Dragii mei, uitați de păr, de voi, de tot … vă doresc să aveți seri precum a fost seara mea trecută. 🙂 Pentru cei care nu știu, am câștigat o întâlnire cu TomataCuScufiță ( aka Andreea Ursu ), împreună cu alte 2 cititoare ale ei, locul de pribegie fiind Starbucks.
Vreau să vă spun că a fost foarte frumos. Am cunoscut-o pe Devoratoarea de muzică sau Roxana, o persoană extraordinară și specială, atât vă zic. 🙂 Caldă, cu emoții pe ici, pe colo ( emoții bune, desigur ), și cu bun-simț. Alexandra nu are blog, dar despre ea pot să vă mărturisesc că e o fată de nota 10, studentă la medicină în anul 6, și face parte dintr-un proiect numit Teddy Bear Hospital, pe care ni l-a prezentat cu multă pasiune. E vorba despre acest grup de studenți de la medicină care merg în câteva grădinițe să le explice și să le arate copiilor pe propriile lor jucării cum să se ”trateze”, prin câțiva pași elementari. Ne-a arătat și poze, foarte, foarte drăguț. Păcat că nu prea sunt promovați și ajutați, pentru că au mereu nevoie de mănuși sau seringi sterilizate, chiar și de alte materiale… Pe draga Andreea am revăzut-o a doua oară, dar de data asta am vorbit mai mult decât la festivalul Plai, însă, nu atât de mult, zic eu, pe cât am fi vrut toate, sau pe cât plănuisem în comentarii. 🙂 Roxana trebuia să plece, căci venise de la Deva și avea tren, traficul fiind îngrozitor în oraș, cu zăpada asta, ne-am gândit să ajungă la timp.
Între toate acestea, o fată extrem de amabilă de la Starbucks, nici nu știu cum o cheamă, de bleagă ce îs ori n-am reținut ori nu am fost atentă când a spus, ne-a servit cu 2 feluri de cafea, din Sumatra și Kenya. Credeți-mă, ce știți voi despre cafea e nimic pe lângă adevăratul cult al cafelei existent. Întâi am mirosit cafeaua, cea din Kenya avea miros de iarbă și cea din Sumatra de pământ ( mirosea foarte bine, trust me ) … apoi le-am gustat. Gust oribil, după părerea mea de ignorantă și nebăutoare de cafea, dar drăguța care ne-a prezentat aceste două cafele ne-a spus că ei deja s-au obișnuit cu gustul, șeful ei știind întotdeauna ce fel de cafea i se servea, deși nu i se spunea. Apoi am gustat aceste două cafele cu o felie de portocală și cu o bucățică de cheesecake. Delicios ! 😀 Și eu am comandat până la urmă o Toffee Nut Latte, pe care v-o recomand din toată inima, dacă frecventați Starbucks, caramel + nuci = love !! Bănuiesc că și ce au luat fetele, Mocha Praline, a fost la aceeași înălțime, măcar după nume. 😀 Ei ne-au oferit cafea și cadouri, noi le-am dat cărți pentru casele de copii, unde urmau să fie duse. 🙂
Acuma n-o să vă dau și alte detalii, dar chiar am avut parte de o seară deosebită, cu oameni frumoși, plăcuți, chiar rari … 🙂 Și mulțumim Starbucks că ne-ai făcut cunoștință ! 😀
Poze încă n-am, dar o să fac un update când apar. 🙂
P.S. Dacă tot suntem în spiritul Crăciunului și al faptelor bune ( am eu o obiecție aici, dar vă spun altă dată ), și pentru cei pasionați de ”bikes” în Timișoara, iacă, Moș Crăciun vine cu motocicleta !
:*. Acuma ma pun si eu sa scriu. 🙂 si pun si pozele pana diseara si pe facebook. pe fata aia faina de la Starbucks o chema tot Andreea. 🙂
Distileria Zarea nu organizeaza nimic? De curiozitate!
Blogosferic de siropos. Din pacate blogul de fata o ia pe cai gresite. Pacat.
Nu e siropos, dam167, te asigur că a fost o seară foarte faină 🙂
Cât despre părerea ta că ”blogul de față” o ia pe căi greșite … e dreptul tău să crezi asta și nu am ce să fac. 🙂
Ohoo, unde-i cafea sunt si yo. 🙂 Sambata avem si noi un meeting in Brasov, oameni optimisti ce mai. Sigur osa fie fain. Ma bucur ca ai cunoscut oameni noi. Imi place stilul tau de a povesti 😀
Mulțumesc, Manuel 🙂
Clar trebuie sa fac un drum (cel putin) la Starbucks. 🙂
Ai un talent deosebit de a povesti si mi-a facut placere sa citesc despre experienta intalnirii de oameni noi. Am vazut si pozele pe blogul Tomatei cu Scufita. Nu pot decat sa ma gandesc cu nerabdare la urmatorul meu blogmeet. 🙂
Crede-mă, Toffee Nut Latte-ul e delicios, și bănuiesc că nici Mocha Praline nu e mai prejos 🙂
Mulțumesc pentru apreciere, Andera Y 😀
Ete naiba, cum sa castigi o intalnire cu TomataCuScufiță ( aka Andreea Ursu ) ? :)) Adica ea era un fel de vedeta si tu un fel de fana ? :))
Hmmm …. păi era un concurs, de aceea ”am câștigat”. Nu era niciun fel de vedetă, pur și simplu o bloggeriță și eu o cititoare a ei. Atât. 🙂 Eu nu sunt fană decât pentru muzică, filme, mâncare, călătorii, sporturi … din astea.
Da. Una e vedeta, cealalta fana. Andreea Ursu e una dintre acele blogăriţe pentru care esti ori fan, ori hater. Nu exista cale de mijloc. E fascinant totusi tavalugul siropos al laudelor si exagerarilor de cate ori blogosfera se concentreaza in jurul unui birt.
Mai e o ametita care a „castigat” un test drive cu un Audi (da, test drive-ul e gratuit el asa de felul lui; trebuie doar sa dai un telefon si sa te programezi).
Ba daaaa, dam167, există cale de mijloc, cross my heart and hope to die 😀
Dacă nu te-ai obișnuit deja cu stilul meu de a spune sincer impresii despre diverse evenimente la care particip … ce să zic, îmi pare rău. Când îmi place ceva, o zic, nu-mi pasă cât de ”siropos” sună – uneori cuvintele nici nu pot descrie cum trebuie emoțiile …
Iar câștigul era mai mult de la Starbucks, că ne-au oferit pe gratis produsele de iarnă + plăsuțele cadou. Și Starbucks-ul nu e gratuit el așa de felul lui 🙂
Roxana a plecat mai devreme fara sa dezvolte emotiile la capacitate maxima asa ca trebui sa se si intoarca. 😀
Lasă, să treacă iarna asta grea ;)) Noi tot aici suntem 🙂
@miscellaneous11: Pai numai vedetele organizeaza concursuri in urma carora oamenii sa castige o intalnire cu ele. Oamenii obisnuiti se vad cu prietenii, amicii, cunostintele, … lor. Tu de ce nu organizezi un astfel de concurs si de data aceasta TomataCuScufita sa castige o intalnire cu tine ? Si sa scrie si ea pe blogul ei ca a castigat o intalnire cu tine. Un om cu o inteligenta iesita din comun realizeaza ca o astfel de „replica” nu i-ar scadea valoarea.
Intrebarea care se pune e: Ce anume o face pe aceasta TomataCuScufita sa aiba statutul de persoana care ofera intalniri, iar alte persoane sa castige intalniri ? Ea sa aiba statutul de „citita”, iar altii de „cititori”.
Lumea blogurilor e legata si de instictul de turma, de politeturi gratuite si reciproce, de teme care au intrat de mult in trend (ca „CItiti carti !” sau „Haideti sa ajutam niste oameni oropsiti !”), de inertia de a acorda valoare pe baza unui numar (rang intr-un agregator) ce reflecta vizibilitatea si cat de mult ai tras sa cresti cele pe care le-am mentionat anterior in aceasta enumeratie.
dam167 spune destule adevaruri, dar lovind in laudele de sine ale bloggerilor le pare nesuferit (~ „hater”).
Intr-o mare de platitudini si pareri uniforme, te intrebi ce face o anumita persoana sa fie „mai sus”. Pentru mine foarte mult conteaza deschiderea in fata opiniilor contrare. Pentru ca nu e ceva la indemana oricui, chiar daca e destul de destept, educat, cu bun-simt, etc. Astea se invata mai repede. Tu ai dovedit o deschidere destul de mare, ti-am spus asta si in alte randuri, si pot observa asta si din alte raspunsuri ale tale (cum e cel pe care i l-ai dat lui dam167). E un lucru intr-adevar de apreciat. In rest, orice „Gigel online” poate sa te bage in spam atunci cand nu-i mai convine sau sa te injure daca l-ai suparat si el e panarama.