Nici nu știu cu ce să încep. M-am distrat la plai. M-am simțit incredibil de bine și am petrecut un timp de calitate. Am comunicat cu oameni cu care nu credeam că o să mă împrietenesc vreodată. Mi-am făcut niște ochelari din linguri prin care văd viața în roz. Am fost să mă picteze pe față. M-am dus și la un atelier de limba portugheză din Portugalia, că eram curioasă de diferențe față de cea braziliană ( a lor e mai „dulce” ) … am învățat să număr până la 10, lunile anului, zilele săptămânii și vreo două conjugări – megafain ! Apoi am învățat să împletesc brățări, eu, anti-talentul. Și să-i vezi pe cei de la Penitenciarul Timișoara dansând breakdance și făcând pantomimă, pfff ! N-am mâncat gulaș, că n-am putut, dar mirosul delicios mi-a ros stomacul. Iar dacă e ceva ce poate defini acest festival cu adevărat … este cuvântul ”multiculturalitate”. De la ateliere de facepainting, speologie – urcat în copaci cu echipamentul necesar, pictură pe basorelief, confecționat plase și măști, până la diversitate religioasă, mâncăruri tradiționale din Asia, biciclete, bloguri, cutii de bijuterii cu șervețele aplicate, insigne capac … ah, câte și mai câte ! Evident că n-am fost la toate, dar acolo unde am trecut … am rămas cu un sentiment de satisfacție în mine.
Vineri n-au fost concerte semnificative până mai înspre seară, când a cântat indianul și percuționistul Trilok Gurtu. No ce să zic … instrumental. 🙂 Frumos până la un punct, însă nu m-a impresionat în mod deosebit.
Sâmbătă au început atelierele de la ora 12, atunci a venit mai multă lume …. ce-am făcut în cadrul atelierelor v-am înșirat mai sus. Seara au concertat 2 artiști cu personalități și stiluri total diferite.
Ara Dinkjian mi s-a părut liniștit, blând, ocupat de oud-ul lui ( instrumentul cu care cântă ). E un armeano-american stabilit în America, cunoscut poate și pentru formația Night Ark. Deci tot instrumental băiatul, dar parcă altfel decât Trilok, mi-a plăcut mult mai mult.
Pe când Ara era așa cuminte … portugheza Misia m-a surprins cu o apariție comică și nu neapărat distrată, dar foarte accesibilă. A rostit câteva cuvinte în românește, ne-a povestit tot felul de lucruri în engleză, a pomenit de autori portughezi ( Fernando Pessoa ) și de poezii pe care le cântă, iar un aspect la fel de ciudat, și-a exprimat nemulțumirea față de expulzarea rromilor din Franța. Le-a urat ”să-și găsească locul”. Am fost chiar curioasă de reacția publicului timișorean, dar nu a făcut altceva decât să murmure, m-am temut de reacții mai ”huo”-itoare. Oricum, Misia s-a dovedit o artistă pe cinste, nu doar cu o voce foarte puternică, ce transmite, dar și ca o bună actriță care poate ușor să-și interpreteze rolul în povestea creată de ea – aici mă refer că la un moment dat ne-a introdus într-o ”lume” în care ea era o turistă, a apărut cu un bagaj pe scenă, cu ochelari, s-a prostit puțin pe-acolo apoi a început să cânte toooot felul de melodii, ba în italiană, ba în franceză, spaniolă, ba un cover după Nine Inch Nails sau unul excelent al artistei Dalida ( Pour ne pas vivre seul ). Mi-a plăcut enorm de mult, iar stilul acesta fado ne-a indus o atmosferă de calm și puțină tristețe. Zic melancolie și nostalgie pentru că fado e un gen de muzică în care nu se pot pune orice versuri, foaie verde flori de linte, am băgat și io o rimă ( albă ). Ori cânți fado din suflet, ori te lași păgubaș. Nu e vorba doar de singurătate, ci și de goliciunea sufletului, despre depărtări, speranțe, mări și Lisabona – stilul e originar din Portugalia.
Duminică au fost doar ateliere, aici am împletit brățări și m-am pictat pe față, am cunoscut o fată foarte de treabă cu care am vorbit destul de mult, am râs ca disperata cu câțiva voluntari Plai – și zău că n-am mai râs din tot sufletul de mult timp – și m-am jucat la cortul Institutului Intercultural acel joc cu bilețele pe care ți le pui în frunte și trebuie să ghicești ce personaj ești în funcție de întrebările pe care le pui și răspunsurile cu da sau nu pe care la primești. Eu am fost Hrușcă și Paris Hilton, și ieri Laszlo Tokeș. :))))))) După am participat la o mică sesiune despre diversitate religioasă, diferite tradiții și ocazii speciale din diferite culturi. O să adorm visând spre plai-ul de anul viitor, întrebându-mă dacă poate fi mai FAIN decât a fost !
Apropo de asta, era să uit să vă spun, mare eveniment mare … prin mâini și influențe colaterale, cu care eu n-am nicio implicare, m-am întâlnit sâmbătă cu Andreea, Tomata cu Scufiță. Mie mi s-a părut tare simpatică, mă bucur că n-am avut o inhibiție atât de mare precum mă știu eu pe mine când mă confrunt cu ceva necunoscut, dar important și nebănuit. Sper totuși că n-am fost prea tâmpă. Și de-aici voiam să leg o altă idee ajustată frazei ultime din paragraful anterior … și Andreea zice că ediția din 2009 a fost mai bună, am auzit și alte păreri de acest gen. Mă enervează că nu am scris pe blog impresii atunci, ca să pot face legătura. Anywayzzz, vă zic pe scurt: anul trecut, fiind prima mea ediție, am fost și mai emotivă și mai simțindu-mă în plus ca niciodată, însă acest sentiment mi-a dispărut rapid, că doar nu căpcăunii organizează acest festival. Cât despre artiști, m-au încântat foarte mult Farfarello ( Germania ), Dobet Gnahore ( Coasta de Fildeș ) și Esma Redzepova ( Macedonia – toți am dansat când a cântat Esma ). Iar din punct de vedere al atelierelor … ce pot să zic, a fost diferit. Atunci am cusut plase eco și m-am jucat tot felul de jocuri la Camarila Culturală, Twister la Consiliul Local al Tinerilor, semne de carte la ăla al Seniorilor … deci diferit. Cu mâna pe inimioară vă spun că mi-au fost dragi amândouă. 🙂
Însă pentru mine plai-ul nu s-a terminat, așa cum e gata pentru oamenii normali. Dimineață trebuie să fiu acolo ca să strângem gunoiul, să adunăm tot de pe-acolo … să culegem deja amintiri. 🙂
Poze cu mine la plai n-am, îmi pare rău, dacă mă văd pozată pe-undeva, bag un update. E abia duminică, trebuie să apară, probabil, în curând. No, i’m back in business, guys !
Io ma bucur tare mult ca in sfarsit ne-am cunoscut si reinnoiesc invitatia pentru orice eveniment se mai organizeaza. 🙂 Multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru tot ce ai facut la Plai. 🙂 Fara voi, organizarea era mai saraca.
>:D<
Mulțumesc frumos, Andreea, plăcerea a fost de partea mea. Cu tot. :*
imi place sa mai aud ca se mai intampla si lucruri bune..
Deci sincer, mie faza cu Laszlo Tokes mi se pare deja ca si cum te-ar fi injurat de mama. Pe mine numai gandul de a fi asociat cu un ungur asa sinistru ma oripileaza de-a dreptu.
Jignitor. :))
Haha, eh, nu-i bai … :))
Ma mut la voi. 🙁 In cta sunt concerte cu Michael Bolton cu 200 de spectatori (desi in presa au spus ca erau 5000). Vreau un oras cultural! 🙂
Mută-te ! 😀
Vezi că se scrie László Tőkés. 😆 Fără „ș” pentru că, în ungurește, s-ul simplu se citește ș. 😀
L-am scris în glumă. 😛 N-am avut răbdare să dau un search și copy paste cu literele alea.
Artistii invitati nu prea îmi par cunoscuti, dar mi-ar fi placut sa vad în primul rand atelierele de arta (sa învat si eu sa-mi fac ochelari din linguri sau sa numar pana la 10 în portugheza) si sa cunosc timisoreni.
Cred ca pana si strangerea gunoiului se va transforma într-o distractie 🙂
În general artiștii invitați nu sunt atât de cunoscuți ca Michael Jackson sau Britney Spears, dar sunt mult mai valoroși decât foarte multe lucruri ce se promovează în zilele noastre. Iar plai-ul exact asta încearcă … să ne aducă și altceva. 🙂
vezi aici cum cinta trilok! are si discuri bune dar si unele care nu sint pt noi europenii. mai are si 2 discuri cu oregon pe care s-ar putea sa-i cunosti. clar ca anii 60-70 au fost extraordinari insa nu atit in vest cit la noi in est unde aveai timp pt muzica teatre, filme, distractii etc. viata era asigurata asa ca ce altceva sa faci?!vesticii au dus-o greu si doar o minoritate au stiut de muzica asta.mai precis vorbim aici despre cei care erau studenti atunci si o mica parte din tineretul care avea ceva putinta intelectuala pt ca in vest este locul unde s-a inventat producerea de prosti pe banda rulanta.ca dovada vezi ca marile trupe la mijlocul anilor 70 erau falite pt ca aparuse curentul disco unde s-au bagat toti.la noi in schimb s-a mers mai departe pe king crimson, pink floyd, yes, genesis, jethro tull, gentle giant, soft machine si altii de mare calibru.pe vremea aia rolling stones,beatles,led zeppelin si deep purple erau trupe pt petreceri.pe atunci era cu totul si cu totul alt nivel!!!oricit am umblat in lume si indiferent prin ce tara am mai trait n-am mai intilnit ceea ce-a fost in romania la vremea respectiva.ce se spune astazi cu comunistii si ceausescu sint timpenii rasunatoare scoase tocmai de prostii de tarani ridicati tocmai de el!oamenii aia culti si capabili de-a purta discutii de nivel inalt asa cum a fost in tara nu prea i-am intilnit in vestul luminos.asemenea oameni sint f rari iar astazi pe cale de disparitie.daca esti nascuta in 91 si poti gindi asa cum o faci este ceva iesit din comun pt asemenea vremuri.asa am constatat si eu atunci cind am ajuns in vest ca noi romanii vechi eram mult peste vestici si peste asa numita lor stiinta!nu era deloc ceva normal sa stii si sa faci ceea ce pt noi reprezenta doar normalul.vestul si vesticii nu sint ceea ce viseaza romanul ci niste nenorociri.
ai auzit de kate bush? este descoperita de david gilmour.
@der: Hmmm … păi toate trupele enumerate de tine ( toate-mi plac, apropo ) sunt British English, și în Europa, Anglia cam face parte din Vest … nu ? Atunci la care alt Vest te referi ? 🙂 Da, sunt născută-n 91; cât despre cum gândesc … așa sunt eu.
Mulțumesc pentru link-urile de pe YouTube, chiar nu știam de Kate Bush, și mă mir, pentru că am impresia că am confundat-o cu o altă Katie ( nu Melua ) … dar nu-mi vine acum. Oricum, descoperită de David Gilmour, mișto !