sa dai. 🙂

  3. Bravo, Anca, e bine ca ai scris si asa ceva, poate reusesti sa atragi niste fonduri sau bunuri pentru scoala aceea 🙂 In ce ma priveste, eu sunt angrenat in alte campanii umanitare printr-un ONG mare, insa ader sufleteste la orice astfel de initiativa 🙂

    1. Nu trebuie sa-mi oferi „felicitari”, Teo :P, ca eu doar am preluat o rugaminte, n-am facut nimic special. Nu cred ca reusesc sa atrag nimic, repet, nu sunt „populara” ( din punctul asta de vedere imi pare chiar tare rau ), insa, fara vreo intentie de a te jigni, asa cum i-am spus si lui dam167, sustinatori „sufletisti” exista peste tot, important e sa faci si ceva practic, in acest caz pur si simplu sa trimiti unor copii haine pe care nu le mai folosesti, dar nu sunt in stare proasta. Atat.

      1. poi de ce nu faci un eveniment cu donatie? gen concert de colinde. si pui o cutie mare la intrare si inviti lumea sa doneze. aduni cativa bloggeri sa puna articole sa promoveze evenimentul…si iese ceva

        1. M-am gandit la asta, si poate ca raspunsul meu ti se va parea … las, dar nu cred ca sunt in stare sa fac asta. Adica … n-am organizat niciodata nimic de una singura si nici nu stiu cum sa procedez.

        2. Tipic romanesc. Actiune caritabila in alta actiune caritabila. Cristina, ce n-ai inteles din articol? Mai citeste-l o data…poate se mai clarifica unele lucruri.
          Dar la noi merge cutia milei…faci ceva..orice rahat numai sa ai unde duce cutia milei…sa puna fiecare un banut…asa e frumos.
          In concluzie, Cristina:
          – daca simti nevoia sa comentezi, fa-o; dar fara sfaturi idioate;
          – daca vrei sa dai un sfat, incearca sa dai o solutie, nu o idee cretina;
          – daca se aduna ambele situatii de mai sus dar totusi n-ai nimic constructiv de zis, mai scrie un articol superficial pe propriul blog.

  4. @teonegura: Aderi sufleteste? Care e urmatorul pas? Pui pe blog un banner ca sustii scoala aia? Mai nou suntem o natie de filantropi…toti ajutam cu sufletul si suntem solidari spiritual. Ea nu are cum sa atraga fonduri pentru ca nu e treaba ei asta. De cand cu ONG-urile si ecologia nici romaneste nu mai vorbim. Mare-i…onegeul…

Lasă un răspuns la miscellaneous11 Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *